O poruncă este o oportunitate de a face ceva pentru a-I face plăcere Creatorului. Și cu cât este mai dificilă încercarea, care nu este simțită în egoismul meu ca fiind plăcută, cu atât mai bine. La urma urmei, aceasta înseamnă că nu am o motivație egoistă în această acțiune, ci acționez împotriva egoismului meu.

Atunci se numește cu adevărat o poruncă, adică îndeplinesc instrucțiunile Creatorului, de a mă apropia de El în ciuda rezistenței egoismului meu.

Bucuria poruncii este că pot lua măsuri împotriva dorinței mele de a mă bucura din ce în ce mai mult de fiecare dată. Poate fi o mică realizare, dar principalul lucru este că ar trebui să fie vorba de unificare. Tot ce am nevoie este conexiunea cu prietenii și lecția zilnică: acestea sunt două instrumente pentru a ne apropia de Creator.

Dacă îndeplinesc atât prima, cât și a doua condiție în fiecare zi, atunci ziua nu a fost irosită. Acesta este modul în care trebuie să vă considerați viața și atunci aceasta se va desfăşura cu sens și va aduce un rezultat special.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/17/20, „Munca în credință deasupra rațiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →