Noul meu articol pe Linkedin “Unde ne este instinctul de supraviețuire?”

Care este mai puternic, instinctul de supraviețuire sau instinctul de vânătoare? În regnul animal, această întrebare este simplă: instinctul de supraviețuire umbrește toate celelalte instincte și domină pe deplin comportamentul animalelor. Când este un incendiu de pădure, dușmanii naturali fug unul lângă altul și nu se ating. Instinctul lor de supraviețuire le suprimă instinctele de vânătoare și toată lumea înțelege că acum este momentul să fugă. Timpul de vânătoare va veni doar odată cu dispariția pericolului imediat.

Cu oamenii, lucrurile devin puțin mai complicate. Vrem să supraviețuim, dar vrem și să dominăm, să conducem. În multe cazuri, o dorim mai mult decât viața însăși. Gândiți-vă la riscurile pe care oamenii şi le asumă pentru faimă, la modul în care se riscă pe ei înșiși și (în special) pe ceilalți, pe câmpul de luptă și veți vedea că pentru oameni, viața este pe locul doi atunci când este vorba de faimă sau putere. Folosim orice ocazie pentru a-i călca pe ceilalţi în drumul spre vârful grămezii. Când un pericol comun îi amenință pe oameni, vor exista întotdeauna cei care profită de faptul că oamenii sunt ocupați să fugă de pericol și nu sunt conștienți de pericolul care îi pȃndeşte din partea altor oameni.

Nu trebuie să fie un pericol fizic. Oamenii pot profita de dezastrele naturale pentru a face avere din nefericirea altor oameni. Chiar și în mijlocul acestei pandemii, țările și corporațiile profită de puterile lor tehnologice și economice pentru a profita în detrimentul altora. Este evident că această atitudine se va întoarce împotriva lor, deoarece orice loc în care virusul se poate răspândi va deveni în cele din urmă o sursă a unei noi tulpini, dar guvernele nu pot vedea dincolo de profitul lor imediat și ca urmare toți suferim.

Această exploatare neplăcută este natura umană și, cu cât o recunoaștem mai repede, cu atât mai repede putem începe să o schimbăm. Dacă nu o facem, viitoarele lovituri, rezultatele comportamentului nostru greșit unul față de celălalt, ne vor învăța cum să fim atenți, dar lecțiile vor fi mult mai dureroase și mai costisitoare atât din punct de vedere economic, cât și a vieților umane.

Oricum ar fi, vom afla în cele din urmă că într-o realitate conectată, în care toată lumea depinde de toți ceilalți, nimic nu poate fi mai lipsit de sens decât să acționăm egoist. Înțelepții noștri, care și-au dat seama că suntem interdependenți, acum mii de ani, au scris despre asta în Talmudul din Ierusalim. În Masechet Nedarim (9: 4) scrie: „[Să presupunem] că cineva taie carne și cuțitul alunecă în mâna lui; ar lua în considerare răzbunarea mâinii și tăierea celeilalte mâini pentru tăierea primei? La fel și această chestiune … regula este că cineva nu se răzbună împotriva aproapelui, pentru că este ca și cum s-ar răzbuna împotriva propriului său corp”.

Filed under: Educatie, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment →