Munca cea mai importantă a unei persoane este de a adăuga la ascensiune, lipsa măreției Creatorului pe care a simțit-o anterior, în timpul coborârii. Aceste stări sunt numite descendente, tocmai pentru că dispare măreția Creatorului  – nu există un Creator între noi. Vrem să adăugăm în ascensiune, lipsa pe care am simțit-o în coborâri.

Este clar pentru noi că ambele, ascensiunile și coborârile, vin de Sus și nu depind de o persoană. Singurul lucru care depinde de noi este cum să lucrăm cu ambele stări, adică să conectăm minusul, lipsa măreției Creatorului în mine, cu plusul, măreția Creatorului, care strălucește asupra noastră acum, în timpul ascensiunii. Eu, însumi trezesc lipsa măreției Creatorului, încercând să o simt, să o evaluez, să o măsor și să o adaug la ascensiune, la sentimentul măreției Creatorului pe care îl primesc acum.

Aceasta este munca unei persoanei, orice altceva vine de Sus. Trebuie să învățăm această artă de evaluare a urcărilor și coborârilor, numai cu privire la Creator și nu cu un alt sentiment. Trebuie să simțim cu întreaga noastră ființă, profunzimea separării de Creator, absența controlului Său și, de asemenea, în ce fel ne umple această măreție a Creatorului, pentru a munci între acești doi poli.

În timpul zilei, ar trebui să încercăm să trăim numai în funcție de un singur parametru: măreția Creatorului, verificând dacă este mai mică sau mai mare și să nu acceptăm diminuarea ei. Verific în permanenţă intensitatea și caracterul măreției Creatorului, care mă umple astfel încât acesta să fie singurul lucru care mă conduce în viață. (Minutul 0:25)

Toată viața mea ar trebui examinată numai cu privire la măreția Creatorului. Acesta este modul în care verific toate cuvintele și acțiunile mele, încercând să simt din ce în ce mai mult măreția Creatorului. Este singurul meu obiectiv; totul este secundar. Treptat, întreaga lume își pierde importanța și intru într-o altă lume, o altă dimensiune, unde sunt conectat cu cea superioară. (Minutul 23:10)

Măreţia Creatorului este evaluată prin măsura în care mă determină să-mi iubesc prietenii. Este scris: „De la iubirea ființelor create, la iubirea de Creator”. Dar, de ce ar trebui să iubesc ființele create? Aceasta este pentru că vreau să aduc mulțumire Creatorului. Creatorul este scopul; El este primul și datorită Lui am nevoie de iubirea pentru ființele create, pentru prieteni.

Creatorul este cauza, dar implementarea este în grupul în care trebuie să ating iubirea de prieteni. Prin urmare, Creatorul devine mijlocul. Odată ce ating iubirea de prieteni, mă pot concentra pe iubirea pentru Creator. (Minutul 24:50)

Și, de îndată ce simt că nu mai există Creatorul, printre toate gândurile mele, apuc imediat frânghia de salvare: grupul. Împreună, trecem prin urcări și coborâri, ca și cum am pluti pe o plută, pe o mare aspră. O parte se ridică și cade, apoi cealaltă parte și ne menținem echilibrul între noi. Împreună, ne gândim cum să menținem echilibrul general și încercăm să simțim starea fiecăruia dintre noi, care se simte cel mai bine, într-o situație atât de instabilă. Viața noastră depinde de asta.

Există un sentiment comun al măreției Creatorului în grup și, prin urmare, urcările și coborârile noastre devin comune. Fiecare investește rolul său în grup, astfel încât să ne ridicăm în mod constant. Fiecare dintre noi se ridică și cade, înclinând pluta pe valuri, așa că avansăm.

Acesta este jocul nostru cu Creatorul: stăm pe o parte, Creatorul de cealaltă parte și egoismul creat de El în mijloc. Păstrăm pluta în echilibru, încercând să ne conectăm într-o singură inimă.

Încercăm să ne ținem de Creator, în centrul grupului, astfel încât măreția lui să ne țină și să ne unească. Creatorul se află în centrul plutei și se joacă cu noi. Depășim ambele perturbări externe: valurile vieții, pietrele de sub apă și cele interne, echilibrând în permanență sentimentul comun al măreției Creatorului, ținându-l între noi. El trebuie să fie primul și ultimul, adică primim totul de la Creator și ne întoarcem constant la El, în munca noastră. (Minutul 39:10)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/24/19, Să învățam de la coborâri, în starea de ascensiune

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →