În vistieria Creatorului există totul, cu excepția fricii de Creator, pe care trebuie să o creăm în noi înșine. Trebuie să ne transformăm dorința egoistă în frică, înțelegând că, dacă Creatorul nu ne construiește un Kli, atunci nu vom ajunge niciodată la dăruire.

Fricile sunt diferite. Unul se teme de bancă din cauza datoriilor mari, celălalt este un huligan și îi este frică de poliție. Și tuturor ne este frică de părerile altora, de ce vor spune oamenii despre noi. Suntem strânși într-un cadru rigid care ne dictează condițiile vieții noastre și existăm în ele.

Dar tocmai această presiune din partea naturii nemișcate, vegetativ, animat și a oamenilor este cea care îmi permite să mă simt în viață. Dacă nu aș simți reacțiile lor, nu aș simți această lume. Pe de o parte, sunt împovărat de presiunea altora și a mediului, iar pe de altă parte, această presiune determină locul existenței mele; altfel nu as simti.

Prin urmare, dacă vrem să simțim Creatorul, trebuie să simțim cum El pune presiune asupra noastră și cât de mult putem pune presiune asupra Lui ca răspuns, adică să intrăm într-o relație reciprocă.

Ne este frică de orice: necazuri la școală unde copilul învață, poliție, medici, șefi la serviciu, coronavirus și alte mii de necazuri care pot cădea asupra noastră. Dar noi înșine nu realizăm cât de mult ne animă această frică.

La urma urmei, în esență, suntem mânați de o singură dorință primitivă de a ne bucura și vrem doar să ne distrăm. Și dacă simțim că mediul înconjurător ne apasă constant și ne modelează, atunci simțim că trăim în această lume.

Dar dacă vrem să fim într-o altă lume, una superioară, trebuie să încercăm să dezvoltăm Kelim/vase pentru percepția ei. În lumea noastră, ne este frică de natura neînsuflețită (clima, uragane etc.), de natura vegetativă (tot ce ține de culturi și hrană), de animale și de oameni. În cele din urmă, simțim că trăim în frică de presiunea resimțită în jurul nostru și nici nu ne dăm seama.

Această frică determină pentru noi întreaga imagine a vieții, forma lumii, existența. Dacă presiunea mediului înconjurător dispare și nu simt că am nevoie de alții, nu îi doresc sau nu mă tem de ei, atunci voi înceta să simt realitatea. Și așa nu simțim Creatorul. Prin urmare, trebuie să dezvoltăm frica sau sensibilitatea față de Creator.

Dacă vreau să simt o altă realitate, care se numește lumea superioară, alte lumi: Assiya, Yetzira, Beria, Atzilut, Adam Kadmon, lumea infinitului, atunci de fiecare dată trebuie să mă schimb, să mă întreb ce dorințe, ce frici și determinări pe care ar trebui să le am cu privire la mediul extern.

Cabaliștii spun că nu avem de ce să ne îngrijorăm pentru că Creatorul este bun și face bine. Prin urmare, nu avem de ce să ne temem. Există o singură problemă: dacă vrem să simțim bunătatea Lui, trebuie să construim un Kli potrivit pentru a dori să-I facem bine. Și apoi, conform echivalenței calităților noastre, vom simți Creatorul și vom vedea că nu există nicio stare mai bună decât aceasta. Ne va aduce încredere, plăcere și împlinire; trebuie doar să-l tratăm pe Creator cu amabilitate.

Un vas pentru a simți lumea superioară, Creatorul, este frica de Creator. Dar nu am de ce să mă tem de Creator pentru că El nu îmi va face nimic rău. Numai eu sunt cel care mă rănesc cu egoismul meu. În funcție de faptul că aleg o înclinație rea sau o înclinație bună, lumina care vine de la Creator mi se va părea ca lumină sau întuneric. Totul depinde de mine.

Dacă intru în vistieria regală cu un vas potrivit, pot primi o parte din lumină în el și de fiecare dată din ce în ce mai mult. Iar Creatorul vrea ca noi să transferăm toată vistieria Lui, toată lumina infinită din interiorul nostru, adică să urcăm scările spre lumea infinitului.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala Baal HaSulam 28.10.21, Scrieri ale lui Baal HaSulam, Shamati #38 „Frica de Dumnezeu este comoara lui”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →