Noul meu articol pe Linkedin “Să trăieşti în Israel, fii Israel”

Israelul, pământul, nu statul, este un loc cu totul special. De-a lungul generațiilor, milioane de oameni din iudaism, creștinism și islam l-au lăudat, au tânjit după el și l-au sfințit. Cu toate acestea, de-a lungul secolelor pământul abia era locuit. Chiar și astăzi, cu milioane de oameni care trăiesc în Israel, nu mulți fac asta prin alegere. Mulți s-ar muta cu plăcere în Europa sau în Statele Unite, dacă ar fi bineveniți acolo. Există un motiv întemeiat pentru asta: te poți simți ca acasă în Israel doar dacă ești Israel în interior, dacă te străduiești să trăiești după principiile poporului Israel: solidaritate, responsabilitate reciprocă și iubire de alții.

Când vechii evrei trăiau aici, ei erau puternici când erau uniți, și slabi când erau divizați. Înțelepții noștri nu dau vina pentru ruina noastră pe legiunile străine, ci doar pe diviziunea internă. Ei atribuie ruinarea Primului Templu și expulzarea în Babilon vărsării de sânge și calomniei, iar ruina celui de-al Doilea Templu și exilul care a durat până acum aproximativ un secol, urii fără motiv.

Poporul lui Israel a devenit o națiune când s-a angajat să se unească „ca un singur om cu o singură inimă”. Imediat după aceea, li s-a dat sarcina de a fi o națiune model, „o lumină pentru națiuni”, dând un exemplu de unitate tuturor națiunilor. Ulterior, li s-a dat un pământ în care să-și împlinească obligația față de lume.

Unitatea poporului lui Israel era ca a nimănui altcuiva. Primii israelieni, cunoscuți ca evrei, au fost la început complet străini. Singurul lucru care i-a ținut împreună a fost adeziunea lor la cele trei principii menționate mai sus, pe care le-au învățat de la Avraam, Isaac și Iacov. Era o unitate ideologică, nu o unitate biologică sau geografică, așa cum era cazul altor națiuni.

Formând o astfel de unitate unică, neobișnuită, ei au arătat cum ar putea arăta viitorul lumii dacă toate națiunile s-ar uni. Pentru că ei au fost pionieri, li s-a dat sarcina de a fi „o lumină pentru națiuni”, de a da un exemplu pentru restul lumii.

Unitatea vechilor israeliți a avut multe suișuri și coborâșuri. Când domnea unitatea, ei erau în vârful lumii, ca să spunem așa. Când diviziunea i-a învins, ei au devenit o hoardă de dușmani înverșunați care se luptau între ei până la moarte. Dar făcând acest lucru, ei au arătat lumii că pacea între națiuni este imposibilă.

Și astăzi, numai cei care pot trăi după legile unității se vor simți confortabil trăind în Israel și vor fi poporul contemporan al Israelului. Dacă nu sunt destui oameni, țara se va dezintegra.

Atât timp cât există un stat Israel, lumea va căuta un exemplu de unitate în mod specific de la oamenii care trăiesc în el. Dacă o oferă, ei vor fi venerați și sfințiți. Dacă arată dezbinare, vor fi urâți și disprețuiți.

Dacă nu există un stat Israel, lumea nu va fi un loc mai bun. Fără exemplul de unitate pe care Israelul trebuie să-l dea, lumea va fi adâncită în lupte și război.

Doar dacă oamenii care locuiesc aici știu ce înseamnă să fii Israel şi sunt dispuși să-și asume sarcina asta și se străduiesc să o împlinească între ei, omenirea va avea un far, o busolă de urmat până la țărmurile unității și lumea va fi cruţată de războaiele care se profilează. În următorii ani, va deveni evident că numai oamenii cu o astfel de misiune în viață pot numi Israelul „acasă”.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →