Viață nouă #1136 – Esența răului omenesc

Dr. Michael Laitman în discuție cu Oren Levi și Nița Mazoz

Rezumat

Înțelepciunea Cabala definește răul ca fiind o gândire egoistă sau o dorință care este îndreptată spre propriul beneficiu, deoarece aceasta este cu siguranță în detrimentul celorlalți. S-ar putea ca cineva, un doctor de exemplu, să-i ajute pe ceilalți făcându-i să se simtă bine, însă și acest lucru este considerat de asemenea rău (egoist). Prin transcenderea eului uman, devine posibil să descoperi „Lumea Superioară”, „Divinitatea” și Sistemul care gestionează totul. Nu există nicio limită la răul uman. Există numai capacitatea, aflată în mâinile noastre, de a învăța cum să transformăm răul în bine.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Viața nouă #1135 – Conducerea societății în concordanță cu legea naturii
Dr. Michael Laitman discută cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Societatea are nevoie de un mecanism care să o protejeze, ca o plută pe valuri – o conexiune peste ego-urile individuale. Egoismul ne trage pe toți în direcții anarhice. Nimeni nu știe ce anume este bun pentru societate. Societatea are nevoie de o conducere care să creeze în mod constant un echilibru între oameni și legile generale ale naturii. Această conducere trebuie să fie constituită dintr-un grup mare de oameni înțelepți, care studiază înțelepciunea cabalei, discută despre legile naturii și-i învață pe ceilalți oameni.   

Din emisiunea KabTV “Viața nouă #1135 – Conducerea societății în concordanță cu legea naturii,” 7/9/19

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Dacă scopul meu este să dăruiesc Creatorului, atunci nu ar trebui să fie important pentru mine dacă o fac din starea de ascensiune sau de coborâre. Fac o restricție asupra mea, ca și cum nu aș exista și sunt în căutarea oricărei oportunități de a aduce plăcere Creatorului. Trăiesc constant într-un astfel de „sandwich”: acord atenție doar obiectivului meu de a aduce bucurie Creatorului, indiferent dacă mă ridic sau cad.

Apoi, atitudinea mea față de ascensiuni devine constructivă: le evaluez în termenii a ceea ce mă va ajuta mai mult. Poate că este mai util pentru mine să dezvălui mai mult întuneric și tot felul de defecte. Deja, prin faptul că îi mulțumesc Creatorului pentru răul descoperit, Îi ofer plăcere, pentru că am înțeles că aceasta este pregătirea pentru adeziunea cu El. Vreau să-I fiu credincios în stări rele, la fel ca în cele bune și să nu aștept ca El să corecteze totul.

Dacă rezolv problemele și rămân în bucurie, acesta este un semn că sunt pe drumul cel bun și păstrez direcția corectă. Nu există bine fără rău. Răul este o bază solidă cu care pot avansa cu încredere spre o muncă perfectă. Mereu verific unde și cum, în ce formă și cu ce putere pot să mulțumesc Creatorul pe cât posibil, să mă atașez de El. Nu mă străduiesc pentru El, astfel încât să mă simt bine, ci pentru că întreaga mea intenție este să fuzionez cu El, de dragul de a-I dărui. Prin urmare, putem simți perfecțiunea în orice stare, astfel încât întunericul să strălucească ca Lumina și nu va fi nicio diferență între întuneric și lumină, zi și noapte și totul va fi unit într-o singură zi.

Dacă nu mă văd într-un astfel de sandviș, atunci viața mă va arunca încontinuu în sus și în jos, nu voi simți că aceste salturi sunt scopul și nu voi fi fericit de ascensiuni și coborâșuri, în egală măsură.

Creatorul este vindecătorul tuturor bolilor. Prin urmare, când dezvălui un fel de „spargere”, am deja medicamentul potrivit. Când dezvălui boala, înseamnă deja că am o cură: aceste două procese sunt indisolubil legate. Bucuria principală vine din dezvăluirea defectelor. Cu cât le dezvăluim mai mult, cu atât mai multă plăcere putem aduce Creatorului.

Dacă sunt gata, mă voi bucura întotdeauna de orice cădere: „Uite, există încă un defect! Și aici este un altul și mai multe!” Asta mă va bucura și, de aceea, mă voi bucura să descopăr defecte și să regret pe cele care încă nu au fost dezvăluite.

La urma urmei, o problemă ascunsă nu are nicio șansă de rezolvare, iar descoperirea ei este o mare binecuvântare de Sus. Dacă se manifestă, înseamnă că a existat înainte, dar a fost mascată.

Dacă Creatorul ne dezvăluie calități, condiții și relații rele pentru noi, acesta este un semn al progresului nostru. Trebuie să le acceptăm pe toate cu bucurie, pentru că sunt trimise la noi de către Creator, cu iubire. Trebuie să-i răspundem imediat cu dragoste, recunoștință și binecuvântări pentru rău, la fel de mult ca pentru bine. (Minutul 2:40 – 11:24)

Nu este bine dacă totul merge liniștit și lin în grup. Acest lucru este similar cu o familie: dacă un soț și o soție nu se ceartă niciodată, atunci nu este viață. Conform naturii, trebuie să existe conflicte, astfel încât să ne înțelegem punctele slabe ale celuilalt și să ne iubim, indiferent ce este. Trebuie să existe distanţări și conexiuni și doar alternanța lor dă un sentiment de viață.

Nu trebuie să așteptăm ca relația să fie lină ca o linie orizontală. La urma urmei, se știe că o electrocardiogramă dreaptă înseamnă moarte. Viața înseamnă bătăi, lovituri și depășiri: trebuie să existe urcări și coborâri. (Minutul 16:00)

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 8/13/19, „Să învățăm din coborâre, în timpul ascensiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum putem să înțelegem ce dorințe putem corecta acum și ce dorințe vom putea corecta mai târziu? Cum să nu pierdem timpul pe ceva ce nu putem schimba?

Răspuns: Într-adevăr, există asemenea dorințe pe care încă nu putem să le corectăm. Dar nu este important. Le putem sorta dacă suntem într-un grup.

Până la urmă, în grup, eu lucrez la măreția dăruirii, la măreția conexiunii. Asta este numită măreția Creatorului, deoarece Creatorul, Însuși nu există – există calitățile conexiunii, dăruirii și iubirii.

Atunci când sunt într-un grup și lucrez la aceste calități, eu sortez dorințele și gândurile care apar în mine și lucrez cu ele.

Întrebare: Ce este mai corect: să mă concentrez pe sortarea dorințelor prietenilor din grup sau să le ofer oportunitatea să mă ajute să-mi sortez dorințele?

Răspuns: Cel mai corect fel este atunci când eu, fiind într-un grup, primesc de la prietenii mei gândurile și dorințele lor, iar eu devin ajutorul lor complet, aliatul și chiar sclavul lor. Astfel, sunt gata să-i ajut în tot, pentru a-și realiza dorințele și gândurile.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 4/14/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Viață nouă #1134 – Anarhismul natural

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leșed -Harel

Rezumat

Fiecare creatură este egoistă prin natura ei și nu vrea să fie restricționată. Dorința de a fi regele lumii este realizabilă numai dacă fiecare își găsește locul unic în sistemul global prin care beneficiază de toată lumea. Pentru a fi cu adevărat liberă, omenirea trebuie să descopere rețeaua de forțe naturale și legile sale finale. Când toți vom avea grijă de binele tuturor, ne vom simți cu toții ca fiind fiecare regele lumii și vom depăși toate restricțiile.

Din KabTv „Viață nouă”-#1134 – Anarhismul natural

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare:  Există două forțe: puterea primirii și puterea dăruirii, puterea răului și a binelui. Dacă totul este Creatorul, atunci cine este cel care percepe aceste două forțe?

Răspuns:  Omul se dezvoltă în proprietatea sa naturală, pe care o numim egoism. Creatorul  ne-o dă. El ne-a creat cu această calitate. Deci se spune: „Am creat egoismul.”

Acum trebuie să transformăm această proprietate în opusul ei, în dăruire și iubire. De unde provine calitatea altruismului? Provine, de asemenea, de la Creator. Egoismul se dezvoltă în noi chiar dacă nu îl cerem Creatorului, dar altruismul se dezvoltă în noi doar dacă insistăm asupra lui.

Munca noastră este peste egoismul pe care Creatorul îl dezvoltă constant în noi, pentru ca să-I cerem în mod constant, prin intermediul grupului, ca El să echilibreze egoismul cu altruismul. Vom merge apoi ca pe două picioare, înțelegând și simțind întregul univers, toate lumile, dincolo de timp, spațiu și mișcare.

Astfel, ambele forțe provin de la Creator. Una dintre ele este puterea Creatorului, puterea dăruirii și iubirii. Iar a doua, generată de El din nimic, este puterea egoistă.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 4/7/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare de pe Facebook: Vorbești despre munca spirituală, dar cum știm că valorile schimbate vor fi mai bune decât cele anterioare?

Răspuns: Adevărul este că toate valorile pe care le avem astăzi sunt construite pe insignifianța senzațiilor noastre, pe insignifianța lumii noastre, pe faptul că fugim de toate problemele noastre tot timpul și noi ne luptăm cu diferite dificultăți.

Într-o stare diferită, la următorul nivel de percepție a realității, este o existență complet diferită, în plus și nu în minus. Prin urmare, valorile care sunt în dăruire, în iubire și în împlinire. În lumea noastră, totul este invers.

Cartea Zohar spune: „Încearcă să vezi cât este de frumoasă lumea superioară”.

De pe KabTV: „Răspunsuri la întrebările de pe Facebook”, 3/10/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Un om, spre deosebire de animal, poate vedea ceva plăcere în viitor, poate să-și calculeze pașii și să ajungă la el renunțând la plăcerile din fazele intermediare.

De ce, cu un intelect așa uriaș, el nu poate calcula rațional starea de echilibru cu natura? De ce eșuează permenent în toate încercările lui raționale de a construi o societate echilibrată?

Răspuns: Fiindcă el este în interiorul naturii lui egoiste. Nu poate calcula nimic.

Comparându-și egoismul în ceva cu altceva, ceea ce câștigă sau ceea ce pierde el mai mult, omul se află totuși în interiorul egoismului său. El nu este liber. El nu are a doua măsură de libertate. Ceea ce el consideră libertate este iluzia de a sta sub influența unei forțe de constrângere externe.

Întrebare: Nu poate să calculeze: „dacă îmi folosesc egoismul o să mă simt rău”?

Răspuns: Acesta este modul în care încercăm totdeauna să fugim de necazuri. Dar asta nu înseamnă că suntem liberi. Fug permenent de loviturile egoiste, un băț în partea asta, un băț în partea cealaltă și, uite așa, mă învârt de dimineață până seara.

Uite ce se întâmplă pe străzi, în autobuze, în metrou, în birouri, peste tot. Uită-te la acest mușuroi de oameni! Unde putem vorbi de libertate?

Nu există niciun fel de libertate. Pot să aleg în orice moment, dintre toate posibilitățile, starea cea mai confortabilă, după cum mi se pare mie. Atât.

Aleg din ceea ce mi-a fost dat, dar sunt permanent limitat. Creatorul strălucește deasupra mea prin starea corectată, dar eu nu sunt încă corectat. Firește că nu înțeleg deloc influența Lui asupra mea. Unde mă conduce? Ce vrea de la mine în fiecare moment? Nu știu. Atunci, ce fel de libertate de voință poate exista?

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 12/05/19

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este posibil să accelerăm atingerea lumii superioare, fără să așteptam 20 de ani și să ieșim mai devreme la Lumină?

Răspuns: Cu siguranță; se poate întâmpla chiar astăzi! Depinde de tine, de abilitatea ta de a te raporta la lume, la Creator, în mod corect.

Întrebare: Cum pot să înțeleg că mă aflu pe calea care duce la Creator?

Răspuns: Este în conformitate cu nivelul unității cu prietenii tăi.

Întrebare: De ce anumiți oameni, care sunt implicați în înțelepciunea Cabala, suferă în lumea fizică precum oamenii obișnuiți? Ar putea ca ei să simtă altfel?

Răspuns: Nu. De ce să nu sufere? Dacă o persoană care a început să studieze înțelepciunea Cabala ar înceta imediat să sufere și dacă ceva bani i-au fost transferați în contul său bancar, cu bucurie s-ar implica în munca spirituală, dar nu ar mai fi muncă spirituală.

Întrebare: Este posibil să se ceară egoism material adițional dacă cineva nu are o dorință să-și facă o familie sau să lucreze?

Răspuns: Nu. De ce să ceri egoism material adițional? Este posibil să se ceară caracteristici spirituale adiționale. Trebuie doar să te strădui să mergi înainte.

Întrebare: Dacă toate posibilitățile din lume sunt regăsite în mine, rezultă că totul depinde doar de mine?

Răspuns: Cu siguranță; totul depinde doar de tine. Creatorul face totul, dar numai în conformitate cu instrucțiunile unei persoane, așa că nu pot fi plângeri împotriva Creatorului. Vei primi ceea ce ceri.

Întrebare: Care este mecanismul care te ajută să determini cantitatea de informație pe care o dai?

Răspuns: În general, eu simt ce informație este necesară pentru studenții mei. Mai mult de atât, acesta este de asemenea un nivel comun, fundalul general. Ceea ce vreau să spun, este că dacă astăzi dintr-o dată ai veni la lecție și te regăsești în acest grup, eu nu am să mă refer la tine, ci la acei oameni care sunt aici de nu mai puțin de doi ani. Pentru mine ei sunt consumatorii.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 3/31/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Când pentru mine scade importanța spiritualității, este ca și cum toiagul îmi cade din mâini și se transformă într-un șarpe. Dar aceste două stări sunt legate, fiindcă nu ne putem ridica fără să coborâm. „Dumnezeu a făcut pe unul opus celuilalt.” Toiagul mă ține sus și șarpele mă trage în jos.

Dacă spiritualitatea îmi scade în importanţă și o ridic, înseamnă că merg cu toiagul. Natura toiagului este de așa natură încât cade constant și de fiecare dată trebuie să îl ridic. Toiagul cade, îl ridic; cade din nou, îl ridic din nou, cu ajutorul grupului de zece și al luminii reformatoare. La început, studiem acest lucru doar teoretic, dar mai târziu se transformă în muncă practică. Încep să lucrez cu aceste forțe, simt cum grupul de zece îmi dă energie, dorință și sprijin prin atragerea luminii superioare și dezvăluirea Creatorului.

În interiorul grupului  apare o astfel de compresiune, puternică, încât forța dăruirii este revelată în el. Prin această presiune, stoarcem tot egoismul din noi, înșine, care curge în afară. Acolo rămâne un vas gol, deja fără dorințe egoiste, umplut cu lumina Hassadim. (Minutul 52:40)

Dacă cineva m-a umilit, pur și simplu m-a scuipat în fața tuturor, ce ar trebui să fac? Dacă acest lucru se întâmplă în viața obișnuită, cu oameni din afară, fără nicio legătură cu munca interioară, trebuie să reacționez așa cum este obișnuit în această lume, la fel ca toți ceilalți: mă apăr, mă plâng, adică acționați în funcție de situație. În lumea externă, trebuie să arăt ca toată lumea și să nu par un ciudat.

Cu toate acestea, dacă un astfel de conflict are loc cu un prieten și prietenul mă insultă brusc, atunci trebuie să accept totul. Nu este loc pentru calcule. Calculul aici este invers: tot ceea ce fac prietenii este în beneficiul meu.

Creatorul ne arată mai clar acțiunile Lui și trebuie să devenim mai delicaţi și mai sensibili, pentru a înțelege de unde vine totul. (Minutul 56:30)

Este scris: „Oricine este mândru, spune Creatorul:„El și eu nu putem să locuim sub același acoperiş”. Mândru înseamnă cel care crede că are propriile gânduri, propriile sale dorințe și acțiuni, că are cel puțin ceva care este al lui. A crede că am chiar un grăunte de ceva, care îmi aparține personal, este deja mândrie.

Toată munca noastră este în a ne anula complet pe noi, înșine, astfel încât să nu mai existe nimeni în afară de Creator. Din acest zero absolut, trebuie să ne coborâm și mai departe, până la negativul infinit, astfel că toată lucrarea care este necesară după anularea noastră completă va fi făcută nu de noi, ci de Creator, conform cererii noastre.

Se dovedește că de la plus 100% din egoism, coborâm la zero și apoi, mai departe, la minus 100% din egoism. În acest fel, dezvăluim dorința potrivită, vasul în care Creatorul se îmbracă și începe să acționeze. Aceasta se numește revelația Creatorului pentru ființele create în această lume.

Trebuie să lucrăm cu dorința noastră de a ne bucura de dragul dăruirii, adică de a folosi egoismul la maxim. Făcându-ne munca, ne creștem egoismul de 620 ori și atingem o dorință corectată, care este de 620 de ori mai mare decât cea inițială.

Ne coborâm egoismul tot timpul, acesta erupe iarăși și crește și mai mult, de fiecare dată. Lumina care ne cuprinde la gradul următor nu face decât să ne umfle ego-ul. Prin munca noastră, lumina infinitului intră în noi de dragul dăruirii, dar cădem imediat și vrem să primim această lumină pentru binele nostru. Astfel, lumina aruncă micul nostru egoism până la gradul de lumină, care ne va umple de dragul dăruirii și, eventual, va fi primită în mod egoist.

Următorul grad egoist vine din lumina pe care am atras-o de dragul dăruirii, dar apoi am căzut și am vrut să o am pentru mine. Aceasta este toiagul și șarpele: importanța dăruirii cade în ochii mei și trebuie să o ridic din ce in ce mai sus. Așa urcăm! Prin urmare, atingem de 620 de ori mai multă putere. De 620 de ori mai mare este gradul luminii, de la Malchut la Hochma.

Este ca și cum ne umflăm dorința de a ne bucura cu lumina superioară cu o pompă și se extinde de 620 de ori. Numai noi putem face acest lucru, pentru că ne aflăm în două stări opuse: pentru binele nostru și de dragul dăruirii. Creatorul nu ne poate da acest lucru deja pregătit, fiindcă acest lucru poate fi obținut numai lucrând la corectarea noastră, prin Tora și Porunci. Prin urmare, este scris: „Nu există un om neprihănit pe pământ, care să facă binele și nu va păcătui.” Cum altfel poate fi capabil să devină un și mai mare drept, dacă nu prin faptul că lumina superioară a intrat în dorința de dăruire și a transformat-o în primire egoistă? (Minutul 1:04:50)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 8/17/19, Baal HaSulam, Shamati 59, „Despre toiag și șarpe”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→