“Intrați, deja!”

Revenim în continuare la citirea acelorași articole, dar trebuie să le vedem într-un mod nou de fiecare dată, ca și cum le citim pentru prima dată. Dacă îmbrățișez materialul ca fiind nou, este un semn că avansez. Articolul este vechi, așa cum este scris „Și vei mânca ceva vechi, păstrat mult timp”, dar de fiecare dată găsesc un gust nou în el.1 (Minutul 0:20)

Și, fiindcă lumile superioare deschid calea pentru noi, în cascadă, de jos în sus, pentru ca, în cele din urmă, să descoperim că stăm în partea de jos, la picioarele scării și pe care ar trebui să urcăm. Și totul este deja determinat, fiecare grad. Iar singura alegere este dacă parcurgem această cale în timpul dat (Beito), pentru fiecare oprire, adică în funcție de un proces predeterminat care se deplasează de la un grad la altul sau prin grăbirea timpului (Achishena), accelerând ascensiunea noastră, în conformitate cu eforturile noastre și astfel schimbându-i caracterul.

Și, deși toate stările sunt deja predeterminate, totuși putem intra în ele prin propria noastră voință, cerând și făcând eforturi pentru a avansa. Iar dacă ne mişcăm în cursul natural al timpului, stăm în faţa fiecărui grad, până când condițiile din gradul vechi ne obligă să ne schimbăm. Prin urmare, este o călătorie lentă și neplăcută.2 (Minutul 4:25)

Iar partea internă a lumilor este lumina superioară, îmbrăcată în dorințe, pe când partea externă este efortul pe care trebuie să-l depunem pentru a intra în internalitate și pentru a ne înălța. Și noi suntem întotdeauna în exterior pentru a ne realiza internalitatea, prin efortul nostru.

Iar la fiecare grad, trecem de la externalitate la internalitate. Externalitatea reprezintă condițiile oferite de noi în care trebuie să dezvăluim intensitatea efortului, dorinței, bună-voinței noastre și atunci vom fi răsplătiți cu internalitatea. Aceasta este ca liniile din stânga și din dreapta, din care ne construim linia de mijloc. De aceea, etapele realizării spirituale merg întotdeauna de la exterioritate la internalitate.

Fiecare persoană aparține mai întâi națiunilor lumii, care aparțin externității lumilor. Iar când înțelege că este necesar să atingă dăruirea, ceea ce este posibil numai prin conexiunea și garanția noastră reciprocă, atunci ea ajunge la internalitate și devine Israel. La fiecare grad primim noi condiții și le implementăm, trecând de la linia stângă, la linia dreaptă.3 (Minutul 6:30)

Nu ne putem deconecta artificial de așteptarea unei recompense egoiste, totul depinde de măsura conexiunii noastre. Cu cât ne conectăm mai mult, cu atât simțim că suntem dependenți de acela. Și când depind de acel unu – un singur principiu, o singură sursă, atunci orice altceva dispare din câmpul meu vizual, pentru că încetez să-l iau în considerare, raportând totul la forța superioară, unică, lângă care nu există nimic. Totul depinde de conexiunea noastră.4 (Minutul 39:30)

Externalitatea stăpânește asupra noastră pentru ca noi să putem depăși acest control extern, în noi. Fiecare persoană este formată dintr-o parte externă și internă și, cu ajutorul grupului, mediului și studiului, trebuie să depășească externalitatea pentru a examina interioritatea și a conecta această parte internă cu punctele interne ale prietenilor. Așa vom ajunge în centrul grupului de zece, unde Creatorul ne așteaptă, cu siguranță.

Imaginează-ți cum noi, adică punctul nostru intern, ajungem la o poartă grea, legată cu fier, iar dacă suntem cu toții conectați, poarta se deschide și Creatorul ne întâlnește în prag, spunând: „Ei, unde ați fost! Intrați deja! Masa este deja pregătită și totul este gata pentru sărbătoare.”5 (Minutul 1:19:30)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/17/19, „O servitoare care este moștenitoarea stăpânei sale”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: