Baal HaSulam, Shamati, „Articolul 138”: Când frica vine asupra unei persoane, ea ar trebui să știe că nu există altcineva decât El. Chiar şi vrăjitoria. Și dacă vede că frica îl depășește, ar trebui să spună că nu există așa ceva, ca norocul, dar Creatorul i-a oferit o șansă de sus, și trebuie să contemple și să studieze sfârșitul, pentru care i-a fost trimisă această teamă. Se pare că el va învinge și va spune: „Nu există altcineva în afară de El”.

Dar dacă, după toate acestea, frica nu s-a îndepărtat, ar trebui să o ia ca exemplu și să spună că devoţiunea sa către Creator ar trebui să fie în aceeași măsură a fricii, în sensul că frica de ceruri, care este un merit, ar trebui să fie în aceeași manieră de frică, pe care o are acum. Adică, corpul este impresionat de această frică superficială și exact în același mod în care corpul este impresionat, la fel ar trebui să fie și frica de ceruri.

Ȋntrebare:  Deci, invocând un sentiment de teamă în noi, Creatorul  ne invită să ne îndreptăm atenția asupra Lui, să fim înfricoșați în fața Lui sau să avem o altă atitudine față de El?

Răspuns: Și cum altfel poate Creatorul trezi o persoană egoistă, care este blocată în obiectivele sale mici, astfel încât să înceapă să acorde atenție dezvoltării sale și, în final, Creatorului?

Cum altfel se poate face asta dacă nu trezind tot felul de anxietăți, temeri și necazuri care se presupun că au loc? Toate acestea sunt similare cu modul în care speriem un copil: „Nu te duce acolo! Acolo se ascunde un lup cenușiu.” Cumva trebuie să-l oprim.

Prin urmare, trebuie să înțelegem că Creatorul se joacă în acest fel cu noi, mici creaturi egoiste, pentru a ne ȋndrepta către El.

Din KabTV  “Fundamentele Cabalei,” 4/26/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →