Noul meu articol pe Linkedin “Din păcate, trebuie să ne iubim unul pe altul”

S-ar putea să nu ne placă ideea, pentru că nu ne plăcem unul pe celălalt, dar trebuie să ajungem să ne iubim, altfel suntem în război civil. Aici se află astăzi statul Israel. „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” a fost deviza poporului evreu încă de la începuturile sale. Am fost o colecție de străini care au venit să preţuiască ideea iubirii de ceilalți, iar strămoșii noștri au practicat-o între ei până au jurat să fie „ca un singur om cu o inimă”.

Cu toate acestea, dacă ne privim astăzi, suntem foarte, foarte departe de asta și ne îndepărtăm și mai mult. Nimeni nu a luat mănușa și nu a încercat de fapt să pună în aplicare acest principiu de bază al iudaismului. Am transformat educația, care inițial însemna creșterea copiilor pentru a deveni ființe umane cărora le pasă de ceilalți, în transmiterea de informații, fie laice, fie religioase, dar niciuna care să îi facă pe oameni să știe să relaționeze cu ceilalți cu bunătate și iubire. Drept urmare, societatea noastră a ajuns în pragul colapsului. Există atât de multă ură printre fracțiunile din țară încât ne-am putea prăbuși într-un război civil așa cum am mai făcut înainte, dacă nu inversăm rapid acest parcurs.

Spun acest lucru nu pentru că sunt un pesimist, ci pentru că vreau să previn ceea ce este deja în desfăşurare. Națiunea noastră a ajuns deja într-o astfel de stare și ne-a făcut să ne pierdem țara și libertatea, ca să nu mai vorbim de cumplita pierdere de vieți pe care ne-am provocat-o, în principal într-un război civil sângeros. Și astăzi avem dușmani care ne înconjoară, dar și astăzi noi suntem cei mai răi dușmani ai noștri.

Prin urmare, trebuie să recunoaștem că unitatea deasupra tuturor diferențelor este singura noastră opțiune în viitor. Nu vom fi de acord cu privire la politică, educație, apărare, politică externă, separarea religiei de stat sau la oricare dintre subiectele care ne despart în prezent. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că, dacă încercăm să ne distrugem opozanții, ne vom distruge pe noi înșine. Prin urmare, dacă vrem să avem un viitor, nu avem altă opțiune decât să găsim o modalitate de a ne uni mai presus de toate diferențele, care vor rămâne.

Poate că acest lucru nu pare posibil, dar un război civil se află de cealaltă parte a unității. Dacă ținem cont de asta, poate vom găsi o cale. Și primul pas către găsirea acestui drum este realizarea tipului de pericol care se ascunde după colț. Următorul pas este să stăm împreună și să discutăm, cu mințile deschise, din moment ce nu avem inimi deschise, despre cum putem trăi totuși împreună, astfel încât să nu ajungem să ne ucidem unii pe alții, cu dușmanii noștri ucigându-i pe cei care ar rămâne.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara | Add Comment →