Dorința Malchut-ului de a deveni independentă

Întrebare: Să presupunem că primesc, fără măcar să simt de la cine și nici nu mă interesează. Este ca atunci când dai ceva unui animal și pentru el nu contează cine ești.

Dar lumina începe să dezvolte Malchut-ul, ceea ce face ca în ultima etapă ea începe să înțeleagă cine îi dă și că vrea să devină similară Creatorului.

Răspuns: Da, este așa, contrar cu dorința sa originală. Pentru a face asta, ea trebuie să abandoneze acțiunile pe care le-a făcut anterior.

Prin urmare, Malchut se restricționează pe ea, însăși și încetează să mai primească și, astfel, într-un final, cumva se aseamănă cu forța superioară în care nu este nicio dorință să primească.

Apoi ea începe să se dezvolte, ceea ce este dictat de motive complet diferite. Malchut decide că trebuie să fie absolut independentă, altfel ea nu există.

Dacă ea pur și simplu primește sau pur și simplu se oprește din primire, așa cum se întâmplă în cele patru etape ale luminii directe, ea acționează în complet acord cu instrucțiunile luminii directe. Prin urmare, acestea sunt ceea ce se numesc cele patru etape ale luminii directe.

Când poate să devină independentă? Numai dacă ea va contracara lumina. Cum poate face asta? Este de acord cu toate acțiunile sale numai atunci când ea însăși îi permite să o influențeze.

În măsură în care ea se poate proteja pe ea, însăși de influența luminii și se pune pe ea, însăși într-un asemenea fel, încât întâi să prevină impactul ei, apoi să-l rezolve, prin asta vă manifesta independența ei, înțelegerea ei asupra Creatorului și aprobarea acțiunilor Lui.

Adică atunci când îmi limitez lipsa independenței și încetez să fiu un animal, eu devin un om. „Om” este „Adam” în ebraică și vine de la cuvântul „similar – Domeh” cu Creatorul. În măsura în care mă pot restricționa față de o primire animalică, inconștientă și mă fac un recipient conștient, eu sunt numit Adam.

Acesta este un control absolut, o înțelegere a ceea ce fac și o manifestare a proprietăților Creatorului în mine.

De pe KabTV „Bazele Cabalei” 11/27/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare (pe Quora): Ce este Tișa beAv (ziua 9 din luna Av)?

Răspuns: Tișa beAv este o stare foarte importantă în dezvoltarea creaturii. Conform Înțelepciunii Cabala, Tișa beAv comemorează distrugerea Templelor Sfinte, adică spargerea vaselor, spargerea (distrugerea) însemnând starea în care am pierdut cunoștința (simțirea) conexiunii noastre, ca fiind o singură entitate, adică Sfântul Templu.

În Înțelepciunea Cabala învățăm mult despre această stare de spargere și despre cât este de importantă, fiindcă nu poate fi corectare și conexiune fără stricare și spargere. De aceea, pe de o parte este o mare bucurie în oportunitatea corectării adusă nouă prin spargere și, pe de altă parte, este durerea și plânsul, fiindcă prevedem următoarea spargere și știm că trebuie să îi rezistăm, adică să menținem conexiunea noastră ca fiind o singură entitate, în ciuda forțelor apărute pentru a zdrobi această conexiune. Aceasta coincide cu principiul spiritual că, în Spiritualitate, întâlnim totdeauna două opoziții în același loc.

De aceea, împreună cu bucuria oportunității corectării pe care ne-o aduce spargerea, trebuie totodată să ne pară rău pentru toate spargerile (distrugerile) care au avut loc, din necesitate, datorită rădăcinilor lor spirituale. Dar, care este spargerea de care trebuie azi să ne pară rău? Este pentru că azi, după secolul 16, timpul marelui cabalist ARI (Rav Isaac Luria), cel care a marcat începutul deschiderii procesului de corectare pentru toată lumea, toți trebuie să suferim și să ne pară rău că nu suntem total angajați în acest proces de corectare.

Adică, nu ar trebui să suferim după distrugerea Templelor Sfinte de acum 2000 de ani, ci după fiecare zi în care ratăm angajarea noastră în procesul de corectare, după faptul că ratăm construirea celui de al treilea Templu – corectarea spargerii prin conexiunea noastră. Aceasta înseamnă, de fapt, distrugerea Templelor.

Deci, ce trebuie să luăm în considerare în timpul comemorării din Tișa beAv? Faptul că, azi, noi cauzăm distrugerea și spargerea Templului. Nu ar trebui să plângem pentru ceea ce s-a întâmplat cu 2000  de ani în urmă. Nu știm de fapt ce s-a întâmplat atunci. Plângând despre asta, este ca și cum ne-am poziționa ca niște mari oameni drepți și ne-am gândi urât la oamenii de atunci și la faptul că au pierdut stăpânirea Templelor. Ceea ce trebuie să înțelegem este că această ruină a avut loc datorită necesității pentru o anumită ordine de desfășurare.

Însă, încă de pe vremea lui ARI, secolul al XVI-lea, când ne poziționăm împotriva procesului și a metodei de corectare – a Înțelepciunii Cabala – ruina constă în spulberarea relațiilor inter-umane, în divizarea care se răspândește în întreaga umanitate. Așa că, nu ne raportăm la Tișa beAv ca la o ocazie istorică, ci ca la o stare care are loc în viața noastră, de zi cu zi.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Michael Laitman, ȋn Quora: “ Ce comemorăm de Tisha B’Av?“

Tisha B’Av este o stare foarte importantă și proeminentă în dezvoltarea creației. Conform Înțelepciunii Cabala, Tisha B’Av comemorează ruinarea Sfântului Templu, adică spargerea vaselor, starea în care am pierdut conștiința (adică zdrobirea sau ruinarea) conexiunii noastre, ca o singură entitate (adică Templul Sfânt). În înțelepciunea Cabala, aflăm pe larg despre această stare de spargere și cât de importantă este ea, deoarece nu poate exista corectare și conexiune fără corupție și spargere. De aceea, pe de o parte, există o mare bucurie în oportunitatea de corectare pe care ne-o aduce spargerea, iar pe de altă parte există tristețe și plângere din previziunea viitoarei spargeri, știind că trebuie să ne împotrivim, adică să menținem conexiunea ca o entitate unică, în ciuda forțelor care apar să spulbere această conexiune. Acest lucru coincide cu principiul spiritual că, în spiritualitate, întotdeauna întâlnim două opuse în același loc.

Prin urmare, împreună cu bucuria de oportunitate pentru corectare, pe care ne-o aduce spargerea, simultan trebuie să ne pare rău de toate distrugerile care au avut loc, din necesitate, datorită rădăcinii lor spirituale. Cu toate acestea, care este distrugerea de care trebuie să ne pară rău astăzi? Este faptul că astăzi, după secolul al XVI-lea, a timpului marelui Cabalist Ari (Rav Isaac Luria), care a marcat începutul deschiderii procesului de corectare pentru umanitate, în ansamblu, tot de ce trebuie să ne pară rău este vorba despre neglijența noastră de a ne angaja voluntar în acest proces de corectare. Adică, nu ar trebui să ne pară rău pentru Sfintele Temple distruse acum 1.000 de ani, ci pentru că, în fiecare zi, nu reușim să ne implicăm activ în procesul de corectare, nu reușim să construim noul Templu Sfânt – o corectare a spargerii din conexiunea noastră. Aceasta este ceea ce este considerat cu adevărat ruina Templelor.

Prin urmare, ce trebuie să avem în vedere pe timpul Tisha B’Av? Este motivul pentru care provocăm astăzi ruina și zdruncinarea Templului. Nu ar trebui să plângem despre ce s-a întâmplat acum 2.000 de ani. Nu știm cu adevărat ce s-a întâmplat atunci. Plângând despre asta, este ca și cum ne-am poziționa ca niște oameni neprihăniți și am gândi rău despre oamenii de atunci și că au pierdut stăpânirea Templelor. Ceea ce trebuie să înțelegem este că această ruină a avut loc în funcție de o necesitate pentru o anumită ordine de desfășurare. Cu toate acestea, încă de pe vremea lui Ari, din secolul al XVI-lea, trebuie să nu ne poziționăm împotriva procesului și a metodei de corectare – Înțelepciunea Cabala – fiindcă, atunci, ruina noastră este în spargerea relațiilor umane, în diviziunea care se răspândește în întreaga umanitate. De aceea, nu ne raportăm la Tisha B’Av ca o ocazie istorică, ci ca la o stare care are loc în viața noastră, de zi cu zi.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Există un final al studiului Cabalei?

Răspuns: Nu. Finalul studiului se află în infinitate. Chiar și după ce ieșim din această lume, noi continuăm realizarea noastră în lumea superioară, în afara corpurilor noastre. Așa că nu iți face griji, totul încă se află înainte.

Întrebare: La ce stare finală ar trebui să ajungă omul?

Răspuns: Starea finală este conexiunea întreagă cu toate ființele create și cu Creatorul, într-o singură uniune, adică într-o dorință comună.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 3/10/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Când citesc cărți Cabaliste trec prin multe experiențe și senzații. Dar, după ce citesc, totul dispare din capul meu. Ce să fac cu asta?

Răspuns: Asta este bine! În timp ce citești, tu experimentezi toate acestea, treci prin stările tale. Nu-ți face griji că dispar. Principalul lucru este că ai trecut prin ele, că au lucrat în tine atâta vreme cât au trebuit să lucreze.

Nu-ți face griji în legătură cu ce ai uitat, ce ai citit; nu ar trebui să te prinzi de nimic: nici în memorie și nici în senzații,  adică nici în inima ta și nici în mintea ta. Nu încerca să te ții de nimic! Lasă totul să curgă. Următoarea stare va fi tot timpul mai înaltă, mai bună ca cea anterioară. Fă loc pentru ea!

Din lecția de Cabala în limba rusă, 3/10/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dorințele și gândurile sunt date de Sus?

Răspuns: Desigur. Să presupunem că acum vrei dintr-o dată ceva. De unde a venit această dorință?

Dacă este fiziologică, adică mâncatul, băutul, dormitul, etc., asta este de înțeles, corpul are propriile legi și cerințe speciale, interioare.

Dar. dacă gândurile nu au nimic de-a face cu corpul tău animalic, atunci de unde au venit?

Dorințele și gândurile nu sunt ale tale. Tu ești recipientul gândurilor și dorințelor care plutesc în jurul tău. Ție doar ți s-a dat oportunitatea de a le sorta adecvat, de a le percepe și a începe să lucrezi cu ele.

Prin urmare, noi toți lucram cu dorințele și gândurile care se trezesc în noi și trebuie să începem să le controlăm. Este ceea ce spune înțelepciunea Cabala, știința primirii. Primești dorințe și gânduri, iar Cabala te învață cum să lucrezi cu ele în mod corect, pentru a obține stările cele mai confortabile, cele corecte.

Întrebare: Care este munca noastră?

Răspuns: Munca noastră constă în sortarea dorințelor.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 4/14/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întâi de toate noi trebuie să ne aducem aminte că scopul corecției este pentru întreaga lume, pentru toate națiunile. Nu poate fi în alt fel și acesta este rolul poporului Israel. La fel ca străbunii noștri, aflați cândva în starea corectată, care au lucrat cu poporul Israel și i-au atras în spiritualitate, noi astăzi trebuie să ajungem la nivelul străbunilor pentru a face munca lor și să putem să-i conducem pe ceilalți. Ei au fost cândva capabili să ne facă poporul Israel, iar acum noi trebuie să facem aceeași muncă și să atragem întreaga lume pe nivelul spiritual.

Aici nu sunt posibile concesii și compromisuri, deoarece aceasta este legea naturii.

Abraham a educat discipoli și apoi ei au dat mai departe altor oameni învățătura lui, care au format națiunea Israel. În același mod și noi trebuie să devenim profesorii care se vor ocupa nu numai de cei care au ieșit din Babilonul antic, ci mai degrabă de toți oamenii, ridicându-i pe același nivel pe care a fost cândva poporul Israel, adică să-i conducă spre înțelegerea și conștientizarea spiritualității. Asta înseamnă corectarea dorințelor în dăruire, cu ajutorul luminii care reformează și ajungerea la iubirea aproapelui.

Tații și fii sunt două niveluri, iar fii de astăzi sunt întreaga lume, așa că trebuie să îi învățăm pe toți. Întreaga lume cere corecția și noi suntem responsabili pentru ea, așa cum sunt tații înspre fii. 1

Înainte să ajungem la corecție, noi trebuie să determinăm exact ce vrem să corectăm. Prin urmare, noi trebuie să ne conectăm cu națiunile lumii și să discernem deficiențele lor, starea lor, pentru a ne imagina starea la care trebuie să ajungem noi înșine și starea la care trebuie să-i aducem pe ei. Și apoi vom putea să facem corecția noastră, deoarece noi nu ne corectăm pe noi, înșine, de dragul nostru, ci de dragul de a deveni o conductă pentru întreaga lume.

Corecția noastră ar trebui chiar de la bun început să fie îndreptată spre o asemenea transmisie lipsită de egoism, „conducta”. Dacă în cererea noastră nu ne prezentăm pe noi, înșine ca o conductă, transmițând celorlalți tot ce am primit de la Creator și nelăsând nimic pentru noi, înșine, atunci nu vom primi nimic de la Creator, ci doar ne ruinăm pe noi, înșine chiar și chiar mai mult. De aceea, nu ne rămâne nimic altceva decât rolul nostru și acesta se numește „vasul care deține binecuvântarea pentru Israel”.

De aceea, poporul Israel încă nu vede binecuvântarea indiferent cât de multe acțiuni îndeplinește. Din contră, este o cădere continuă de la generație la generație, deoarece nu îndeplinim principalul lucru – rolul nostru în ceea ce privește lumea, despre care au scris mulți Cabaliști. O persoană se limitează la respectarea poruncilor tradiționale, nevrând să ia asupra sa responsabilitatea pentru națiunile lumii și pentru corecția sufletului. Necesitatea de a ne gândi la ea și de a ne face griji pentru ea tot timpul este dificilă, deoarece merge împotriva voinței de a primi și, prin urmare, egoismul nostru se opune.

Până în vremea lui Ari a fost suficientă respectarea poruncilor corporale. Însă, după Ari, s-a deschis oportunitatea pentru ca toată lumea să se angajeze în înțelepciunea Cabala și a devenit o sarcină, deoarece numai prin ea va veni corecția lumii. 2

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala 7/23/19, „Importanța diseminării Înțelepciunii Cabala în lume”

1 Minutul 2:30

2 Minutul 10:10

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

9 Av este o zi care reflectă o stare accentuată foarte importantă în dezvoltarea creației – spargerea. Fără această spargere nu este posibilă nicio corectare. Prin urmare, pe de o parte, este un eveniment plin de bucurie, dar pe de altă parte, este o zi de doliu și de a contempla cum este posibil să se prevină spargerea sau, cel puțin, să ne împotrivim.

Ca de obicei, în spiritualitate, două opuse se includ împreună într-un singur eveniment. Prin urmare, ar trebui să plângem toate dezastrele care au rezultat din spargerea care a fost planificată în rădăcinile spirituale. Cu toate acestea, pe de altă parte, ar trebui să ne bucurăm că am trecut prin spargere și suntem în procesul de corectare. Această oportunitate ne este dată din vremea lui Ari și numai  datorită neglijenței noastre proprii încă nu am ieșit din spargere, spre corectare.

Acest lucru trebuie să jelim în cea de-a noua zi a Av și nu ruina Templului care a avut loc cu mii de ani în urmă, ci Templul care încă nu a fost construit în inima noastră și care, astfel, este parcă dărâmat în fiecare zi. Aceasta este adevărata jale și catastrofa: de ce încă mergem în continuare spre ruină și spargere? La urma urmei, este scris: „În fiecare zi când Templul nu este înviat este ca și cum ar fi distrus din nou.” La asta ar trebui să ne gândim.

În schimb, jelim ruina care a avut loc acum 2.000 de ani, ca și cum suntem mari neprihăniți, iar oamenii aceia au fost răi, deoarece au permis ruinarea Templului și a romanilor și egiptenilor să vină la putere. Nu este pentru noi să-i judecăm, noi nu înțelegem ce s-a întâmplat atunci. Toate aceste evenimente au fost inevitabile, în funcție de ordinea de dezvoltare a gradelor.

Cu toate acestea, dacă astăzi, la atâția ani după Ari, când a sosit timpul și înțelepciunea Cabala a fost dezvăluită, noi respingem în continuare Cabala și metoda de corectare, neadmițând nevoia de conectare. Aceasta este adevărata spargere din noi. Adevărata catastrofă nu este cea care s-a întâmplat în trecut, ci cea care se întâmplă acum, în noi, zi de zi.

Rabinul Akiva a chemat la iubirea aproapelui ca pe sine. Cu toate acestea, când Templul a fost distrus, s-a bucurat, pentru că a însemnat începutul corectării. Prin urmare, trebuie să ne gândim la prezent și la viitor și să nu regretăm trecutul.

Spargerea de atunci a fost rezultatul forțelor superioare care se luptă între ele. Deși înțelegem că Templul trebuie distrus, trebuie totuși să ne împotrivim spargerii. Ar trebui să nu fim de acord cu ieșirea din sfințenie. Dacă ați atins chiar și o picătură de spiritualitate, ar trebui să vă lăsați să cădeți din ea, în Klipa.

Prin urmare, Rabinul Akiva a chemat să ne menținem în „iubeşte aproapele ca pe tine însuți.” Pe de altă parte, dacă s-a întâmplat deja spargerea, trebuie să înțelegem că a fost spre bine și din acest moment începe corectarea. Dacă Templul a fost distrus, nu ar trebui să plângem de asta. În schimb, ar trebui să începem să-l reconstruim, cu o putere reînnoită.

Nu este nimic mai rău decât spargerea. Cu toate acestea, numai din această stare spulberată este posibil să ne ridicăm și să renaștem și, prin urmare, este bine când descoperim zdrobirea noastră. Noi, din nou și din nou, încercăm să ne conectăm, dar de fiecare dată descoperim cum forțele malefice se trezesc în noi, chiar mai puternice decât înainte. Adică, dezvăluim spargerea mai mare.

Este dezvăluit exact când vreau să mă conectez cu prietenii și descopăr, brusc, că nu o pot face. Toată ziua visez cum mâine mă voi întâlni cu prietenii mei și va exista o legătură puternică între noi. Dimineața, mă trezesc și nici măcar nu-mi amintesc că astăzi este o întâlnire a prietenilor. Am uitat totul! Toate intențiile mele bune s-au prăbușit în praf; aceasta este ceea ce se numește spargerea și așa ni se dezvăluie. (Minutul 08:20)

Eu însumi nu am puterea să rezist spargerii. Singura modalitate este să te incluzi în mediul corect, care are această putere. Prietenii trebuie să mă țină și să mă tragă după ei și, prin aceasta, ei înșiși devin întăriți. Până la urmă, eu am fost un motiv ca ei să se unească, de dragul salvării mele. Și așa se dovedeşte că am ajutat grupul.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 7/21/19, Lecția despre subiectul „Tishaa BeAv (9 din Av)”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam „Calitatea Înțelepciunii celor Ascunse în General”, Studiu practic: Este natura acelor grade pe care omul care le obține, să găsească în ele o plăcere și o încântare imensă când le obține. Aceasta provine din intrarea omului în dorința Celui de Sus … …

Întrebare: Este vorba doar despre treptele spirituale sau despre lumea noastră materială, faptul că plăcerea este explicată, de asemenea, prin intrarea în dorința Creatorului?

Răspuns: Nu. Prin obținerea treptată a calităților Creatorului, omul începe să simtă plăcere în stările în care el este în această lume. De asemenea, este format în el un Kli, adică un Vas interior, pentru a primi această plăcere.

Plăcerile lumii noastre sunt foarte specifice, adică mici, pământești. Ele nu ne pot ”umple”, fiindcă ele sunt plăceri din interiorul dorinței de primire.

Intrând în dorința de primire (pentru sine), plăcerea se consumă, ca atunci când ți-e foame. Începi să te umpli cu mâncare și, cu fiecare mușcătură, dorința ta descrește. Ca rezultat, te oprești din mâncat, deși poate că pe masă mai sunt bucate, dar tu nu le mai vrei.

În timp ce dorințele nepământene se bazează pe primirea non-egoistă, adică atunci când nu primesc pentru a-mi satisface dorința, ci pentru a satisface dorințele altuia.

Însă dorințele celorlalți sunt nesfârșite pentru mine. Sunt în fața unui sistem comun care are cele mai mari dorințe, un sistem egal cu Creatorul, prin puterea și forța sa. Asta este cel mai incredibil, este un volum infinit pe care îl pot umple cu o Lumină Superioară infinită, care trece prin mine și umple complet acest vas imens.

Prin urmare, plăcerile mele vor fi infinite numai dacă eu voi trata umplerea ca pe ceva pe care mi-o doresc foarte mult. Să spunem că este ca atunci când îmi hrănesc copilul și, cu cât îl hrănesc mai mult, cu atât mă bucur mai mult. Dar, până la urmă, el va fi sătul și nu va mai vrea să mănânce mai mult. Iar eu ce pot face?

În schimb, plăcerea spirituală este nepieritoare, eternă, infinită, perfectă, deoarece dorința de a primi de acum este nelimitată, fiindcă este vorba despre un principiu special al obținerii spirituale.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 10/02/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Michael Laitman, ȋn Quora: “ De ce oamenii dau vina, în ascensiunea antisemitismului în SUA, pe alegerea lui Trump?“

Cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), cel mai mare cabalist al timpurilor noastre, explică cum antisemitismul este o senzație care există în toate națiunile și că, înainte ca oamenii să își transpună ura pe care o simt față de evrei, în toate tipurile de circumstanțe din lumea noastră, ura însăși precede toate raționamentele.

„Este un fapt că Israelul este urât de toate națiunile, fie din motive religioase, din motive rasiale, din motive capitaliste, din motive comuniste, fie din motive cosmopolite etc. potrivit propriei sale psihologii. „- Cabalistul Yehuda Ashlag, „Soluţia.”.

Prin urmare, astăzi există oameni care dau vina în ascensiunea antisemitismului în SUA, pe alegerea lui Trump. Mâine, altcineva va fi învinuit, iar ieri antisemitismul s-a datorat altcuiva.

Antisemitismul este un fenomen recurent istoric, care a avut loc de-a lungul a peste 1.000 de ani, deci cum ai putea explica existența sa acum 1.000 de ani? A fost din cauza lui Trump? Desigur că nu. Toată lumea explică în funcție de ce îi convine mai mult.

Cred că Trump este mai puțin antisemit decât cei care îi strigă că este antisemit – mai puțin antisemit decât înşişi evreii americani, care dețin funcții guvernamentale, în special evreii liberali.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→