“Coexistenţa cu arabii? Nu putem nici măcar exista unul cu celălalt!” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinCoexistenţa cu arabii? Nu putem nici măcar exista unul cu celălalt!

Valul actual de violență a dezvăluit faptul că o coexistență între arabi și israelieni în Israel a fost o iluzie. Au existat beneficii economice de care s-au bucurat ambele părți, dar ura a fermentat în toți acești ani până când un declanșator a eliberat-o. Adevărul dureros pe care l-au expus revoltele arabilor din Israel este că ne urăsc nu mai puțin decât pe palestinienii din Cisiordania sau din Gaza. Numeroasele încercări de linșare, care în mod miraculos nu au luat viața cuiva, totuși arderea caselor evreiești, sinagogilor, afacerilor, mașinilor, împușcăturile trase în casele oamenilor și lapidarea mașinilor pe străzi nu lasă loc de îndoială: zilele toleranței s-au încheiat.

Dacă vrem să oprim violența împotriva noastră, trebuie să ne ridicăm peste ura noastră reciprocă. Avantajul nostru militar ne poate câștiga timp, dar dacă nu folosim timpul pe care ni-l acordăm pentru a construi iubire frățească mai presus de toate diferențele dintre noi, timpul se va epuiza și vom suferi nenorociri după nenorociri, până vom afla că nu va exista pace cu vrăjmașii noștri până când nu facem pace unul cu altul. Iar când vom realiza acest lucru, nu vom mai avea dușmani.

Cu toate acestea, oricine cunoaște mesajul înțelepților noștri, știe că ei nu atribuie necazurile noastre opresorilor noștri. Înțelepții noștri nu atribuie ruina Primului Templu lui Nabucodonosor al II-lea, regele Babilonului, deși el a fost cel care l-a distrus. În schimb, ei ne-o atribuie, din cauza modului în care ne-am tratat unii pe alții. Ei explică că vărsarea de sânge și calomnia dintre noi ne-au adus victoria lui Nabucodonosor.

În mod similar, înțelepții noștri nu dau vina pe Imperiul Seleucid pentru războiul împotriva Macabeilor. Ei dau vina pe eleniști, evreii care au insistat să instaleze în Iudeea cultura greacă și sistemul ei de credințe.

Și cel mai notabil, înțelepții noștri nu dau vina ruinei celui de-al Doilea Templu și a exilului de două milenii pe care ni l-au dat Romanii, care au făcut cucerirea fizică a Ierusalimului și distrugerea Templului. Mai degrabă, ei dau vina pe un singur vinovat: ura neîntemeiată și nefondată între noi evreii.

Acest adevăr nu s-a schimbat de atunci. Aducem nenorocirile asupra noastră. Când ne urâm reciproc, națiunile ne urăsc. Când Talmudul de exemplu, explică motivele distrugerii Primului Templu, scrie că oamenii ar „mânca și bea unul cu celălalt”, totuși „se vor înjunghia reciproc cu săbiile, în limba lor” (Yoma 9b). Mai mult, Talmudul afirmă în continuare că „Chiar dacă erau apropiați unul de altul, erau plini de ură unul față de celălalt”.

De ce ne așteptăm ca acum lucrurile să fie diferite? De ce credem că săbiile verbale pe care astăzi le folosim unii împotriva celorlalţi, nu se vor traduce acum în cuțite fizice și arme? Faptul este că asta se întâmplă. Cum a fost atunci, la fel este și acum.

Prin urmare, dacă vrem să oprim violența împotriva noastră, trebuie să ne ridicăm peste ura noastră reciprocă. Avantajul nostru militar ne poate câștiga timp, dar dacă nu folosim timpul pe care ni-l acordăm pentru a construi iubire frățească mai presus de toate diferențele dintre noi, timpul se va epuiza și vom suferi nenorociri după nenorociri, până vom afla că nu va exista pace cu vrăjmașii noștri până când nu facem pace unul cu altul. Iar când vom realiza acest lucru, nu vom mai avea dușmani.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed