Dezvoltarea egoismului și metoda conexiunii, Partea 2

Perioada babiloniană de dezvoltare a egoismului

În Babilonul antic, oamenii trăiau în armonie între ei, munceau și se bucurau de viață. Dintr-o dată egoismul lor a început să funcționeze astfel încât au început să invidieze, să fure, să omoare, să se cucerească și să concureze între ei. Ca urmare a creșterii egoismului, au început să se urască reciproc atât de mult încât nici nu știau ce să facă în continuare.

Avraam, ca învățător spiritual al babilonienilor, a cercetat acest fenomen și a descoperit ce nu este în regulă. El credea că este nevoie să transforme oamenii, să-i schimbe, pentru că rolul său ca preot era să-i educe.

El a propagat această metodă în discursurile sale și a răspândit-o printre locuitorii Babilonului. Cu toate acestea, oamenii nu erau de acord cu el pentru că nimeni nu voia să se schimbe, fiecare voia să obțină ceea ce își dorea. Nimeni nu voia să facă ceva ce nu-i plăcea. Avraam a început să simtă că nu numai populația din Babilon era împotriva lui, ci și regele Nimrod însuși, monarhul Babilonului.

În principiu, Nimrod nu era un rege aspru. În acea perioadă, a înflorit sistemul de dormitoare comune. Cu toate acestea, când a apărut o izbucnire de egoism în Babilon, a fost nevoie de o forță diferită, o mână mai dură. Nimrod a devenit primul rege în care s-a trezit dorința de a guverna complet.

Comentariu:  În plus, în Babilonul Antic, oamenii aveau o singură limbă; se înțelegeau reciproc și erau ca o familie. Cu toate acestea, după izbucnirea egoismului, o separare puternică a început să apară între ei.

Răspunsul meu:  În principiu, egoismul se dezvolta încă de pe vremea lui Adam. Cu toate acestea, pe atunci era la nivel individual, iar în Babilon egoismul a devenit public.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei” 7/1/19

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed