Există o clarificare foarte importantă a percepției moderne, materialiste a realității, potrivit căreia lumea este rezultatul evoluției, dezvoltarea treptată a materiei din atom. Așa gândește omul modern, pe baza realizărilor științifice ale secolului XX.

Dar Studiul celor Zece Sefirot explică faptul că toată realitatea a fost creată de un singur gând, care continuă să funcționeze. „În esență, acest gând este cauza și acțiunea, recompensa așteptată și esența oricărui efort”.

Adică, totul a fost creat într-o clipă, de dorința Creatorului care este perfect, nu se împarte în părți și nu creează nimic incomplet. Nu există o evoluție treptată de-a lungul lanțului cauzei și efectului, în ceea ce-L priveşte pe Creator.

Evoluția este dezvăluită numai în raport cu noi, ca manifestare a percepției, a imaginii Sale, a realității Sale, care este absolut perfectă și nu a trebuit niciodată să fie formată, stabilită și să progreseze de la o stare intermediară la una finală. Toate acestea se întâmplă numai raportat la creație.

Atitudinea corectă față de realitate ar trebui să fie astfel încât totul să fi fost deja creat și să nu existe un singur detaliu incomplet, de la începutul creației până la corectarea finală. Totul există ca o realitate perfectă, care este Însuși Creatorul. El a vrut doar ca să El fie dezvăluit de creaturi, într-un proces independent de înțelegere.

În măsura abilităților și dorințelor lor, creațiile vor trece pe această cale de dezvoltare spirituală, internă. Dar, în cele din urmă, dezvăluim realitatea deja existentă, așa cum se spune: „Și vei mânca lucru vechi, păstrat mult timp”. Prin urmare, ar trebui să ne schimbăm percepția pur materialistă asupra realității, în funcție de care lumea se află în procesul de dezvoltare liberă și o imaginează ca pe sistemul lui Adam HaRishon – singurul lucru care există. Totul este inclus în acest sistem al sufletului comun. Iar ruperea, ascunderea și dezvăluirea treptată a acestuia au loc numai în raport cu persoana care le atinge.

Dar, de fapt, în afara omului, există doar o lumină infinită care există în perfecțiune absolută, nefiind supusă niciunei schimbări.

Întreaga diferență constă în percepția mea asupra realității: mă simt doar pe mine ca parte a lumii și aceasta este o imagine iluzorie pe care am inventat-o, ​​sau simt întregul sistem al creației, adică existența unui nivel superior: puterea, Creatorul, care include totul – TOTUL – adică Creatorul sau sistemul sufletului comun al lui Adam. Când îl percepem pe Creator și obținem revelarea Sa, suntem numiți om, Adam, adică (Edomeh) forța superioară.

Oamenii (fiii lui Adam) sunt acele părți ale creației care doresc să dezvăluie forma perfectă, sistemul general în care este revelat Creatorul.

Dacă nu ne percepem pe noi înșine ca parte a sistemului general al lui Adam, atunci nu avem nicio legătură cu lumea spirituală, cu Creatorul. Prin urmare, dezvoltarea corectă începe cu existența constantă în sistemul general ca o sferă integrală, închisă, în afară de care nu există nimic.

Această percepție a realității determină întreaga diferență dintre material și spiritual. Noi credem că realitatea se dezvoltă, sau că este dezvăluită o realitate deja existentă. Aceasta este o diferență foarte mare, deoarece în primul caz, percepem realitatea ca fiind imperfectă și evoluează progresiv.

Și în cel de-al doilea caz, realitatea ni se dezvăluie treptat și numim acest lucru procesul evoluției. Dar această evoluție este dezvăluirea unei realități reale, neschimbătoare, existente, create instantaneu la cererea Creatorului, așa cum este spus: „Un gând a fost creat și a creat întregul univers, care este cauza și acțiunea, și recompensa așteptată și esența tuturor eforturilor”, adică include absolut totul.

Această realitate există deja și ni se manifestă doar în măsura eforturilor noastre de a o dezvălui, adică în măsura similarității proprietăților noastre. Diferența dintre percepția egoistă și adevărata lume este tocmai modul în care experimentăm această realitate. Dacă vreau să îmi determin propria dezvoltare spirituală, atunci trebuie să spun că totul depinde de mine, de eforturile mele corecte. Prin urmare, evoluția este dezvoltarea mea interioară.

Și, în esență, nu dezvolt, ci doar deblochez forțele din mine, instrumentele, pentru a dezvălui realitatea deja existentă. Aceasta este diferența dintre percepția individualistă, înșelătoare, egoistă și percepția generală, adevărată, spirituală.

Dacă percepem realitatea ca fiind completă și perfectă, atunci se dovedește că depinde doar de eforturile noastre de a ne uni, pentru a se potrivi cu această perfecțiune. Și atunci vom dezvălui realitatea în care existăm și vom vedea o lume nouă.

Nu construim această nouă lume, ci prin dezvoltarea dorințelor și proprietăților noastre, dezvăluim ceea ce există între noi, în jurul nostru și în interiorul nostru. Totul depinde de cât de mult devine dorința noastră, de la personală și individualistă la cât mai generală, socială. Acest lucru ne permite să ne regăsim într-un sistem social mare, în care totul este interconectat și este în unitate.

Dacă în conexiunea dintre noi creăm noi organe senzoriale pentru percepția realității, atunci ea se transformă din ascunsă în revelată.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/23/20, “Locuiesc printre oamenii mei”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →