Pentru a începe să extindem punctul din inimă, să simțim tot felul de calități în el, componentele sale, ne adunăm împreună. Trebuie să fac un efort foarte mare, contrar înclinaţiei mele, pentru a mă preda conexiunii dintre noi, unde nu vreau să mă simt, ci vreau să simt prietenii. Acesta este modul în care dezvolt punctul din inimă. Vreau să îi simt pe ei, în locul meu.

Dacă acționăm în acest fel, atunci, prin anularea noastră și atragerea calităților prietenilor, vom începe să simțim lumea superioară. Cine vrea să cunoască sensul vieții trebuie să-și concentreze atenția asupra punctului negru din inima lor.

Dorințele noastre sunt numite Inimă, iar punctul negru este dorința de care nu am absolut nicio nevoie. Există în mine, înțeleg intelectual ce înseamnă calitatea dăruirii, dar nu vreau să o pun în aplicare sau să o simt în interiorul meu. Prin urmare, mișcarea noastră către spiritualitate înseamnă că, în ciuda respingerii punctului negru, din calitatea dăruirii, în ciuda respingerii dintre noi, ne apropiem unul de celălalt.

Încercați să simțiți această apropiere. Cu cât este mai mare respingerea dintre noi, cu atât încerc totuși să mă îndrept către ceilalți – către prieteni, străini și persoane dragi, indiferent către cine.

Voi începe apoi să simt acest punct ca un început al Kliului meu spiritual (vas), ca un organ senzorial. Acesta este momentul în care se transformă în mine oportunitatea de a simți starea superioară, care este opusă mie. Încep să dezvălui lumea opusă. Aceasta este lumea spirituală.

Extinzând, în ciuda mea, această inversare a punctului meu, în care resping orice apropiere cu prietenii, îmi creez un loc în care încep să simt calitățile spirituale și acțiunile spirituale. Acest punct devine apoi germenul sufletului meu, calitatea mea de dăruire, calitatea conexiunii cu ceilalți, în care încep să simt Creatorul.

Atunci ar trebui să devină clar modul în care aceste acțiuni sunt contrare naturii noastre, de a ne respinge, cât de incredibil de dificil este să ne imaginăm calitatea atracției față de ceilalți, atât eu față de ei, cât şi ei față de mine, de parcă ar trebui să rup ceva din mine.

Nu putem face nimic în acest sens, trebuie doar să cerem. Cu toate acestea, cererea noastră ne poate duce la succes atunci când atragem forța superioară, lumina superioară. Apoi, punctul din inimă începe să se dezvolte ca o plantă dintr-o sămânță. Volumul, aria, toate tipurile de calități apar în ea și devine un embrion al sufletului nostru. La fel cum o persoană se dezvoltă dintr-o picătură de spermă, la fel și dezvoltarea sufletului.

Acest punct inițial există în fiecare dintre noi; a provenit din spargerea sufletului comun, care a fost rupt în mod special, astfel încât să-l putem restabili și astfel să dobândim calitățile lumii spirituale, calitățile Creatorului. Trebuie să ne apropiem de această acțiune.

Din  Convenţia mondiala de Cabala din Moldova 9/5/19, Lecția 0

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →