Noul meu articol pe Linkedin “E timpul să ne reformăm gândirea despre copiii noștri”

Potrivit unui eseu publicat pe 20 iulie 2021 în Jurnalul Adolescenţei, în ultimii ani a existat o creștere semnificativă a singurătății la școală, în rândul adolescenților. Eseul, intitulat „Peste tot in lume crește singurătatea adolescenților”, scris de aclamatul Prof. de psihologie Jean M. Twenge și alți câțiva cercetători, concluzionează că între 2012 și 2018, „singurătatea adolescenților a crescut … în 36 din 37 de țări. În întreaga lume, în 2018 aproape de două ori mai mulți adolescenți au atins un nivel ridicat de singurătate faţă de 2000, o mare parte din creștere producându-se după 2012”. Cu toate acestea, adaugă cercetătorii „Chiar și cu creșterile recente … majoritatea studenților nu au raportat niveluri înalte de singurătate”.

Deci, adolescenții sunt singuri sau nu? Cred că problema nu este că sunt singuri, ci că nu înțelegem cum gândesc și simt ei și, prin urmare, le atribuim adesea stări emoționale pe care nu le trăiesc, deoarece noi credem că sunt construiți ca noi, dar ei nu sunt.

Adolescenții de astăzi sunt mai inteligenți, mai sensibili și mai înțelegători decât credem noi de multe ori. Se uită la noi, la ceea ce am realizat (sau nu), la consecințele acțiunilor noastre și trag propriile lor concluzii. Nu sunt la fel de entuziasmați ca noi despre titlurile academice, despre călătorii sau despre acumularea de avere și bunuri. Totul este accesibil pentru ei prin simpla atingere a unui deget pe telefonul mobil și nu au înclinaţia pe care am avut-o noi să ne realizăm, să fim „cineva”. Ei văd cât de „fericiți” ne-a făcut și ce lume am construit datorită acestei înclinaţii.

Când mă uit la nepoții mei, nu mi se pare că suferă. Este o nouă generație cu un caracter diferit. Ei pun întrebări pragmatice; vor să știe ce vor obține din tot ceea ce fac și, atunci când nu primesc răspunsuri satisfăcătoare, comandă o livrare de pizza și rămân acasă cu aplicațiile și jocurile lor de social media. În cel mai bun caz, s-ar putea să întrebe un prieten sau doi, dar de multe ori vor comunica cu prietenii doar pe rețelele de socializare.

Cu toate acestea, faptul că sunt singuri nu înseamnă că sunt însinguraţi. Unii sunt singuri, iar alții nu, la fel cum am fost şi noi. Pentru ei, a fi singuri multe ore nu înseamnă că sunt singuri. Noi, când voiam să socializăm, ieșeam afară. Ei, când vor să socializeze, intră online. Ei trăiesc într-o lume diferită și, cu cât ne dăm seama mai repede, cu atât îi vom ajuta să crească mai ușor în ea.

Trebuie să-i sprijinim și să-i îngrijim, dar trebuie să îi lăsăm să crească în propriile condiții și în felul lor. Ei vor avea provocările lor ca și noi, și vor avea nevoie de ajutorul nostru, dar nu trebuie să ne impunem viziunea asupra lumii, deoarece doar îi va împiedica să dezvolte viziunea lor asupra lumii pe care trebuie să o aibă în realitatea de astăzi, unde totul este amestecat și interconectat , fizic și virtual, local și global, singur și împreună.

Nu vreau să spun că nu ar trebui să vedem că ei nu merg pe un drum greșit. Cu toate acestea, nu ar trebui să-i forțăm să meargă pe drumul nostru, doar pentru că noi credem că drumul nostru a fost potrivit pentru noi. De fapt, dacă a fost potrivit pentru noi când am crescut, cu siguranță nu este potrivit pentru ei, deoarece lumea în care am crescut nu mai există; trăim într-o lume diferită. Prin urmare, adolescenții de astăzi trebuie să-și găsească propriul drum și trebuie să-i ajutăm să-l caute cu încredere, știind că au o plasa de siguranţă pe care să cadă, dacă au nevoie.

Pe lângă cele de mai sus, i-aș învăța elementele de bază ale înțelepciunii Cabala. Înțelepciunea Cabalei este știința conectării oamenilor, astfel încât învățarea principiilor conexiunilor pozitive cu oamenii poate fi foarte utilă într-o lume hiperconectată. Cred că, dacă adoptăm această abordare, vom trece mai ușor și mai plăcut prin adolescența copiilor noștri.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara | Add Comment →