Alegerea este cel mai important lucru din viața noastră. Alegem, cântărim și comparăm constant un lucru cu altul, fie conștient sau inconștient, schimbându-ne abordarea, sistemul nostru de evaluare, punctele de vedere și prioritățile. Întreaga noastră viață este alegerea celei mai bune opțiuni, în funcție de câteva criterii determinate de ceea ce este mai important pentru noi acum. Verificăm în permanență ce avem de pierdut în urma alegerii noastre și cât de mult vom câștiga datorita acesteia.

Este posibil ca soluția pe care am ales-o să nu fie foarte plăcută, dar este atât de important încât trebuie să mergem pe aceasta. Toată viața noastră funcționăm ca cel mai complex computer, care procesează o mulțime de date pentru a face calculul corect. Desigur, fiecare dintre noi ar dori să facă alegerea corectă, care să ne permită să determinăm cu încredere cea mai bună situație care câștigă, dintre toți indicatorii și să evităm cele mai grave situații fără nicio umbră de îndoială, fără să alegem una în detrimentul celeilalte și regretând oportunitățile ratate.

Doar credința permite luarea unei astfel de alegeri, adică sentimentul forței dăruiriii și iubirii, care este ceva dincolo de voința noastră de a primi. Problema este însă că nu simțim această forță a dăruirii, deci cum putem dobândi o astfel de credință numită „lucrul acela”? Și chiar dacă o dobândim, la gradul următor, credința trece deja în sfera egoistă și devine „șarpele”.

Trebuie să depășesc acest egoism în creștere și apoi voi ajunge din nou la credință, deja într-un nou grad. De fiecare dată, forța sfințeniei trece peste egoism și astfel mă ridic tot timpul, ca și cum aș merge pe două picioare, dreptul și stângul. Linia din stânga crește doar dacă am ridicat-o corect pe cea dreaptă.

Ar trebui să ne sprijinim întotdeauna pe „acel lucru” și nu pe „șarpe”, adică pe credință, pe ceva care pare scăzut și lipsit de importanță pentru egoismul nostru și să-l ridicăm în Sus. Aceasta este întreaga muncă a unei persoane: acel lucru cade constant și trebuie să îl ridicăm. Dacă acest lucru nu s-ar întâmpla, nu am fi în stare să avansăm și să ne apropiem de Creator. De fiecare dată când ridic acel lucru, credința, mai fac un mic pas înainte.

Imediat ce părăsesc acel lucru, acesta cade imediat și se transformă într-un șarpe. Este ajutor de Sus faptul că „acel lucru” cade, fiindcă, altfel, nu aș putea avansa. Dacă mă bazez pe cunoștințele mele, adică fac o alegere egoistă, atunci nu am nicio dificultate.

„Acel lucru”  este ceea ce mă direcționează către Creator. Dacă îl mențin, ca cel mai important lucru, atunci pas cu pas mă apropii de calitatea dăruirii, grad după grad. Mediul este „acel lucru”, dacă este mai important pentru mine decât eu însumi. Apoi, prin mediu, mă ridic spre Creator. Prin urmare, acest grad se numește Moise, pentru că atrage (Moshech) oamenii. (Minutul 0:15)

Lumina este dezvăluită numai dacă există o barieră înaintea ei. S-ar părea că spațiul exterior ar trebui să fie cel mai luminos, deoarece nimic nu ascunde lumina acolo. Totuși, tocmai pentru că nu există nicio barieră pentru lumină, ea nu poate fi văzută. Cosmosul este absolut negru. Cu toate acestea, dacă punem un ecran înaintea razelor Soarelui, atunci veți vedea că există lumină.

Tot ce ne lipsește este ecranul! Lumina nu poate străluci dacă nu există bariere în drumul ei. Prin urmare, dacă dorim ca lumina să fie dezvăluită în noi, ar trebui să facem un ecran pentru ea. O persoană nu poate deveni un ecran pentru lumină. Cu toate acestea, dacă ne unim în grupul de zece, deasupra egoismului nostru, în ciuda faptului că fiecare dintre noi este plin de mândrie și nu dorește conexiunea cu ceilalți, ridicăm importanța conexiunii și chiar mai sus decât aceasta, importanța Creatorului pe care vrem să o dezvăluim.

Vrem să simțim Creatorul înăuntrul unității noastre interne, la fel de real așa cum ne simțim fiecare, reciproc, acum. Împreună, realizăm un astfel de sandwich: dorința noastră de a primi este în partea de jos și unitatea, ecranul, disponibilitatea noastră de a ne conecta în ciuda egoismului nostru, este în partea de sus. Apoi, lumina superioară este dezvăluită pe acest ecran și devine vizibilă pentru noi.

O persoană nu poate construi un astfel de ecran din egoismul său personal, fiindcă acest lucru este posibil numai prin conectarea cu prietenii. (Minutul 24:10)

A ajuta un prieten înseamnă a crește importanța spiritualității, importanța conexiunii, a-i oferi „acel lucru”. Nimeni nu o poate face singur. Dacă cineva poate face asta singur, nu este o lucrare spirituală reală, ci doar pregătirea pentru aceasta.

De fiecare dată, această lucrare devine din ce în ce mai dificilă. La urma urmei, acum călătoresc peste „acel lucru”, pe care l-am ridicat în timpul dinainte. Linia stângă crește din ce în ce mai sus, în detrimentul celei drepte, în detrimentul succeselor mele din trecut. Trebuie să încep totul din nou, ca și cum aș fi într-un loc nou, într-o țară nouă, într-o limbă nouă, cu o nouă înțelegere și o percepție nouă. Acesta este un nou grad! În fiecare zi, o persoană este parcă născută din nou.

Este imposibil să faci acest lucru singur. Este o greșeală uriașă să cred că, închizându-mă în interior, în munca mea interioară personală, este posibil să fac clarificări mai profunde, mai intime. Este o prostie! Este nevoie de mulți ani pentru ca o persoană să înțeleagă că în acest fel el se învârte doar în același loc, ca un cățel care își urmărește coada.

Doar prin includerea de fiecare dată în grup, chiar dacă este format din începători, vom ajunge la stări din ce în ce mai ridicate. Chiar dacă prietenii sunt mai jos decât tine, prin încorporarea în ei, urci la gradul următor. Este posibil să ridicați „acel lucru” doar cu ajutorul prietenilor, împreună. Prieteni, am nevoie de voi! Ajutaţi-mă! (Minutul 42:00)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 8/17/19, Baal HaSulam, Shamati 59, „Despre toiag și șarpe”

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →