“Va salva un oraș al Torei evreii din Mexic?” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Va salva un oraș al Torei evreii din Mexic?

Ciudad de la Tora (Orașul Torei) este numele unui nou oraș mic construit în afara orașului Ixtapan de la Salle, la aproximativ 70 de mile sud de Mexico City. Fondatorii își propun să abordeze două probleme: prețurile locuințelor și antisemitismul. Complexul de locuințe la prețuri accesibile va include toate facilitățile necesare pentru menținerea unui mod de viață ortodox evreiesc, iar comunitatea va fi formată exclusiv din evrei practicanţi. Un alt motiv pentru înființarea noului oraș este situația din capitală, unde evreii ortodocși spun că copiii lor se tem să-și părăsească casele de teamă să nu devină ținte ale atacurilor antisemite.

În multe privințe, această idee îmi amintește de un Shtetl. Shtetls erau mici orașe evreiești care existau în toată Europa Centrală și de Est până când Holocaustul le-a șters. Dacă trebuie să învățăm din istorie, orașele evreiești nu sunt o soluție permanentă la antisemitism.

De fapt, nici statul evreu nu a rezolvat problema antisemitismului. De la înființare, Israelul a atras reacții din ce în ce mai mari din lume. Theodor Herzl, vizionarul sionist, a avut ideea corectă când a imaginat o entitate națională și politică evreiască care să fie un refugiu sigur pentru evrei. Cu toate acestea, stabilirea unui oraș separat sau chiar a unei țări pentru evrei nu este suficientă pentru a elimina antisemitismul. Pentru ca acest lucru să se întâmple, evreii trebuie să se angajeze să își împlinească datoria față de lume, iar ei au o datorie.

Așa cum am arătat în nenumărate eseuri și două cărți (vezi linkurile de mai jos), națiunea evreiască nu a fost înființată pentru binele său, ci pentru binele umanității. Acesta este motivul pentru care, de îndată ce ne-am stabilit națiunea la poalele Muntelui Sinai, am fost însărcinați să fim „o lumină pentru națiuni”. Am fost declarați națiune, numai după ce ne-am angajat să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”, iar unitatea pe care am obținut-o este lumina pe care intenționam să o strălucim către națiuni. După angajamentul nostru inițial, ne-au trebuit încă patruzeci de ani pentru a ne consolida unitatea, dar odată ce am atins un nivel critic al acesteia, ni s-a dat propriul nostru pământ, „Țara Israelului” promisă.

Aproape două mii de ani după aceea, analele noastre au reflectat nivelul nostru de unitate. De fiecare dată când ne-am divizat, am fost exilați din Țara Israelului și de fiecare dată când am restabilit unitatea, ni s-a dat înapoi țara și am prosperat. Dar la un moment dat, în secolul I e.n. am căzut într-o astfel de ură reciprocă încât am fost exilați timp de două milenii.

Restabilirea statalității evreiești a durat mai mult de două milenii, secole de crime și abuzuri pe care poporul nostru le-a suferit în timpul exilului și, în cele din urmă, exterminarea unei treimi din națiunea noastră, aproape întreaga evreime europeană. Cu toate acestea, suveranitatea noastră reînnoită nu ne-a reînnoit unitatea. Aceasta este ceva ce trebuie să realizăm pe cont propriu. Acesta este de fapt, motivul pentru care națiunile ni l-au dat în urma Holocaustului, în afară de motivul evident de simpatie după atrocitățile pe care le-am suferit din mâinile naziștilor și ale complicilor lor.

Cu toate acestea, din moment ce națiunile ne-au dat pământul, se așteaptă, de asemenea, să ne împlinim datoria, să fim un model de unitate și să exemplificăm deviza evreiască: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dacă nu ne îndeplinim misiunea, ne vom pierde din nou suveranitatea. Se poate întâmpla printr-un alt exil, printr-un aflux de musulmani care vor schimba demografia țării sau printr-un mod încă necunoscut. Oricum, dacă nu facem ceea ce trebuie și devenim un exemplu de unitate mai presus de toate diferențele și ura noastră, umanitatea ne va urî și ne va chinui așa cum a făcut-o în ultimele două milenii.

Noi, evreii, descendenții proscriși din toată vechea Semilună Fertilă, care ne-am adunat în jurul lui Avraam – Tatăl nostru pentru a auzi despre iubirea de ceilalți, trebuie să facem acum ceea ce au făcut atunci strămoșii noștri: să ne unim deasupra urii noastre și astfel să devenim „o lumină pentru națiuni. ” Ca și atunci, așa şi acum, dacă facem acest lucru vom prospera. Dacă nu, ne vom împrăştia.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, consultați cărțile Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea de astăzi a orei, şi Alegerea evreiască Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti.

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed