Stelele nu au putere asupra Israelului

Întrebare: Înțelepții spun că stelele nu au putere asupra Israelului. Asta înseamnă că o persoană angajată în spiritualitate iese din sistemul material?

Răspuns: Stelele sunt doar semnele guvernării de sus. Când ne conectăm între noi, ne ridicăm deasupra stelelor. Stelele sunt un nivel inanimat, care este controlat de noi, la fel ca nivelurile vegetativ și animat.

Devenind similari cu Creatorul, noi mergem chiar dincolo de granițele Creatorului. Așa cum este scris, „Fii mei m-au învins”. Adică, în guvernarea noastră ne ridicam chiar și mai sus de controlul Lui asupra noastră. Acesta este cel mai înalt nivel.

Din lecția de Cabala în limba rusă 12/30/18

Ce putem găsi în ”întuneric”

Munca împotriva lui Faraon, împotriva egoismului bărbaților, este cu adevărat enormă, pentru că egoismul, în forma sa corectată, este vasul spiritual care conține toată lumina superioară, întregul Creator, toată revelarea Lui. Creatorul vrea să dăruiască plăcere ființelor create, adică să se dezvăluie în întregime în ele, așa încât dorința trebuie să fie enormă. Faraonul este egal în mărime cu Creatorul, numai că intenția lui este opusă.

Forța sfânta și forța impură, Creatorul și Faraonul, luptă pentru aceeași dorință. Omul este la mijloc, între ele și decide de către cine să fie condus. Este clar că el nu este stăpânul lui, ci el decide doar ce ”rege” să aleagă.

În același mod, în timpul alegerilor, credem că facem o alegere și luăm o decizie. Dar chiar înainte de alegeri cineva ne-a guvernat și după alegeri cineva ne va guverna, de, aceea, alegem doar conducătorul nostru. Lucrurile funcționează în același mod, atât în spiritualitate, cât și în corporalitate, deoarece cel din urmă urmează pe cel dinainte. Este bine dacă facem alegerea corectă, astfel încât forța bună să ne guverneze. Dar, dacă nu, vom fi conduși de un conducător rău, până când vom dori să-l înlocuim cu unul bun. Numai în acest punct, al alegerii, avem liberul arbitru. De aceea, toată munca noastră este numai acolo.

Deoarece dorința de a se bucura este uriașă, echivalentă cu Creatorul, nu poate fi corectată imediat, ci sunt necesare multe acțiuni, separate, până când corectarea va fi complet împlinită. De aceea, exilul egiptean trebuie să dureze patru sute de ani, adică patru grade, până la starea sa deplină.

Prin urmare, nu trebuie să ne gândim că putem sări imediat în lumea spirituală și să trecem rapid prin exil. Nu trebuie să disperăm că stările se repetă mereu, ci trebuie să le percepem pe toate ca fiind noi și să facem clarificări noi. În acest fel, „Mulți bănuți, se adună într-o cantitate mare”.

Dorim răbdare și perseverență. O persoană nu avansează calitativ, ci cantitativ, prin repetări multiple ale aceleiași munci, până când se acumulează un rezultat tangibil. Repetând, o stare este adăugată tuturor celor anterioare și aduce o schimbare calitativă. Cu alte cuvinte, calitatea este o consecință a cantității.

Este ca un computer care nu are nimic altceva decât zero și unul. Dar, de la numeroasele zero și unu, obținem un număr mare de operații și posibilități. Formula cea mai complexă poate fi rezolvată printr-o succesiune de zero și unu: intrările și ieșirile, lumina și întunericul.

Noi trebuie să ne întărim, în așa fel încât să ne putem percepe ascensiunile și coborârile ca o avansare, de fiecare dată, ca o nouă stare. Este așa tocmai în întuneric și nu în lumină, pentru că suntem testați, adică vedem cât de mult nu ne pasă că am intrat în întuneric. La urma urmei, eu nu verific starea mea, eu sunt deasupra ei. Să fie întuneric, pentru că în întuneric construiesc calitățile dăruirii și credinței. O persoană este testată atunci când nu are nimic, când nimic nu ”strălucește” în prezent și nici în viitor și nu cere Lumina, ci doar un singur lucru: să raporteze această stare de întuneric la Creator și să trăiască în întuneric, ca și cum ar fi lumină. Așa este testată credința lui.

Întreaga muncă este tocmai în întuneric și, prin urmare, cabaliștii au decis că este necesar să studieze noaptea. Baal HaSulam se trezea întotdeauna la miezul nopții și își începea ziua. De aceea, trebuie să ne obișnuim să studiem în întuneric, până când întunericul va străluci ca lumina. Întunericul va rămâne întuneric, dar el va străluci pentru mine, pentru că este acolo unde voi găsi lumina credinței și, apoi, în ea, lumina Hochma.

Lumina Hochma, fără credință, duce la întuneric. Dacă încerc să adaug lumina credinței, atunci ”aprind” lumina și ”luminez întunericul”.1

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Kabbalah 4/23/19,  Scrierile lui Rabash, vol. 1, articolul 20, „Cel care-și întărește inima” (1985)

Viața nouă nr. 1093 – Grupul, ca o singură familie

Viața nouă nr. 1093 – Societatea ca o singură familie
Dr. Michael Laitman ȋn conversaţie cu Oren Levi şi Nitzah Mazoz

Rezumat:

Străinii pot stabili un grup, ȋn care să se simtă ca într-o familie, cu condiția ca ei să se conecteze la o rădăcină spirituală unică. Scopul comun este de a schimba natura umană, prin aducerea unei forțe bune în viețile noastre, care să echilibreze răul ego-ului. Conform înțelepciunii Cabala, dacă ne conectăm, vom descoperi o putere unică, care ne poate conduce la realizări spirituale și la o lume mai înaltă. O persoană spirituală vede toată lumea ca o parte integrantă a lui, însuși și se raportează la ea, cu dragoste.

Din KabTV, „Viața Nouă # 1093 – Grupul, ca o singură familie” 3/12/19

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

O componentă spirituală specială

Sunt oameni cărora le este greu chiar să și audă că trebuie să ajungem la conexiune pentru a dobândi Creatorul. Creatorul este atât de exaltat și de neînțeles, El este într-o altă dimensiune pe care noi nu o simțim. El nu se potrivește în sfera minții și a sentimentelor noastre. Nu putem să asamblăm acest puzzle – imaginea Creatorului – din gândurile și senzațiile noastre așa încât noi cumva Îl simțim și Îl înțelegem.

Totuși, pe de altă parte, ei spun că se întâmplă prin acțiunile corporale simple din lumea noastră. Noi nu înțelegem conexiunea dintre cele două: cum va ajuta dacă le zâmbesc altora și îi tratez bine? Nu ne gândim la asta ca la un joc serios, doar ipocrizie. Noi suntem egoiști din natură și am încercat deja să ne schimbăm comportamentul nostru exterior, dar fără să ne schimbăm esența interioară.

Cu toate acestea, ar trebui să înțelegem că este o componentă spirituală specială numită Lumina care ne întoarce la sursă, o forță specială pe care o putem atrage și ea ne va schimba natura. Prin urmare, chiar dacă nu vrem să ne conectăm, să ne apropiem între noi și să ne sprijinim între noi, trebuie să facem asta pentru a veni mai aproape de Creator. Asta este o muncă grea și trebuie să ne convingem pe noi, înșine despre necesitatea ei, astfel încât chiar și acționând împotriva dorinței noastre, prefăcându-ne și jucându-ne, să trezim Lumina care ne reformează.

Cu cât este mai artificial și nenatural efortul nostru, iar noi îl facem cu toate acestea, cu atât mai multă lumină trezește. Prin urmare, paradoxul este că oamenii, care nu pot să suporte nicio conexiune cu ceilalți și care nu acceptă acest principiu, prin micile lor eforturi de a se conecta, ei trezesc o mare lumină a corecției.1

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 4/28/19, De la punctul din inimă la un grup de zece” (Pregătire pentru Congresul Latino American 2019)

1 Minutul 14:52

Creatorul nu este o persoană

Întrebare: Deși ai afirmat că nu există un Creator ca persoană, continui să te raportezi la El ca la o persoană fizică, care gândește, are dorințe, simte, se bucură, suferă, etc.

Cum putem înțelege afirmațiile tale? Există o anumită personalitate? Sau Creatorul este un fel de forță? Forțele nu au componente emoționale care să poată fi folosite atunci când le descriem manifestările.

Răspuns: Am avut cândva o mașină veche care îmi dădea de furcă. Am încercat să o repar singur și de foarte multe ori am dus-o la service. Mecanicul care o repara obișnuia să o certe cu tot felul de cuvinte aspre, referindu-se la ea ca la o ființă vie.

Atunci când ne raportăm la un lucru, deseori ne transferăm către acel obiect, forță sau fenomen, calitățile noastre, sentimentele, care desigur că nu există în acel obiect sau fenomen. Același lucru este valabil și în cazul Creatorului.

Numesc calitatea de dăruire „Creator” în măsura în care eu pot crea această calitate de dăruire, iubire și conexiune, în mine, însumi și atâta tot. De fapt, în afara acestei calități pe care am creat-o nu există un Creator.

Aici este necesar să ne poziționăm corect și să înțelegem de ce este numit Creatorul Boreh, Bo-RehBo (vino), Reh (vezi). Trebuie să vii și să vezi, adică să atingi aceeași stare, pentru a descoperi această calitate pe care o mai numim și Elokim. Ea este alcătuită din cele două părți ale sufletului. Una este numită AHP, iar cealată, Galgalta ve Eynaim.

Întrebare: Dacă vorbim despre suflet, ce legătură are Creatorul cu el? Oare toate acestea se referă și la o persoană? Noi nici măcar nu vorbim despre ce anume există în afara omului.

Răspuns: Vorbim despre dobândirea din interiorul persoanei, atunci când aceasta atinge calitatea de dăruire, de iubire.

Această calitate este mai presus de egoism, nu este ușor de construit și de dezvoltat în interiorul omului. După însușirea ei, o putem numi Creator. Abia atunci putem vorbi despre percepția Creatorului.

Din lecția de cabala din limba rusă 12/23/18

Vezi ale cui ordine le urmezi

Este scris: Creatorul a împietrit inima Faraonului, adică dorința egoistă de a ne bucura. Este necesar să o izolezi și să o mărești ca să devină evident cine este dușmanul tău pe calea spre Creator, să-l identifici, apoi să-l schimbi din Faraonul rău, în Creatorul cel bun și, astfel, să ajungi la adeziunea cu forța superioară.

Nu este un servitor mai credincios față de Creator decât Faraonul care este invocat pentru a ne aduce la Creator, ca să putem să distingem între lumină și întuneric, dăruire și primire, dulce și amar. Cu ajutorul Faraonului, noi învățăm cum să ajungem la calitățile Creatorului. Într-un final, Creatorul întărește inima lui Faraon, adică El este în spatele a tot, chiar și a evenimentelor care sunt cele mai neplăcute pentru noi. „Nu este nimeni în afară de El” în întreaga realitate.

Dacă suntem capabili să acceptăm ca toate forțele naturii, toate ființele umane, toate acțiunile ostile și toate gândurile vin de la Creator și noi vrem să ajungem să Îl iubim, apoi noi schimbăm toate aceste mijloace adverse în ajutor.

Noi putem să discernem orice calitate prin contrastul opuselor și nu de la sine. Noi suntem ființe create și trebuie să ne simțim atât pe noi, înșine cât și pe Creator. Distanța dintre aceste două senzații ne dă sentimentul realității.

Cu cât suntem mai diferiți de Creator, cu atât mai profund și mai precis putem să-L revelăm, la un nivel mai interior. Prin urmare, este spus că, cu cât este mai mare o persoană, cu atât mai mare este egoismul ei. Cu cât avansăm mai departe, cu atât mai serioase sunt perturbările pe care le întâmpinăm și, în același timp, coliziunea opuselor ne ajută să ajungem la concluzia că „Nu este nimeni în afară de El”.

Toată munca noastră este în a stabili unicitatea forței superioare, adică că nimic în afara ei nu există. Întreaga lume este cuprinsă din perturbări de la forța care se opune Creatorului, numit „Faraon”. Peste toată această confuzie creată de Faraon, noi putem să stabilim că a fost trimisă de Creator. Atunci toate aceste perturbări sunt învăluite în „Nu este nimeni în afară de El” și noi putem să examinăm acest principiu mai precis, în toate detaliile sale, prin construirea imaginii Creatorului, prin imaginea Faraonului.

Noi nu avem nicio cale să ne apropiem de Creatorul care nu are o imagine. Cu toate acestea, perturbările sunt cele care construiesc imaginea Creatorului în forma inversă pentru noi.1

Faraonul ne induce în confuzie pe parcursul vieților noastre până în ziua în care murim, forțându-ne să credem că datoria noastră este să servim egoismul. Noi nici măcar nu suntem sclavi, ci muncitori voluntari ai lui Faraon, pregătiți să îndeplinim toate ordinele naturii noastre pentru a primi plăcerile în schimb sau cel puțin să evităm suferința. Cu toate acestea, dacă Creatorul vrea să aducă o persoană mai aproape de El, El îi împietrește inima, arătându-i că lucrează pentru forța rea, pentru Faraon, căruia nu-i pasă de bunăstarea persoanei, ci o înșeală pe parcursul vieții sale, pentru ca, într-un final, să o îngroape în pământ. Faraonul se bucură de faptul că noi îi urmăm ordinele.

Cu toate acestea, forța bună se ascunde în spatele celei rele și vrea să ne învețe avantajul luminii deasupra întunericului, arătându-ne prin aceste opuse că este ceva deasupra naturii noastre. Toate acestea sunt pentru ca noi, prin dorințele și eforturile noastre, să descoperim această realitate superioară, lumea spirituală, să o descoperim noi, înșine și să ajungem să recunoaștem forța superioară care este deasupra Faraonului. În acest fel revelăm forma opusă Faraonului, adică Creatorul.

După aceea, noi urmărim că „Nu este nimeni în afară de El”, uitându-ne nu la Faraonul în sine, ci încercând să vedem Creatorul prin el. Las Faraonul să-și joace rolul în fața mea, principalul lucru este că el mă ajută să revelez diverse forme ale atitudinii Creatorului față de mine.

Creatorul este un bine permanent, necondiționat, invariabil pe care nu îl pot vedea. Lumina superioară chiar acum umple toată realitatea, dar cine o vede? Faraonul îmi dă un negativ transparent, prin care eu mă uit la lumină și văd tot felul de imagini. Eu nu voi putea să înțeleg și să disting Creatorul, dacă nu ar fi fost Faraonul.

Cu cât Faraonul devine mai crud, cu atât mai contrastante sunt detaliile în care putem revela Creatorul. Fără Faraon nu este niciun Creator, prin urmare, Creatorul inițial a creat înclinația rea. Atunci când ne uităm la Creator. prin înclinația noastră rea, noi putem vedea tot felul de forme, tipuri de relații, acțiuni și intenții și, cu ajutorul Faraonului, noi putem învăța cum să devenim similari cu Creatorul.2

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 4/24/19, Pesach (Paștele)

1 Minutul 0:20

2 Minutul 28:36

 

Singurul factor care ne determină viitorul

Întrebare: Care ar fi trei factori, din miile de factori din sistemul unic, care ne determină viitorul?

Răspuns: Numai un singur factor determină viitorul nostru: conexiunea oamenilor, între ei. Natura nu ne cere nimic altceva.

Adevărul este că suntem blocați într-un anumit sistem și trebuie să-l aducem la echilibru. Cu cât ajungem mai aproape de asta, cu atât ne vom simți mai confortabil și mai echilibrați. Fiecare dintre noi ar trebui să fie interesat să aducă acest sistem la reciprocitate.

Trebuie să înțelegem că nu avem dreptul să ne distrugem unul pe altul, pentru că putem să distrugem întregul sistem, atât de mult încât să ne întoarcem la gradul cel mai jos și să repetăm același lucru, din nou. Pentru noi nu este nimic mai problematic decât distrugerile reciproce, războaiele și așa mai departe.

Prin urmare, singurul factor care ne determină viitorul este să ajungem la o conexiune corectă între noi.

Desigur, la asta se adaugă mulți factori auxiliari, cum ar fi educația, creșterea, crearea a ceea ce numim grupuri de zece, adică grupuri mici în care putem realiza relativ rapid, conexiunea dintre oameni, într-un sistem corect.

Există un singur scop: să ne unim într-un sistem și să ne completăm reciproc, sistem în care rețeaua de conexiuni dintre noi devine mai importantă pentru noi, decât noi, înșine.

Creatorul este descoperit în acest sistem, adică numai în conexiunea dintre noi și nicăieri altundeva.

Iar când acest sistem este aranjat astfel, încât în interiorul lui să simțim interconectarea sa completă, atunci această conexiune reciprocă, creată de noi, va fi numită Creator.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 1/13/19

Faptele rele și dezvoltarea spirituală

Întrebare: Cum afectează viața mea spirituală, faptele mele rele din viața corporală?

Răspuns: Nicio faptă  din viața corporală nu influențează spiritualitatea, deoarece ele sunt toate dictate de egoism, care este controlat de Sus.

Singurul lucru care afectează spiritualitatea este cât de mult investești eforturi pentru a te conecta cu prietenii și a obține calitatea de dăruire. Doar asta! Toate celelalte sunt jucăriile noastre, în această lume.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 12/23/18

Și planetele au apărut pe cer

Întrebare: Dacă cele zece Sefirot corespund celor zece planete, de ce am descoperit numai nouă? Are acest fapt o cauză?

Răspuns: Faptul este că, în realitate, în univers există mai multe planete. Cabala a prevăzut asta cu mult timp în urmă.

În special, Cartea Zohar scrie multe despre asta, în diferite locuri. Pe mine nu m-a preocupat subiectul. Deși, în copilărie, am studiat astronomia, însă, de îndată ce m-am apropiat de Cabala, pentru mine consecințele spirituale ale lumii noastre au încetat să mai fie interesante.

Întrebare: Torah scrie: „Și planetele au apărut pe cer …” Despre ce vorbește?

Răspuns: Torah nu scrie despre planetele fizice, ci despre forțele spirituale. Pământul, Soarele și Luna sunt forțe spirituale și nu ceea ce putem vedea și observa. Deși folosim calendarul pământesc, trebuie să înțelegem în mod clar ce se referă la rădăcinile spirituale și ce se referă la consecințele lor.
Din lecția în limba rusă, 12/30/18

Viaţă nouă nr. 1092 – Valorile familiei, ȋn Israel

Viaţă nouă nr. 1092 – Valorile familiei, ȋn Israel 
Dr. Michael Laitman ȋn conversaţie cu Oren Levi şi Nitzah Mazoz

Rezumat:

Israelul a fost creat inițial de străiniicare s-au adunat în jurul lui Avraam și s-au conectat prin valoarea iubirii. Ei au construit o societate ca o familie, în care fiecare simțea că este într-un loc cald, sigur și cuprinzător, de refugiu față de presiunea din exterior. Această legătură internă, spirituală, este mult mai puternică decât simțul apartenenței, experimentat într-o familie. Este veșnic și ne adună într-un singur suflet, fiindcă este întruchiparea sentimentului de armonie, plinătate și abundență în natură.
Din  KabTV  “Viață nouă #1092 – Valorile familiei în Israel” 3/12/19

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download