Noul meu articol pe Linkedin “Două moduri de a fi buni”

În fiecare aspect pe care îl putem examina, viața este mai bună astăzi decât a fost vreodată: avem mai multă mâncare decât oricând, chiar și prea mult; avem asistență medicală mai bună; trăim mai mult și avem libertatea de exprimare, cel puțin în comparație cu acum o sută de ani sau mai devreme. Tehnologia ne-a dat abundență; putem călători confortabil oriunde dorim în câteva ore și la un preț ridicol; putem comunica cu orice persoană de pe glob în câteva secunde, de parcă ar sta chiar lângă noi, iar medicina modernă face minuni (chiar și Covid-19 nu este nimic în comparație cu plăgi care au ucis zeci de milioane doar acum un secol). Se pare că oamenii ar fi trebuit să fie mai fericiți ca niciodată. În mod surprinzător, astăzi suntem mai deprimați ca niciodată. Dacă ne uităm la această enigmă, vom găsi ceva fascinant: nu doar viața noastră s-a schimbat ci și obiectivele noastre. Obișnuiam să supraviețuim, acum vrem să ne bucurăm și să fim fericiți. Tehnologia este construită pentru a face viața mai ușoară, dar nu ne poate face fericiți. Pentru a fi fericiți avem nevoie de oameni iubitori, nu de tehnologie avansată.

Când noi ca societate ne angajăm să construim conexiuni pozitive, existența materială nu numai că va deveni fără efort, ci va deveni și plăcută și semnificativă. Vom ști de ce facem ceea ce facem, cum ne ajută și cum ajută lumea. Ne vom bucura să fim buni unii cu alții și vom descoperi că este mult mai plăcut decât competiția rece și aducătoare de ruină. În acest proces, vom ajunge să simțim nevoile celuilalt, să ne conectăm în inimile noastre și nu numai în corpurile noastre, iar bucuria noastră va crește incredibil mai puternică și mai semnificativă.

De fapt, cu cât tehnologia se îmbunătățește şi ne face viața mai ușoară, cu atât mai mult ne îndreaptă spre întrebarea despre scopul vieții. Dacă nu trebuie să luptăm pentru supraviețuire, atunci de ce trebuie să ridicăm un deget? Și dacă nu este nevoie să ridicăm un deget, atunci suntem cu adevărat în viață? Deși sunt încă în subconștientul nostru, aceste întrebări ne tulbură din ce în ce mai mult și strică petrecerea pe care ar fi trebuit să o avem. Cu cât vom arunca mai repede lumină asupra acestor întrebări, cu atât mai repede vom putea să le rezolvăm și să găsim adevărata fericire.

Atât timp cât tot ce ne doream era să supraviețuim, nu știam ce este fericirea. În cel mai bun caz, dacă ne asiguram supraviețuirea eram mulțumiți. Dar mulțumirea nu este fericire. Fericirea provine din conexiunea inimă-la-inimă cu alte persoane, atunci când le simțim ca și cum ar face parte din noi și ele simt în același mod față de noi. Nu este doar o responsabilitate reciprocă la nivel fizic, ci o contopire a minților și inimilor între toți oamenii, o stare pe care o putem realiza numai dacă ne pasă cu adevărat unul de celălalt, ne iubim unii pe alții ca pe noi înșine sau așa cum spun înțelepții noştri “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, cu adevărat literal.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie mai întâi să recunoaștem că starea noastră mentală actuală este complet opusă: suntem străini unii de alții, ostili și neîncrezători. Am trecut de la dorința de a supraviețui la dorința de a ne bucura, dar cum ne putem bucura de viață dacă nu putem avea încredere că oamenii din jurul nostru nu vor să ne facă rău? Asta ne ține constant pe margini, vigilenți și stresați. Pentru a ne bucura de viață, trebuie mai întâi să fim siguri că oamenii din jurul nostru își doresc tot ce este mai bun. Cu alte cuvinte, trebuie să devenim buni unii cu alții, grijulii. Și asta trebuie să ne cuprindă pe toți. Dacă o persoană din societate încearcă să facă rău altora, îi va forța pe toți ceilalți să devină precauți și ostili.

Există două moduri în care putem deveni buni unii cu alții: 1) realizând că nu avem altă opțiune și schimbându-ne împotriva voinței noastre sau 2) realizând că aceasta este cea mai bună opțiune, modul nostru preferat de viață și urmărind în mod activ această transformare în viețile noastre.

În prezent, parcurgem prima cale încercând cu disperare să găsim căi de plăcere care nu necesită grijă de ceilalți. Asta nu merge. Drept urmare, suntem din ce în ce mai frustrați și căutăm tot felul de evadări din durere prin droguri, violență, extremism și depresie – cea mai frecventă afecțiune a generației noastre. Putem continua să parcurgem această cale până când simțim că am epuizat toate opțiunile, care ar putea dura zeci de ani de suferință de neimaginat. Alternativ, putem oferi celuilalt drum o șansă chiar acum și să vedem cum funcționează.

Dacă încercăm cealaltă cale și ne angajăm să promovăm conexiuni pozitive, vom găsi ceea ce căutăm cu adevărat: fericirea. Nimeni nu se poate simți trist în timp ce este înconjurat de oameni iubitori. Mai mult, când începem să cultivăm conexiuni pozitive, tot ceea ce facem începe să aibă sens întrucât o facem pentru a-i ajuta pe ceilalți și pentru a ne conecta cu ei. Când lucrăm de dragul celorlalți, ne insuflăm inevitabil sensul acțiunilor noastre. Nimeni care a făcut vreodată ceva pentru o altă persoană nu a întrebat motivul sau scopul actului. Scopul este evident și recompensa este extraordinară.

Mai mult, atunci când noi ca societate ne angajăm să construim conexiuni pozitive, existența materială nu numai că va deveni fără efort, ci va deveni și plăcută și semnificativă. Vom ști de ce facem ceea ce facem, cum ne ajută și cum ajută lumea. Ne vom bucura să fim buni unii cu alții și vom descoperi că este mult mai plăcut decât competiția rece și aducătoare de ruină. În acest proces, vom ajunge să simțim nevoile celuilalt, să ne conectăm în inimile noastre și nu numai în corpurile noastre, iar bucuria noastră va crește incredibil mai puternică și mai semnificativă.

În cele din urmă vom învăța să fim buni unii cu alții, deoarece acesta este singurul mod în care putem prospera. Dar modul în care învățăm depinde de noi.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →