Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt unele fotografii care merită milioane de aprecieri?“

Am fi înțelepți să promovăm fotografii și alte surse care să prezinte exemple de iubire, unitate, considerare reciprocă, sprijin și încurajare mai presus de toate diferențele, pentru a influența pozitiv omenirea, cu astfel de idealuri.

Cu cât am deveni mai ȋnclinaţi să dorim să ne iubim și să ne conectăm pozitiv unii cu ceilalți, apropiindu-ne de faptul că suntem cu toții o singură familie, cu atât am experimenta o sănătate socială îmbunătățită, mai multă fericire și încredere, mai puține crime, anxietate, stres, depresie și multe alte fenomene negative din viața noastră.

Această fotografie a fost făcută la Convenția Mondială de Cabala din 2008, la Tel Aviv, Israel. În fiecare an, mii de oameni se adună la această convenție, din zeci de țări, pentru a se uni, mai presus de toate diferențele și, prin aceasta, urmăresc să devină un mini-model pozitiv al umanității.

Metoda de conexiune (Cabala) pornește de la recunoașterea faptului că suntem egoiști prin natura noastră – fiecare, implicit, considerăm propriul beneficiu deasupra beneficiului celorlalţi – și că această calitate egoistă este cauza tuturor problemelor noastre.

Prin urmare, abordarea iubirii și a unității nu se face în mod naiv, ci ca un joc: ne stabilim un obiectiv de a ne conecta pozitiv, deasupra diviziunii înnăscute și a diferențelor pe care le simțim unul față de celălalt – neștergând acele simțiri separatoare, ci fiind conștienți de ele și de sursa lor – și apoi emanând o atmosferă socială în care fiecare ne propunem să ne sprijinim reciproc, să ne încurajăm și să ne inspirăm reciproc, pentru a ne conecta și a ne simți reciproc – în final, să simțim întreaga umanitate – nu mai puțin decât ne simțim propriile familii și pe noi înșine.

„Jucând” un astfel de joc ne apropiem de legile fundamentale ale naturii: legile iubirii, ale dăruirii și conexiunii. Astfel, trezim o influență pozitivă din natură, care ne ajută să ne simțim unii pe alții mai aproape, accelerând ritmul dezvoltării noastre spre a simți oamenii care ne erau străini, să ne simțim toți, ca o singură familie.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →