Cu toții suntem fragmente din sfărâmarea sufletului comun. Nu priviți corpurile; priviţi dorințele care sunt înăuntru. În interiorul fiecăruia dintre noi este o parte a dorinței lui Adam HaRishon, a vasului unic complet. Pentru a restabili acest vas, trebuie să ne conectăm dorințele: ale mele, ale tale, ale sale, ale tuturor, ale întregii umanități.

Vrem asta? Desigur că nu. Cu toate acestea, este important să înțelegem că, fără aceasta, nu vom ieși din necazuri. Pandemia nu se va termina, umanitatea se va confrunta cu probleme foarte mari care nu ne vor părăsi până nu vom înțelege că trebuie să corectăm conexiunea dintre noi.

Problemele vor lovi într-o astfel de direcție încât vom înțelege că numai buna noastră conexiune poate corecta totul. Dar nu vom dori această conexiune, iar apoi războiul lui Gog și Magog va izbucni între egoismul nostru, care nu dorește nicio conexiune, iar faptul este că trebuie să ne conectăm sau nu vom avea nimic bun, nu vom avea succes în nimic, nici măcar în simpla supraviețuire.

Atunci oamenii vor realiza în ce abis de egoism se află, pentru că prefer să mor decât să mă conectez cu celălalt. Îl urăsc atât de mult pe acest om încât nu pot lua de la el medicamentul care îmi salvează viața. Îmi dă medicamente, dar el este dușmanul meu. Așa că îi întorc spatele fără să iau leacul și mor.

Cu toate acestea, am de ales: să-mi depășesc ura și să-l abordez cu iubire și recunoașterea faptului că vrea să mă ajute, iau medicamentul de la el și mă vindec. Când suntem conectați, putem merge împreună la o a treia persoană, apoi la a patra și astfel îi convingem pe toți să primească această poțiune de viață.

Cu toate acestea, acest lucru va fi extrem de dificil de realizat. Mândria care crește în fiecare persoană o omoară și nu-i poate face față. Numai după ce ai căzut la pământ, așa cum scria rabinul Hiya în Cartea Zohar: „Prafule, prafule, cât de încăpăţânat ești” și anulându-te la zero complet, poți ieși treptat din necazuri. Nu există nici o altă cale. Avem nevoie de corectări!

Toate acestea sunt opuse naturii noastre și, prin urmare, este imposibil să o facem singuri, ci numai lucrând în grupul de zece. Apoi, fiecare dintre noi este sub influența prietenilor, iar acest lucru ne permite să ne ridicăm peste calculele personale și să stabilim o atitudine comună.

Va fi ușor să faceți această alegere dacă reveniți constant la ea și nu v-o amintiți doar o dată pe săptămână. Dacă mă tot gândesc că ar trebui să o fac, oricât de dezgustătoare și urâtă ar fi, mă obișnuiesc cu această idee, cu aceste conversații. Obiceiul devine o a doua natură; totul depinde de modul în care încercăm să revenim la gândul corect.

Chiar dacă acest gând este neplăcut și nedorit de mine, nu există nicio alegere pe care să o încerc din nou și din nou. Apoi, dintr-o dată observ că, revenind în mod constant la starea de care nu voiam să aud, încep să o percep în sens opus. Cum poate fi aceasta? Obișnuiam să-l urăsc teribil, îl respingeam complet și acum nu mai fac asta.

Duşmanul devine o parte din viața mea. L-am urât, l-am îndepărtat, nu am vrut să-l văd sau să-l aud, el doar mă înfuria. Și dintr-o dată, el devine o parte integrantă a imaginii. El este încă împotriva mea, dar fără el, imaginea va fi incompletă.

Apoi descopăr că am mare nevoie de această parte. Așa învățăm să lucrăm atât cu ura cât și cu iubirea, cu forțe opuse și vedem că există un loc pentru toate.

Acest lucru este opus abordării din lumea noastră, în care fiecare țară încearcă să-și învingă și să-și distrugă vecinul. Ei nu înțeleg că nu vor reuși niciodată, deoarece dezvoltarea noastră nu merge în această direcție, ci mai degrabă spre a ne asigura că toată lumea are un loc.

 Lecţia zilnică de Cabala 5/2/21, “Alergând după Shechina“

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →