A fi umplut cu iubire

Dorinţele egoiste conduc lumea. Încercăm să absorbim în noi cât de mult putem şi vedem că aceste dorinţe nu pot fi împlinite. Toate încercările de a le satisface ne conduc câtre moarte.

Oricât de mult ne-am umple cu tot felul de: mâncare, sex, descoperirii, bucurii familiale, cunoaştere, etc., tot ajungem la concluzia că nu rămâne nimic după ele. Din contra, apare o lipsă şi mai mare care duce la dezamăgire.

Credem că plăcerea pe care o vom primi este egală cu dorinţa necesară ei, dar atunci când plăcerea intră în dorinţă, aceasta creşte de două ori şi ne lasă de două ori mai goi. Asta pentru că Lumina şi dorinţa se anulează una pe alta lăsând un gol de două ori mai mare.

Aşa a fost viaţa noastră până în zilele noastre. Omul intră în lume gol şi lasă viaţă de două ori mai gol. Trecem printr-o mulţime de încarnări, până când începem să înţelegem că nu merită ă mai urmărim nimic; nu ajungem nicăieri.

Gradual, umanitatea devine conştientă de acest lucru şi începem să căutăm adevărul. Iar asta ne aduce la metoda cu ajutorul căreia este posibil cu adevărat să fim împliniţi. Dar această împlinire nu intră direct în dorinţa de a primi ci se realizează prin împlinirea celorlalţi. Aşadar, în acest caz iubirea pentru alţii este vitală şi astfel avem o posibilitate infinită de a ne bucura în timp ce ei se bucură, noi ne bucurăm împlinindu-i pe cei pe care îi iubim.

În lumea noastră există exemple de acest fel, la nivelul animal instinctiv al naturii, atunci când îi împlinim pe copii şi pe cei pe care îi iubim. Iar în lumea spirituală totul este mult mai puternic, pentru că acolo noi ne împlinim unul pe altul nu pentru că iubim pe cineva de la început, dar dăm naştere la iubire pentru nişte străini şi chiar pentru oameni care ne provoacă repulsie. Această iubire nu apare doar aşa, din neant, ea vine cu ajutorul Luminii Superioare. Atunci când o persoană se obligă să îi servească pe alţii, începe să dea naştere în ea la sentimentul de iubire pentru ei, pentru că ei îi devin dragi, ca un copil adoptat într-o familie, datorită investiţiilor făcute de ei în el, părinţi încep să îl iubească chiar mai mult decât copilul lor biologic.

Înţelepciunea Cabala ne învaţă cum să dăruim altora şi să ne împlinim prin asta. Dar noi nu vorbim de dăruire pentru a primi. Principalul lucru este primirea în scopul dăruirii. Atunci eu mă împlinesc şi simultan îi împlinesc şi pe alţii. Scopul meu este să îi împlinesc pe ei! Dar în final, împlinirea rămâne în mine. Aici apare „extinderea”, care ne este incomprehensibilă nouă astăzi, pe care o persoană începe să o obţină atunci când este implicată în înţelepciunea Cabala.

Din emisiunea de pe Kab TV „Conversaţii cu Michael Laitman” din 10.06.2015

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed