Se știe că abundența de mișcare îl doare pe om, pentru că este o prelungire indirectă a esenței Lui. Cu toate acestea este de asemenea, imposibil să rămâneți lipsit de posesiuni și de bine, pentru că și aceasta este în contrast cu rădăcina, deoarece rădăcina este umplută din abundență. Prin urmare, alegem chinul mișcării pentru a dobândi umplerea cu posesiuni.

Cu toate acestea, pentru că toate bunurile și proprietățile lor sunt numai pentru ei înșiși și „cine are o sută vrea două sute”, rezultă că „nu se moare cu jumătate din dorințe în mână”. Astfel, ei suferă de ambele părți: de durerea de mișcare crescută și de durerea de deficiență a posesiunilor. (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, „Observare interioară”, capitolul 4, Punctul 21)

Egoismul nostru, adică natura noastră este aranjat în așa fel încât să vrem fie să fim în deplină odihnă, fie să ne umplem cu ceea ce ne lipsește. Întreaga noastră viață este practic în a căuta cum putem fi umpluți cu ceea ce ne dorim.

Aici avem întotdeauna două variante: fie să rămânem în repaus, fie să intrăm într-o mișcare care ne conduce la împlinire. Și dacă te-ai hotărât deja să te mişti, atunci ar trebui să vezi clar obiectivul în faţă ta.
KabTV “Studiul celor ZeceSefirot (TES)” 18.12.2022

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →