Noul meu articol pe Linkedin “În ce constă adevărata putere a Israelulu”

Rachetele din Gaza sunt înspăimântătoare și cu siguranță ne perturbă viața. Cu toate acestea, adevăratul monstru care a apărut în această rundă a conflictului arabo-israelian este violența arabilor care sunt cetățeni israelieni împotriva evreilor. Aseară, revoltaţii au trecut prin toate afacerile evreiești din Old Acra, în nordul Israelului și le-au incendiat pe toate. În Lod, Tamra și Acra au fost efectuate tentative de linşaj. De asemenea, evreii au fost răniți cu focuri de armă trase în casele din Lod, precum și cu pietre și sticle cu cocktail Molotov. În Haifa, 60 de evrei au fost răniți prin inhalarea fumului după ce arabii au incendiat mașinile deținute de evrei, iar lista continuă. Toate acestea se adaugă sutelor de rachete lansate din Gaza în Israel, ucigând mai mulți oameni, rănind mult mai mulți și distrugând case și bunuri.

Ca să fiu explicit, trebuie să avem putere militară. Trebuie să ne protejăm pe noi înșine și să-i atacăm pe cei care ne atacă. Cu toate acestea, dacă ne bazăm încrederea pe latura militară, aceasta se va destrăma, așa cum vedem acum. Singura putere a lui Israel a fost întotdeauna, este și va fi pentru totdeauna unitatea poporului său și nimic altceva.

Un astfel de haos este suficient pentru a zdruncina încrederea oricui și chiar a făcut-o. Israelienii își pierd încrederea, dar cred că este cel mai bine, deoarece acum putem începe să o aşezăm pe o bază solidă.

Ca să fiu explicit, trebuie să avem putere militară. Trebuie să ne protejăm pe noi înșine și să-i atacăm pe cei care ne atacă. Cu toate acestea, dacă ne bazăm încrederea pe latura militară, aceasta se va destrăma, așa cum vedem acum. Singura putere a lui Israel a fost întotdeauna, este și va fi pentru totdeauna unitatea poporului său și nimic altceva.

Nu contează cât de divizați suntem; nu contează cât de profund ne urâm pentru diferitele noastre opinii sau culturi. Dacă răspândim un înveliş de solidaritate peste toate diferențele noastre din cauza simplului fapt că suntem evrei și esența poporului nostru este unitatea deasupra diviziunii, atunci nu ne va veni nici un rău. Dimpotrivă, procedând astfel vom câștiga respectul și favoarea lumii. Mai jos este o porţiune de istorie evreiască care ne spune povestea unității, diviziunii și a unității finale și modul în care aceasta afectează alte națiuni.

În timpul domniei lui Antioh al III-lea cel Mare (222 – 187 î.Hr.), Iudeea era condusă de Imperiul Seleucid, dar se bucura de o autonomie aproape completă, atât timp cât își plăteau impozitele (rezonabile) regelui. De fapt, în Antichitățile evreilor, Flavius Josephus scrie că Antiochus cel Mare a considerat că este datoria sa să păzească autonomia evreilor. Pentru a-și arăta aprecierea pentru asistența lor și venerația față de modul lor de viață, el a scris o scrisoare oficială care le permite evreilor să trăiască după felul lor: „Din cauza evlaviei lor față de Dumnezeu, [Antioh a decis să] le acorde, ca o pensie pentru [lucrarea Templului] lor … douăzeci de mii de bucăți de argint, pe lângă abundența de făină fină, grâu și sare”. Succesorul său, Seleucus IV Philopator a păstrat statu quo-ul evreilor, care au continuat să trăiască nestingheriți în Iudeea.

Chiar și Antioh Epifan, care i-a succedat lui Seleuc al IV-lea, nu a avut inițial intenția de a schimba statu quo-ul din Iudeea, dacă nu ar fi fost anumiţi evrei care au decis să-l incite împotriva fraților lor. Acei evrei au vrut să impună cultura elenistică asupra Iudeii și să preia controlul asupra țării. Pentru a realiza acest lucru, liderul lor Yason [Jason], a plătit lui Epifan o sumă grea de bani, pentru care în schimb, acesta l-a eliminat pe Marele Preot în funcție în Ierusalim și i-a predat poziția lui Yason.

Yason a transformat repede Ierusalimul într-un polis, l-a redenumit Antiochia și a construit un gimnaziu la poalele Muntelui Templului. În plus, evreii eleni au abandonat obiceiurile străvechi care țineau de Templu și au început să semene diviziune în țară. De fapt, elenii au semănat atât de multă diviziune încât au luptat chiar între ei, între susținătorii lui Iason și susținătorii lui Menelau (care în 170 î.Hr. l-a plătit pe Antioh pentru a-l demite pe Yason și a-l face Mare Preot). Când Antioh Epifan și-a scris infamul decret prin care le cerea tuturor evreilor să devină eleniști, mulți dintre evrei erau deja de acord cu cerințele sale. De fapt, conform Cartii Macabeilor (Vol. 1), „mulți dintre israeliți au fost de acord cu religia sa și au adus sacrificii idolilor”.

Dar știm finalul poveștii: familia Hasmoneană din Modiin s-a revoltat împotriva decretului și sub conducerea lui Iuda Macabeu, evreii s-au unit și i-au dat afară pe eleniști. Mai mult decât atât, Antioh al V-lea Eupator, care i-a succedat lui Antioh Epifan, a restabilit evreilor acordul de libertate pe care îl semnase străbunicul său Antioh al III-lea, și a pus sigiliul final asupra Revoltei Hasmonee când l-a executat pe Menelau ca pedeapsă că l-a ademenit într-un război pe care nu voia să-l ducă.

Astăzi, la douăzeci și trei de secole după această poveste, se pare că nu am învățat prea multe. La fel ca atunci, și acum trebuie să luptăm pentru libertatea noastră pentru că înainte nu am luptat pentru unitatea noastră. Dacă acesta ar fi fost singurul nostru obiectiv, nu ne-ar fi trebuit să ne facem griji pentru nimic altceva, la fel cum evreii din Iudeea s-au bucurat de libertatea lor atât timp cât și-au păstrat unitatea.

Atât timp cât încă mai avem o țară, trebuie să ne îndreptăm atenția către solidaritatea noastră, către unitatea noastră, deoarece aceasta este adevărata noastră armă. În timp ce luptăm împotriva dușmanilor noștri, trebuie să combatem și mai mult separarea dintre noi, întrucât acest lucru va determina în cele din urmă rezultatul războiului împotriva arabilor.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →