Michael Laitman, pe Quora: “Era Faraonul din Pesah într-adevăr un tip rău sau doar o victimă a originii sale regale? El nu era Haman.

Faraonul este o forță foarte puternică. Înțelepciunea Cabalei nu discută despre Faraon ca o personalitate, deoarece în practică este o persoană inexistentă. Conform înțelepciunii Cabalei, Faraonul este ego-ul foarte mare creat de Creator. Este o mare dorință de a devora tot ceea ce este în lume în propriul beneficiu.

Cu cât umanitatea se dezvoltă mai mult, cu atât apare mai mult această forță a Faraonului, forța egoistă. Una dintre expresiile sale este că aspirăm la tot felul de realizări în lumea noastră și, cu cât realizăm mai multe, cu atât ne simțim mai goi. La fel, cu cât ne dezvoltăm mai mult lumea pare să se înrăutățească.

Faraonul este înclinaţia rea care este în corpul omului. –Cabalistul Rav Baruch Ashlag

Devenim din ce în ce mai nemulțumiți de viață. Cu cât ne conectăm mai mult din punct de vedere tehnologic și economic, cu atât ne simțim mai detașați unul de celălalt. Astăzi, asistăm la astfel de cazuri în care oamenii nu se mai simt în siguranță în cele mai îndepărtate sate. Strângerea interdependenței noastre globale ne-a condus la astfel de paradoxuri în care fermierii nici măcar nu se pot hrăni din propriile lor pământuri.

Faraonul reprezintă intenția egoistă din spatele a tot ceea ce facem. Pe de o parte, facem progrese imense din punct de vedere tehnologic și ne aflăm într-o situație în care suntem mai dependenți de toţi ceilalți din lume. Pe de altă parte, ne simțim din ce în ce mai detaşaţi unul de celălalt și nu putem tolera să fim prea strâns legați de ceilalți.

Cu toate acestea, ego-ul ne conduce la nevoia de a ne conecta corect unul cu celălalt, unde dorim, construim și cerem conexiune. Ce înseamnă acest lucru este că Faraonul, transformându-ne lumea astfel încât să devină din ce în ce mai interdependentă și interconectată, ne aduce într-o stare în care să urâm sentimentul separării și apoi să transformăm lumea într-alta cu conexiuni pozitive. Cu alte cuvinte, respectând cerințele ego-ului nostru în timp ce ne conectăm din ce în ce mai mult, constatăm că vom fi pur și simplu incapabili să obținem fericire de durată, succes sau chiar să supraviețuim. Cu toate acestea, Faraonul ne stimulează în mod constant diviziunea. Pe de o parte, Faraonul trezește în noi dorința de unitate și acționează astfel încât să nu putem trăi fără a face conexiunile corecte între noi, altfel nu ne putem furniza elementele esențiale. Pe de altă parte, Faraonul nu ne va lăsa să ne unim. Acest contrast rezumă meritul Faraonului.

Apoi începem să înțelegem că nu avem altă cale de ieșire, în afară de a ne ridica deasupra și de a scăpa de Faraon – dorința egoistă de folos personal. Scăparea noastră de Faraon, de a-i folosi pe alții în mod egoist pentru binele propriu, se numește „exodul din Egipt”.

Este destul de complicat, deoarece încă trebuie să descoperim aceste concepte în noi. Trăim într-o eră unică. Astăzi, descoperim din ce în ce mai mult ce ne-a fost pregătit sub forma Faraonului, adică într-o formă egoistă. Vedem o lume interdependentă și interconectată la nivel global, care se apropie tot mai mult de noi și, în același timp, ne simțim mai îndepărtați de ceilalți. Astfel, trebuie să-l respectăm pe Faraon, acest ego exagerat în care ne găsim astăzi, pentru că ne conduce la a realiza cât de rea ne face viața și, printr-o astfel de revelație, câștigăm dorința de a ieși din ego-ul nostru și de a intra într-o lume mult mai semnificativă și plăcută, în care suntem conectați pozitiv.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →