Noul meu articol pe Linkedin “Un nume, o naţiune?”

Tragedia de pe Muntele Meron, unde 45 de evrei ortodocși au fost zdrobiți într-un pasaj îngust în timp ce mii de camarazi care sărbătoreau încercau să iasă din adunarea de la festivalul Lag ba Omer, este un accident tragic și complet redundant. În urma dezastrului a apărut un fenomen emoţionant, la care nimeni nu se așteptase. Mulți evrei laici, care de obicei sunt lumi separate de comunitatea ortodoxă, au simpatizat cu familiile îndurerate. Mulți dintre ei și-au exprimat simpatia online, iar unii dintre ei chiar s-au deplasat la casele celor îndureraţi pentru a-i consola. Evreii ortodocși, care de obicei sunt foarte reci și care se simt superiori faţă de evreii laici, au îmbrățișat acele manifestări de empatie și toți cei care au asistat la acele momente și-au dorit să fim mereu așa, frați ai aceleiași națiuni, fără a fi nevoie de tragedii care să ne amintească de strămoșii noștri.

Pentru a crea o legătură durabilă între cele două tabere, ei trebuie să plaseze unitatea deasupra valorilor lor actuale. În acest moment, nu se află nici pe departe și nu se îndreaptă în niciun fel în această direcție. Unitatea este lucrul de care le pasă cel mai puțin; victoria propriilor valori asupra valorilor celeilalte tabere este tot ce își doresc. Poate exista unitate într-un astfel de stat? Chiar pot fi considerați ca o singură națiune?

Cred că dorința lor este onestă, dar din păcate este doar o dorință. Când viața revine la normalitate, părțile vor reveni la dușmănie. Privind înainte, nu văd viitorul nostru ca fiind luminos, deoarece nu văd o înclinație de a uni fracțiunile din poporul Israel. În 1940, tatăl profesorului meu, marele cabalist Baal HaSulam, a scris că evreii sunt ca o pungă de nuci, adunate împreună de lovituri. Dar când nu există lovituri, este ca și cum sacul este rupt și nucile se dispersează în toate direcțiile. Din păcate, ura, respingerea și înstrăinarea din inimile noastre sunt atât de profunde încât nu cred că acest eveniment sau vreo tragedie de acest fel, ne poate aduce împreună.

Problema este că valorile evreilor ortodocși și ale evreilor seculari sunt atât de îndepărtate, încât nu există nimic care să le poată conecta. Ele sunt literalmente lumi separate. Pentru ortodocși, scopul final al vieții este să se dedice închinării lui Dumnezeu așa cum îl înțeleg ei. În același timp, cealaltă facțiune se străduiește să ducă un stil de viață occidental cu valori seculare. Acesta este motivul pentru care, atunci când dispare tristețea pierderii, va rămâne doar prăpastia dintre două moduri de viață foarte diferite, percepții ale realității care nu pot trăi una lângă alta. Îmi pare rău să spun asta, dar nicio tragedie nu poate pune în mișcare o forță care să aducă aceste lumi laolaltă.

Dacă te uiți la nunțile ortodoxe, bar mitzva-uri și alte ocazii pe care oamenii le sărbătoresc, rar vei găsi pe cineva care să nu fie evreu ortodox. Dacă se întâmplă să vezi acolo pe cineva care nu pare ortodox, probabil că este un politician care caută să adune alegători sau să influențeze un teritoriu neexploatat. La fel, nu veți găsi evrei ortodocși în sărbătorile israelienilor laici. Cele două sunt într-adevăr lumi separate. Valorile, cele mai importante aspecte pentru cele două părți, nu sunt doar foarte diferite, ci sunt opuse.

Pentru a crea o legătură durabilă între cele două tabere, ei trebuie să plaseze unitatea deasupra valorilor lor actuale. În acest moment, nu se află nici pe departe și nu se îndreaptă în niciun fel în această direcție. Unitatea este lucrul de care le pasă cel mai puțin; victoria propriilor valori asupra valorilor celeilalte tabere este tot ce își doresc. Poate exista unitate într-un astfel de stat? Chiar pot fi considerați ca o singură națiune?

Cred că până când noi toți, toate partidele considerate ca aparținând națiunii evreiești, nu punem unitatea pe primul loc sau în cuvinte mai simple, să facem din „Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuți” principala noastră valoare, nu avem nicio șansă de a ne uni. Dimpotrivă, cu cât rămânem sub aceeași entitate politică fără a construi unitate, cu atât vom crește ura, care există deja între fracțiuni. În starea actuală, cel mai bun următor pas ar trebui să fie împărțirea țării în două entități separate, așa cum Avraam i-a spus lui Lot: „Te rog să te depărtezi de mine; dacă o iei la stânga, atunci eu voi merge la dreapta; sau dacă o iei la dreapta, atunci eu voi merge la stânga”(Gen. 13: 9). Odată ce vom realiza că nu așa ne dorim să trăim, probabil după nenumărate încercări și traume, vom putea pune unitatea deasupra tuturor. Atunci, și numai atunci, vom reuși.

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala | Add Comment →