Credința peste rațiune necesită un mod special de gândire. Adevărul este că oamenii din lumea aceasta, tu și eu, fiecare dintre noi, suntem construiți din egoism, din dorința de a primi, din interiorul căreia percepem toată realitatea.

Simțim doar ceea ce ne poate face plăcere sau invers, ne poate provoca suferință, adică în plus sau în minus față de dorința noastră egoist de a trăi o viață plăcută.

În acest caz însă, este necesar să ne însușim o abordare specială.

Nu doresc să simt ce îmi este plăcut sau neplăcut și încerc să mă eliberez de această dependență, să mă ridic peste ea pentru a evalua realitatea după ceea ce este bun sau rău pentru ceilalți. Astfel, voi începe să văd ce se află în afara mea. În caz contrar nu voi vedea nimic; beneficiul meu egoist hotărăște cum arată lumea întreagă.

În acest fel mă autolimitez; nu sunt mai mult decât un animal care se gândește doar la stomacul său sau un copil naiv care are înțelegere doar pentru propria sa plăcere și nu ține cont de nimeni altcineva.

Ulterior, copilul crește și este ca și cum ar începe să aibă grijă de alții, să vadă și să înțeleagă lumea ceva mai clar. Dar de fapt nu vedem lumea, ci pur și simplu ne extindem tot mai mult câmpul de interes și putem evalua ce ne va fi benefic și ce ne va face rău.

Senzorul cu care percepem realitatea este creat dintr-o singură dorință de a primi; trebuie să o implementăm. Trăim în interiorul dorinței noastre egoiste, acest lucru se numește crearea acestei lumi. În realitate, nu există „lumea aceasta, lumea viitoare, lumile superioare.” Există o singură realitate care depinde în întregime de percepția noastră, de atitudinea noastră față de tot ce se întâmplă.

Sunt și fenomene în această lume pe care nu le simțim deoarece percepția noastră este determinată exclusiv de ceea ce este bun sau rău pentru noi. Nu observăm nimic altceva.

Dacă un semnal nu este sesizat de senzorul meu egoist, dorința de a primi, ca pe ceva pozitiv sau negative, atunci nu îl simt. Poate că în jurul meu se întâmplă lucruri formidabile, dar eu nu voi vedea nimic.

Cabaliștii care au atins lumea superioară spun că ea este aici.

Nu trebuie să mergi altundeva, până la capătul universului, într-o altă galaxie. Toate lumile există deja aici, lângă noi.

Problema este că nu le percepem deoarece simțim realitatea doar printr-un parametru îngust: mă simt bine sau rău. Rezultă că realitatea este în întregime limitată de interesul meu primitiv, egoist.

Dar cum aș putea să văd mai mult, să înțeleg mai mult, să încep să ies din coconul meu? Toate acestea sunt posibile dacă mă ridic peste starea mea de „mă simt bine sau rău” și dobândesc calitatea de dăruire, calitate numită credință. Apoi nu voi mai simți totul relativ la beneficiul meu ci la al altora.

Începând să evaluez astfel realitatea, mă voi ridica peste mine însumi și voi descoperi un nou organ senzorial: credința peste rațiune. În acest fel pătrund într-o nouă percepție a realității, una externă și independentă față de egoismul meu. Voi putea simți ce simt cei aflați în afara mea și astfel, pe măsură ce mă separ de interesele mele personale, viziunea mea va deveni tot obiectivă.

Încep să văd realitatea obiectivă așa cum am reușit să o revelez: 125 de niveluri spirituale, cinci lumi superioare și pot treptat să-mi dezvolt viziunea până când voi ajunge să văd tot ce se găsește în afara mea. Iar ceea ce este în afara mea poartă numele de Creator sau Bore, cee ce înseamnă „Vino și vezi.” Acum, în dorința mea de a primi nu văd nimc, dar am oportunitatea de a-L atinge pe Creator, realitatea din afara mea.

Apoi voi înțelege unde trăiesc de fapt, ce este natura și ce mi se întâmplă.

Această metodă este numită Cabala (primire) pentru că ne învață cum putem primi senzația acestei realități nelimitate. O persoană care și-a dezvoltat astfel de simțuri este numit cabalist, deoarece percepe obiectiv realitatea, așa cum este ea și nu distorsionat, prin percepția sa egoistă.

Încă de la prima ta ieșire din egoism vei putea simți faptul că realitatea înaltă, spirituală, există cu adevărat! Încep să înțeleg unde mă aflu, de ce exist și în ce scop, dar și procesul prin care trebuie să trec și starea la care trebuie să ajung. La început suntem complet orbi, insensibili și nu avem mijloacele necesare pentru a privi dincolo de egoism. Credința peste rațiune este singura care ne poate ajuta să ne eliberăm.

Din partea întâi a Lecției zilnice da cabala 4/30/20, “Despre credința peste rațiune”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →