Iacov este cea mai importantă calitate spirituală și prin urmare, este numit un strămoș. Avraam simbolizează dăruirea de la Creator și Isaac revelarea dorinței de a primi din creație.

Iacov este o combinație a două calități dăruire și primire, linia dreaptă și stânga, datorită muncii interioare a omului. El conectează aceste două linii care vin de sus pentru a deveni asemenea Creatorului.

Omul, Adam, înseamnă „asemenea” (Dome), pentru Creator. Prin urmare, Iacov este cel mai important dintre aceștia trei, deoarece acestea sunt calități care sunt revelate în interiorul omului în măsura asemănării sale cu Creatorul. Și de aceea calitatea lui Iacov se numește Tiferet (splendoare, frumusețe, onoare), adică atributele Creatorului revelate în creație.

Prin această muncă omul devine spiritual. Aceste două calități le primim de sus: o înclinație bună și o înclinație rea. O înclinație bună vine de la Creator, prin Avraam. Și înclinația rea, ​​care se dezvăluie în creație, vine tot de la Creatorul care a creat-o. Dar combinația corectă a acestor două forțe se realizează datorită muncii omului și suntem obligați să o facem.

Liniile din stânga și din dreapta nu se anulează reciproc; mai degrabă, se evidenţiază reciproc. Dacă există o linie dreaptă, dăruire, atunci este permisă trezirea liniei din stânga, primire. Și datorită faptului că linia din stânga este opusă dreptei, o mărește și o evidențiază pe aceasta.

Prin urmare, Iacov include ambele linii și le crește. Miracolul unei munci spirituale adecvate este că atributele opuse ies în evidență și cresc și mai mult, iar fiecare o subliniază pe cealaltă.

Pentru că împotriva forței de dăruire există forța de primire, iar împotriva forței de primire există dăruire, fiecare dintre ele devine mai vie și mai importantă. Calitatea lui Iacov se numește Tiferet (splendoare) deoarece combină două opuse împreună.

Când se combină în forma corectă și se măresc unul pe celălalt pe linia de mijloc, la om se dovedește nu ca o simplă sumă a liniilor din dreapta și din stânga, ci ca o demonstrație a fiecăruia dintre contrarii și exaltării lui.

În lumea noastră există doar întuneric și doar lumină. Dar dacă amestecăm întunericul cu lumina, obținem o mulțime de forme diferite care nu pot fi văzute nici în lumină puternică, nici în întuneric.

Întreaga noastră viață se bazează tocmai pe interconexiunea dintre linia stângă și dreapta. Dacă vrem să-l dezvăluim pe Creator, avem nevoie de cele două forțe de dăruire și primire. Prin crearea tuturor combinațiilor posibile ale uneia cu cealaltă sub toate formele, vom dezvălui calitatea Creatorului în raport cu calitatea creației.

Avraam este dorința de a dărui, Isaac este dorința de a primi, iar Iacov este combinația dintre una și cealaltă, dorințele de dăruire și primire împreună. Combinarea acestor două calități începe să se dezvolte reciproc și să se sublinieze reciproc. Drept urmare, liniile din dreapta și din stânga sunt dezvăluite în Iacov de 620 de ori mai mari decât existau înainte de conexiunea lor în el.

Se pare că îmbinarea corectă a forței de primire și a forței de dăruire ne permite să ne imaginăm forța de dăruire pe fundalul primirii de 620 de ori mai mult. Datorită liniei de mijloc dezvoltăm creația creată de Creator la scara întregii lumini infinite dintr-un Kli minuscul, un punct negru, către o lumină albă infinită, după cum se spune că „întunericul va străluci ca lumina”.

Și apoi descoperim Creatorul în Kli-ul nostru și acolo atingem întreaga lumină a Infinitului. Dar acest Kli începe cu un punct negru, cu o ușoară schimbare a luminii.

Din Lecţia zilnică de Cabala  10/5/20, “Sărbătoarea Sukkot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →