Dorinţa noastră este creată de un sigiliu inversat de Lumină şi acesta este motivul pentru care nu se simte decât pe sine, ceea ce este un sentiment oribil, un sentiment de vid vacant, un abis. Pur şi simplu nu pot să mă simt decât pe mine, deoarece nu pot trăi fără a fi umplut! Aceasta se numeşte Nukva de la “Nekev” (o gaură), o dorinţă vidă de primire, care trebuie să fie umplută.

Creatorul este perfecţiunea şi nu are nevoie de nimeni. Este în repaus complet şi în inacţiune. Este absolut imuabil, nu are nevoie să se deplaseze şi să acţioneze. Dar, biata creatură (dorinţa de a primi plăcere, dorinţa, nevoia de Lumină) se simte în întregime mizerabil şi nu poate să găsească odihna până ce nu primeşte senzaţia de perfecţiune. Ea există în teamă şi îndoială constantă şi este în căutare de a umple ceea ce-i lipseşte.

La urma urmei, Lumina (perfecţiunea, Creatorul) s-a pecetluit pe sine în materie (dorinţa) sub o formă inversată, ca un sigiliu şi forma sa, producând, astfel, în dorinţa de primire necesitatea Luminii. Forma noastră este opusă Creatorului şi de aceea, natura fiinţei create este atât de mizerabilă; numai dacă nu trebuia să se simtă pe sine şi toate dorinţele sale, aspiraţiile şi gândurile, care sunt toate, preocupate de umplere.

Suntem mereu gata să alergăm după Creator, Lumina. Dar, când o dorinţă se dezvăluie în noi, la nivelul său infim, cel mai jos, noi, în loc de Lumină, proiectăm realizarea materială prin avere, putere, glorie, sex, hrană şi familie. Şi, dacă o mai mare dorinţă se trezeşte în noi, la un nivel superior, noi aspirăm la cunoaştere şi evoluţie. Şi, când o şi mai mare dorinţă se dezvăluie în interior, încep să simt că îmi lipseşte spiritualitatea.

Noi acţionăm, mereu, în dorinţa de primire, de la dorinţele lumii noastre la echivalenţa cu Creatorul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.10.2010, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Munca interioara | Add Comment →