Fiecare dintre noi este responsabil

Plânsul către Creator este posibil numai din starea numit „deșert”. Deșertul este o absență a Creatorului dintre noi, niciun sentiment de conexiune cu El. El a dispărut, ne-a părăsit și tot ce putem face este să plângem, așa cum se spune: „glasul celui care plânge în pustie”. 1 (Minutul 0:20)

Creatorul are grijă ca noi să continuăm să dezvăluim noi dorințe, să ne bucurăm de dorințele noastre sparte și să ne simțim mai îndepărtați de obiectiv cu fiecare zi care trece. Acest lucru se datorează faptului că dorința opusă corectării noastre continuă să crească în fiecare zi. Trebuie să depășim acest egoism atunci când ne găsim din ce în ce mai îndepărtați de obiectiv, pierzând forța și înțelegerea, căzând în disperare.

Toată această evoluție merge împotriva bunului simț. Cum este posibil, cu cât avansăm, cu atât mai departe ne vom găsi pe noi înșine? Dar toate acestea funcționează în conformitate cu structura Partzufului spiritual: cu cât dorința egoistă este mai mare, cu atât este mai îndepărtată de țelul pe care îl simțim. Dar cu cât depășim egoismul și ne ridicăm deasupra lui cu intenția de a dărui, cu atât suntem mai aproape de obiectiv. Două opuse într-una.

Astfel, cineva nu înțelege ce se întâmplă și se află sub puterea dispoziției cuiva. Aceasta este o muncă grea care ne atrage în două direcții diferite. Dar trebuie să perseverem, de fiecare dată împuternicindu-ne hotărârea cu ochii închiși, scufundându-ne în grup și avansând în acest fel. De fiecare dată când mă găsesc îndepărtat de spiritualitate, adică distanțat de grup, trebuie să mă apropii de el, ceea ce înseamnă să mă apropii de Creator. Acesta este singurul mod de a ne cuceri înclinația noastră rea, care crește zi de zi. Felul în care o cuceresc nu este folosind propria forță, ci apelând la Creator.

Prima problemă este că răul devine tot mai mare de fiecare dată. Al doilea este că nu pot combate direct acest egoism în creștere cu propria mea forță, trebuie să mă îndrept spre ajutorul Creatorului, pe care nu îl văd, ca ajutor. A apela la Creator este posibil doar prin grup; astfel, trebuie să creștem în mod constant importanța prietenilor, a grupului și să continuăm să ne integrăm în ei din ce în ce mai mult.

Există mai multe repere importante pe parcurs, care se vor manifesta singure indirect în noi, trebuie să ne cercetăm, să ne întărim hotărârea și să ne ridicăm deasupra minții și sentimentelor noastre. Cea mai mare importanță aici nu este renunțarea la acest război, nici retragerea sau disperarea.2 (Minutul 2:20)

Strigătul către Creator trebuie să fie un strigăt comun. Aceasta este diferența dintre religie și știința Cabala. Într-un cadru religios, toată lumea poate plânge către Creator și poate crede că asta va ajuta. Și o face, psihologic. Dar dacă cineva dorește cu adevărat să apeleze la Creator, o astfel de abordare este posibilă doar prin sistemul corect, printr-un Kli, prin iubirea de ceilalți, prin crearea sufletului comun al lui Adam HaRishon.

De fiecare dată vom fi împinși mai departe de grupul de zece. Vom avea sentimentele de neglijare față de prieteni, propria slăbiciune, lipsa de speranță și, în general, lipsa de sens a acestei lucrări. Ieri, timp de câteva minute, a fost posibil să mă conectez cu prietenii mei și cu Creatorul, să mă conectez împreună cu grupul și cu Creatorul. În timp ce astăzi mi se pare ireal și fără sens.

Dar dacă vreau cu adevărat să dezvălui Creatorul și scopul creației, dacă mă ancorez în adevăr, atunci adevărul este deasupra naturii mele, credința este deasupra cunoaşterii, adică dăruire, mai presus de primire. Astfel, este posibilă atingerea lui doar prin exerciții precum întărirea constantă a inimii care se manifestă în incapacitatea de a ne conecta în grupul de zece, de a construi Partzuf-ul spiritual în cele zece Sefirot, sufletul.

Sunt constant împins înapoi pentru a putea face un alt pas dificil înainte, spre unitate. Așa avansez spre adevăr. Și dacă astăzi nu simt că este mai dificil să fac conexiunea cu grupul, atunci nu avansez spre obiectiv. Prin urmare, se spune: „Concluzia Torei diferă de cea a oamenilor.”

Oamenii nu pot avansa în sistem atunci când fiecare pas devine din ce în ce mai greu. Acest lucru contravine logicii și bunului simț. Cum se poate ca înaintez și devine din ce în ce mai greu pentru mine zi de zi, conexiunea devine mai insuportabilă, ca și cum sunt pedepsit pentru această muncă? Cum poate fi acesta, progres?

Dar, într-adevăr, este așa și „opinia Torei”, adică avansarea cu ajutorul luminii care se reformează, este „opusă opiniei oamenilor”. Oamenii primesc noi înțelegeri, sentimente și asigurări. Aici vedem un proces invers. Un cabalist trebuie să se ridice la nivelul „Shimon de la piață” pentru a ajunge la înălțimea sfârșitului corectării.3 (Minutul 7:20)

Trebuie să prețuim fiecare prieten, dar fără a-i invada personalitatea sau gândurile, fără a examina ceea ce i se întâmplă. Trebuie să liniștim fiecare persoană, creând o atmosferă de grup, de grijă pentru toți, nu pentru oricine, ci pentru grupul de zece. Garanția reciprocă este un domeniu pe care îl creăm cu zece Kelim, zece prieteni.

Nimeni nu are nimic individual! Dar asta ne face puternici pentru că vrem ca puterea comună să fie construită din nimic. Această putere nu ne poate fi acordată nici măcar de Creator; numai împreună putem crea această putere, de garanție reciprocă. Asta este ceea ce trebuie să cerem și pentru care să ne rugăm. Să ajute lumina superioară dându-ne puterea sprijinului în grup.

Puterea sprijinului se numește garanție reciprocă. Așa asigurăm grupul și toți membrii săi că nu vom scăpa, ci că vom fi mereu în grijă reciprocă, deoarece pe aceasta îşi construiește fiecare speranțele de viitor. Aceasta este pe ceea ce va fi construi Partzuful spiritual, zece Sefirot, sufletul.

Acesta este motivul pentru care ni s-a dat o stare de disperare, în care nu avem nimic, pentru a putea începe construirea conexiunii noastre din ea, centura noastră de siguranță, garanția reciprocă. Ne aparține pentru că lumina superioară va veni conform eforturilor noastre, îmbrăcată în ele, oferindu-ne puterea garanției reciproce și ne va uni într-un grup de zece. Atunci va fi un grup de zece și vom începe să ne construim Partzuful, sufletul.4 (Minutul 46:15)

Fiecare dintre noi este responsabil pentru întregul Kli al lui Adam HaRishon. Aceasta este legea muncii în sistemul perfect, în spiritualitate: până când cel mai mic element, ultima dorință nu este corectată, întregul Kli este necorectat. Aceasta se înțelege prin faptul că nu există nicio muncă „parțială” în spiritualitate. Trebuie să ne amintim asta.5 (Minutul 1:20:00)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 2/5/20, „Strigătul comun către Creator” (Pregătirea pentru Convenția din deșert)

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: