Întrebare: Este posibil să măsurăm un gând, în lumea noastră? Este un val electromagnetic sau altceva?

Răspuns: Gândurile noastre sunt absolut imateriale. Bineînțeles, ele dau niște reprezentări materiale în noi. Putem măsura diferite potențiale cu ajutorul encefalogramelor creierului etc., dar acestea nu sunt gânduri în sine, ci mai degrabă o consecință a purtătorilor materiali, care reacționează atunci când se întâmplă ceva în ei.

Gândul este cea mai mare forță, cu care poți răsturna întreaga lume. Este mai presus de lumea noastră, dar coboară aici, ca un semnal de control.

Întrebare: Înseamnă că ceea ce este cel mai invizibil este cel mai puternic?

Răspuns: Cu siguranţă. De exemplu, ce este de văzut într-o bombă atomică? Un kilogram de o anume materie. Ce se întâmplă când explodează? Dacă conectați elementele opuse, unele cu altele, să zicem, plus și minus, ce energie obții ?!

Întrebare: Putem compara această energie eliberată, cu un gând?

Răspuns: Nu, gândul este mult mai puternic, deoarece nu este limitat de distanţă şi forţă. Totul depinde numai de cel care îl folosește și de modul în care îl folosește.

Întrebare: Poate fi puterea gândirii, negativă? De exemplu, este un gând, chiar și un deochi?

Răspuns: Da, acestea sunt gânduri foarte dăunătoare care nu trebuie folosite, dar ele există.

Întrebare: Spunem că spiritualitatea este detașată de corporalitate. Dar chiar dacă un gând nu este material, el totuși ne afectează. Este aceasta o influență unică?

Răspuns: Nu. Spunând că spiritualitatea nu afectează corporalitatea, înţelegem ceva complet diferit. Cu toate acestea, spiritualitatea controlează corpul. Ce altceva poate controla materia dacă nu spiritul?

Întrebare: Înseamnă că gândurile imateriale controlează corporalitatea?

Răspuns: Bineînțeles. Dacă am ști cât de mult stricăm lumea cu gândurile noastre, nici măcar nu-mi pot imagina ce am face! Uitați-vă în ce condiții fizice există oamenii și cât suferă corpurile lor! Este numai din cauza gândurilor noastre rele.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 2/3/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

The Times of Israel a publicat noul meu articol  “Shavuot: Brightening Israel and the Jewish People”

„Israelul este încurcat cu alegerile lor … Ei ar trebui să acționeze împreună”, a declarat președintele Trump în legătură cu incertitudinea politică din această țară, care merge la vot pentru a doua oară în acest an. El are dreptate, dar este doar un simptom al problemei mai largi a societății israeliene, profund fragmentate, căreia îi lipseşte o viziune comună asupra viitorului ei, o stare de diviziune care există și în cadrul evreimii americane, precum și între Israel și diaspora. Momentul Shavuot  și tot ceea ce reprezintă, nu poate fi mai relevant. Sărbătoarea simbolizează primirea ghidului, pentru corectarea spirituală a poporului nostru, primirea Torei sau, cu alte cuvinte, drumul pentru a ieși din necazuri.

Ce ne-a fost dat, de fapt, la Muntele Sinai? Tora nu este o cronică despre evenimentele trecute. Dimpotrivă, ea descrie momentul de concepere, când se hotărăște viitorul nostru, când se cere un răspuns clar din partea nostră, a tuturor: suntem gata să acceptăm ca lege a vieții, garanția reciprocă (Arvut)? Exact acest lucru este Tora – învăţătura despre cum să corectăm relațiile noastre tulburate și, în schimb, să devenim garant pentru fiecare dintre noi, prin a ne iubi vecinii ca pe noi, înșine.

Acesta este tocmai scopul pentru care ne-a fost dată Tora. Cu toate acestea, trebuie să ne reînnoim în mod constant starea de merit pentru primirea Torei, prin depăşirea „muntelui de ură” (Sinah), sunetul furtunii care străbate în noi. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne unim, să ne conectăm  unul cu celălalt, să devenim „ca un om cu o singură inimă” și să ”stăm la poalele muntelui”. Cu alte cuvinte, trebuie să înțelegem pe deplin faptul că ni se dau instrucțiuni foarte importante și stricte, cu care trebuie să lucrăm, cu toată sârguinţa și în unitate tot mai mare.

Shavuot, ca toate sărbătorile evreiești, poartă o chemare la acțiune. Sărbătoarea este luminoasă. Este plin de alb și lumină, dar chemarea la acțiune este destul de complicat de împlinit. Ne ciocnim unul de altul; oamenii sunt sufocați de indiferență, arși de furie față de cei care au opinii diferite de ale lor. Suntem într-un deșert de relații goale și fără suflet. Dacă am recunoaşte dintr-o dată modul în care egoismul ne rupe în bucăți, dacă am încerca să ne conectăm într-un singur corp unit și ne confruntăm cu divizarea noastră, aparent de netrecut, atunci ne-am da seama în mod clar cât de disperat avem nevoie de ajutor.

Această stare de claritate, cu care ne confruntăm în prezent, este o oportunitate unică pentru unitate. Numai prin creșterea conexiunii noastre vom putea să urcăm tot mai sus pe munte, ridicându-ne deasupra separării noastre. A ne ridica, înseamnă să ne mărim continuu conexiunea, deasupra tuturor problemelor, dificultăților și tulburărilor pe care le întâmpinăm, pentru a ne ajuta să depășim din ce în ce mai mult greutăţile și pentru a crea un vas în care lumina Torei să fie descoperită treptat.

În acest moment de recunoaștere, care coincide cu sărbătoarea Shavuot, avem ocazia să primim ajutor și instrucțiuni, o forță unificatoare care poate mări sănătatea noastră socială și ne permite să trăim fericiți. Acesta este momentul actual al dezvoltării evolutive în care ne aflăm: fie vom crește proactiv și vom începe să folosim Tora conform scopului ei, de dragul unității, deasupra tuturor dezacordurilor, fie loviturile dure ale vieții ne vor forța să creștem.

Tora este, într-adevăr, cel mai puternic instrument, pe care acum, trebuie să învățăm cum să îl folosim. O persoană nu poate folosi acest instrument, singură. Problema este totuși că nu putem încă să lucrăm împreună pentru a îl folosi. Tora ne va oferi siguranță și prosperitate și va da pace lumii, dar mai întâi trebuie să ne obișnuim cu faptul că ea funcționează între noi și nu individual. Egoismul, la urma urmei, este dezvăluit în raport cu alte persoane.

Prin urmare, Tora este menită să conecteze o persoană cu mediul în orice moment și nivel de dezvoltare umană. Ne dezvăluie forța bunătății și dragostei care ne unește. Începem să simțim modul în care trebuie să ne echilibrăm egoismul, înclinația cea rea, ori de câte ori este dezvăluită, cu forța bunătății și apoi să putem ține cele două forțe ca pe niște frâie, prin care putem avansa direct spre unitate și dragoste, permițându-ne să stabilim un fundament solid și luminos pentru viitorul nostru.

Filed under: Sarbatori, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

Recunoștința pentru ceea ce avem în viață ne aduce fericirea. Astăzi, tânăra generație are totul, așa că de-abia se bucură de ceva. O persoană nu se bucură de ceea ce are deja, deoarece o plăcere este simțită doar deasupra unei nevoi sau a unei lipse. Dacă noi construim o societate care are iubirea pentru ceilalți, în interiorul ei, noi vom simți fericirea nelimitată. Cu alte cuvinte, atunci când iubești pe cineva, dăruirea devine o plăcere eternă.

De pe KabTV „O viață nouă #241 – Recunoștința și fericirea” 10/10/13

 Video: Play Now | Download
 Audio: Play Now | Download

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ar putea fi ca suferința sau pedeapsa să fie predeterminată pentru o persoană și că ar putea să le anuleze cu ajutorul luminii Cabalei?

Răspuns: Nu suferința sau pedeapsa sunt predeterminate pentru fiecare persoană, ci calea specifică înainte, care precede din punctul sufletului cuiva. Această cale poate fi fie bună sau rea, însă asta este alegerea persoanei.

Întrebare: Într-un final, este benefic pentru o persoană să sufere?

Răspuns: Nimeni nu trebuie să sufere, nici măcar un singur moment. Creatorul este bun și dorește doar binele. Prin urmare, fiecare suferință este înregistrată în contul nostru ca mergând împotriva Lui. Dacă vrem să mergem alături de El, ar trebui să scăpăm de sentimentul suferinței cât mai repede posibil.

Întrebare: Ce ne dezvoltă mai mult: suferința din lipsa necesitaților sau tânjirea după plăcere?

Răspuns: Numai străduința spre scop, spre adevăr și nu plăcerea și nici evitarea suferinței.

Din lecția de Cabala în limba rusă 11/18/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Viaţa nouă nr.240 – Fericirea şi Budismul
Dr. Michael Laitman în discuţie cu Oren Levi şi Tal Mandelbaum ben Moshe

Budismul este o credință care are drept scop calmarea suferinței umane, mai degrabă prin suprimarea egoismului, decât prin depășirea acestuia. Este o metodă individuală care nu se ocupă cu reformarea societății sau de unificarea oamenilor. Este opusul sistemului lui Abraham, care se bazează în întregime pe revelarea gândului creației, pe realizarea planului de dezvoltare, pe corectarea eu-lui uman și pe conexiunea dintre oameni prin realizarea forței superioare. Noi trebuie să descoperim armonia care funcționează în întreaga natură și care ”curge” cu ea. Și putem facem acest lucru învățând să ne conectăm la un grup de persoane, într-un cerc, printr-un atelier, fiindcă doar aceasta este calea către fericirea adevărată.

Din KabTV “ Viaţa nouă #240 – Fericirea şi Budismul” 10/10/13

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce depinde dorinţa de a studia Înţelepciunea Cabala?

Răspuns: Aspirația față de Creator depinde de Reshimo (o înregistrare spirituală informațională) care îi este revelată unei persoane. Acestea nu sunt doar întrebări despre sensul vieții și lipsa ei de sens, deoarece răspunsurile pot fi pur corporale.

Apare o întrebare presantă într-o persoană, despre esența existenței, depăşind simpla satisfacere personală. Nu contează pentru mine cum trăiesc, în ce fel mă satisfac, ce am și când se va sfârși viața mea. Pentru mine este important să înțeleg semnificația ei interioară! De unde a venit și de ce mi-a fost dată? Ce este acest fenomen al vieții? Ce reprezintă ea?

Când apare această întrebare în cineva, el trebuie să descopere cu adevarat scopul creației. Și, deși Creatorul este neclar, totuși, dacă proiectul, gândul cu care a fost creat totul: „Cu ce scop? De ce? Pentru ce? Cum? Prin cine? „, atrage o persoană, ea vine la studiul Cabala și rămâne la ea.

Cu toate acestea, dacă el a fost întâmplător ademenit de Cabala prin alte întrebări, care sunt mai puțin concentrate asupra sensului interior al vieții, el pleacă. Prin urmare, este scris că o mie de oameni intră într-o cameră întunecată și numai unul rămâne și iese afară la Lumină.

Din Lecţia de Cabala în limba rusă 4/4/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum se desfășoară conceptul bucuriei în Cabala? De exemplu, credința este iubirea, dăruirea. Și bucuria?

Răspuns: Bucuria vine din faptul că pot face acțiuni de dăruire. Așa cum este spus că „Bucuria este o reflecție a faptelor bune.”

Când faci fapte bune: dăruieşti, iubeşti, îmbrăţişezi, ajuţi, împingi în faţă și, atunci, ai bucurie.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/4/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Ultima generație începe din transformarea întregii lumi într-un mic sat, într-un singur sistem. În secolul 21, lumea a atins o stare în care toată lumea depinde de toată lumea.

Această dependență este neplăcută, împovărătoare și este percepută ca o manipulare a elitei financiare asupra noastră, dar, totuși, lumea s-a blocat singură într-un cerc și, prin urmare, suntem numiți ultima generație.

Lumea a început să funcționeze ca un mecanism global și, deși acest mecanism este corupt, acum avem ocazia să îl corectăm într-unul bun. La urma urmei, mecanismul acesta și-a dezvăluit deja răul și și-a expus conexiunile rele, care ne-au înconjurat din toate părțile și acționează în detrimentul nostru. Sistemul se ridică chiar din controlul autorităților și se produce o explozie financiară la scară globală.

După mii de ani de dezvoltare, sistemul a ajuns, în cele din urmă, la o interdependență globală. Acum a apărut o nouă problemă și, anume, cum putem să ne corectăm, fiindcă este imposibil să mai tolerăm acest lucru.  Egoismul devine atât de global, încât nu ne lasă nicio speranță pentru viitor.

Dacă înțelegem, simțim acest lucru și acceptăm în mod serios misiunea noastră, trebuie să ne corectăm cât mai curând posibil în grupuri de zece, pentru a influența pozitiv lumea, din aceste grupuri. Cei care se presupune că guvernează lumea sunt foarte slabi, raportat la noi.

Ei nu au nicio ocazie să influențeze altceva, decât sistemele artificiale fictive, pe care le-au construit pentru ei, înșiși: un sistem financiar care nu are o bază reală, un sistem industrial cu 90% din produse de care nimeni nu are nevoie, etc.

Iar dacă dăm lumii o mică iluminare din corectările noastre, asta va produce schimbări uriașe în ea, spre bine. De aceea, trebuie să știm ce se întâmplă în lume și să includem starea ei în ruga noastră.

Nu ne putem corecta pentru propria noastră bunăstare, fiindcă ar fi o acțiune egoistă și nici pentru binele Creatorului nu putem fi corectați, pentru că El nu are nevoie de favorurile noastre. Orice corectare trebuie făcută numai în raport cu lumea.

Iar dacă vom corecta lumea, atunci vom crea un ”vas” (dorință) pe care Creatorul îl poate umple și asta să-L bucure. Acest vas este corpul sufletului comun și noi suntem doar ”capul”, care trebuie să organizeze această întâlnire între Creator (lumina) și dorința (trupul Partzuf-ului). Noi suntem la mijloc, ca un cap și aceasta este misiunea noastră. Prin urmare, nu putem decât să ne gândim la lume și să-i absorbim problemele. (Minutul 1:40)

Ziua Memorială a Holocaustului este mai relevantă astăzi, ca oricând. Situația s-a răsturnat cu susul în jos: astăzi, pentru un evreu, este mai periculos să trăiască în America sau în Europa, decât în Israel. La urma urmei, nu se poate apăra acolo. Evreii din străinătate suferă și sunt în pericol, în timp ce în Israel domnește seninătatea în creștere. Acestea sunt cele două forme de indiferență caracteristice evreilor: fiind printre dușmani, nu se simt în pericol, iar cei care sunt departe de pericol, în afara diasporei, nu sunt doar indiferenți față de ceea ce se întâmplă acolo, ci, în general, nu vor să audă despre ei sau să susțină evreii în exil.

Același lucru se întâmpla și înainte de Holocaust, când niciunul dintre evreii din întreaga lume nu a intervenit în ceea ce se întâmpla în Germania. Evreii americani nu au vrut să accepte o navă cu evrei, care au fugit din Europa și i-au trimis înapoi în Germania, direct la Auschwitz. Nimic nu s-a schimbat de atunci, iar astăzi evreii israelieni nu se vor îngriji de evreii din America.

Așa cum, odată, evreii americani nu au avut grijă de evreii europeni, Israelienii nu se vor îngriji de evreii din alte țări ale lumii. Ei vor spune: „Dacă ei se simt rău acolo, să vină aici. Cel puțin, nu îi vom da afară, cum au făcut americanii, în trecut.”

Când naziștii au venit la putere în Germania, la început au colaborat cu liderii mișcării sioniste și toți evreii europeni ar fi putut fi trimiși în siguranță în Israel. Germania a fost gata să contribuie la acest lucru și a promis sprijin financiar pentru cei care se mută în Israel. Dar evreii nu au vrut să părăsească Germania, pentru a schimba „cea mai civilizată țară” cu Palestina săracă. Apoi, atitudinea naziștilor s-a schimbat în opusul ei: în momentul în care evreii au refuzat să părăsească Europa și să meargă în Israel, ei s-au transformat din suporteri, în antisemiți. Această schimbare drastică a fost făcută de Sus, iar astăzi trebuie să învățăm această lecție din istorie.

Dar, în zilele noastre, ar trebui să aibă loc corectarea finală a întregii lumi, așa că principalul lucru este să ne ocupăm de unitatea noastră și să găsim o cale de a scăpa dintr-un loc în altul. Totul depinde de când, sub ce formă și cât de repede vom realiza unitatea noastră, fiindcă, în funcție de aceasta, este posibil ca evreii să nu fie nevoiți să caute un adăpost în Israel, fugind din alte țări.

Dar nu există nicio îndoială că Israelul va fi cel mai sigur loc, dacă poporul Israel va înțelege că trebuie să fie Yashar – El (direct către Creator), adică uniți. Dacă nu, atunci ar putea fi la fel ca în întreaga lume și chiar mai rău. De aceea, Ziua Memorială a Holocaustului este un simbol foarte relevant pentru prezent. (Minutul 7:50)

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/30/19, Lecția pe tema „Construirea Societății Viitoare”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Substanța creației este dorința de a se bucura, iar toată munca noastră este să o ”îmbrăcăm” în intenția de a  dărui, de iubirea aproapelui. Intenția are cea mai mare importanță pentru că dovedește esența acțiunii. Ideea nu este dacă primesc sau dau, ci ce aștept din această acțiune: să primesc sau să dau? Este ceea ce determină totul.

Dacă un extraterestru ar ateriza pe Pământ și ar vedea cum o persoană muncește din greu toată ziua și la sfârșitul zilei dă toți banii câștigați unui vânzător dintr-un magazin sau unui casier dintr-o bancă, el ar fi fascinat: „Ce act de dăruire!” Dar noi înțelegem de ce dăruiește, pentru că, apoi, primește ceva mai valoros pentru el.

Se pare că acțiunea în sine nu spune nimic și totul este determinat de intenție. Aceasta este diferența dintre un animal și o ființă umană: animalul înțelege numai acțiunea în sine. Este imposibil să vorbim cu el despre intenție, deși este posibil să antrenezi un animal și să-i explici puțin despre intențiile proprietarului față de el, cu ajutorul acțiunilor. Dar, în general, un animal înțelege numai acțiunea: dacă dai, ești bun, dacă nu dai, ești rău.

O persoană acționează cu intenție, iar aceasta este diferit față de animale. Suntem animale prin natura noastră, dar cu cât ne ridicăm mai mult de la nivelul animalelor, datorită educației și obiceiurilor dobândite, cu atât mai multă importanță acordăm intenției. Toată ficțiunea, arta filmului și arta înaltă vorbesc despre intenții și nu despre acțiuni. Cu cât intenția se abate mai mult de la acțiune, cu atât sunt dramele mai acute, conflictele și confruntările apar și, prin urmare, este greu de înțeles și de simțit intenția și dificil de exprimat. Iar atunci când, în final, intenția se conectează cu acțiunea, ea duce la o soluție, la un deznodământ (Minutul 30:12).

Intenția de dragul dăruirii poate fi obținută numai din lumina reformatoare, deoarece această lumină provine din sistemul în care suntem cu toții interconectați. Se pare că încep să simt o altă persoană, nedespărțită de mine și, prin urmare, îmi schimb atitudinea față de ea și îi dăruiesc, ca și cum aș primi eu însumi. Astfel, dăruirea pentru ea se transformă în primire, ca și cum aș fi dăruit copilului meu.

Înțelegem exemplul cu un copil; este chiar mai plăcut pentru noi să dăruim copiilor, decât să ne luăm pentru noi. În mod similar, ar trebui să percepem un străin ca și cum ar fi partea noastră inseparabilă. În acest scop, există lumina care se întoarce la sursă, care are puterea de a-mi arăta că prietenii mei și cu mine suntem părți ale unui singur trup și că, dăruind lor, par să primesc eu, însumi.

Prin urmare, schimbarea intenției este posibilă numai într-un grup și numai cu ajutorul luminii reformatoare (Minutul 34:00).

Lecția ar trebui să fie o acțiune practică în grupul de zece și nu speculații mentale. Trebuie să intre în substanța noastră, în conexiunea dintre noi, pentru că unitatea este matricea întregii realități. Nu există altă realitate decât grupul de zece. Dacă repet toate scenariile prin grupul de zece, îmbrăcând toate materialele articolelor în el – cele zece Sfirot, lumile superioare, Partzufim, sfărâmarea și corectarea – acesta este adevăratul studiu al științei Cabala în practică, adică Cabala practică.

După lecție, ies cu totul diferit de ceea ce am fost înainte, iar grupul de zece, de asemenea, este diferit, deoarece am făcut împreună un salt pe calea către spiritualitate. ( Minutul 1:03:57)

Ce mă împiedică să mă simt în perfecțiune, abundență completă, ”topit” în Creator? Lumea este bună și frumoasă, plină de Creator, iar eu sunt etern și perfect în ea. De ce mă simt acum diferit? Diferența dintre aceste două stări este doar în senzația mea. Dacă nu calculez cu dorința mea animalică de a mă bucura, ci vreau să fiu în dorința de a dărui, atunci dăruiesc plăcere Creatorului spunând: „Mă simt infinit, umplându-mă cu ceea ce îmi dai. Nu mai am nevoie de altceva și sunt fericit că Tu exiști și ai grijă de mine!“

Cine mă împiedică să simt o astfel de bucurie și împlinire, cu excepția egoismului meu și a mândriei mele? (Minutul 1:16:40)

La sfârșitul corectării, întreaga lume devine absolut bună, așa cum este scris că „lupul va locui cu mielul”. Israel (aspirând la Creator) este Rosh (capul) lui Partzuf, sufletul comun al lui Adam HaRishon. Adam nu avea un Rosh; el s-a născut un animal, un înger, care este nivelul animal al sfințeniei, iar un animal nu are minte și, deci, nici Rosh.

Acum, datorită clarificărilor, Rosh începe să crească pe nivelurile Shoresh, Aleph, Bet, Gimel și Dalet. Noi suntem Rosh, luptând pentru revelarea Creatorului, pentru unitate. Guf (corpul) există datorită lui Rosh și nu poate să iasă la viață fără el.

Adam a avut Rosh la nivelul Hassadim, adică la nivel animal. Când a dorit să aibă un Rosh cu lumina Hochma (înțelepciune), adică la nivel uman, s-a fragmentat (”spart”). Iar corectarea constă în adunarea înapoi a Rosh și Guf, ceea ce va fi corectarea lumii, a realității. Toată lumea se va uni prin conexiuni bune, în lumina Hassadim și umplută de lumina perfectă Hochma. Aceasta se numește sfârșitul corectării. (Minutul 1:58:57)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Kabbalah 4/30/19 „Nu există altcineva în afara Lui” (Pregătirea Convenției din America Latină 2019)

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Spiritualitatea poate fi atinsă numai în conexiunea dintre noi. Nu este atât de ușor de acceptat și nu este foarte plăcut, pentru că este complet împotriva naturii noastre. Cu cât omenirea se dezvoltă de la o generație la alta, de-a lungul a mii de ani, cu atât devenim mai egoiști. Acest lucru poate fi văzut clar în transformările societății umane, care au început cu clanuri tribale, apoi s-au transformat în sate, care apoi au crescut în orașe mari și țări.

Conexiunea este un subiect foarte dificil, dar definește toate diferențele dintre noi și lumea spirituală. Principala problemă este convingerea noastră că ne putem conecta. Dar nu ne putem conecta pentru că suntem sută la sută egoiști.

Mai întâi de toate, trebuie să ne amintim că noi nu ne putem conecta, ca să nu mai vorbim despre a ne iubi unii pe alții. Acest lucru este complet împotriva naturii noastre. Să fim realiști: suntem capabili numai de ură. Tot restul sunt doar jocuri frumoase, ca la grădiniță. Totuși, inversăm acest joc într-unul foarte serios. Jucându-ne ca niște copii buni și realizând că nu suntem aşa și că, de fapt, nimeni nu își iubește prietenii și nu vrea să se apropie de ei, putem spera să primim singurul remediu – lumina reformatoare.

Nu vrem să ne conectăm și înțelegem asta în mod clar. În orice caz, dacă încercăm totuși să ne conectăm, atunci cerem forța corectării, lumina reformatoare. Noi nu suntem copii nevinovați, ci egoiști răi și venim în grup nu să ne îmbrățișăm, ci să atingem spiritualitatea. Altfel, viața se va sfârși în zadar. De aceea, toate acțiunile noastre în grup, în timpul atelierelor și în diseminare, au un singur scop – de a atrage lumina reformatoare. Și lumina va face toată treaba.

Facem tot ce putem și Creatorul va termina totul așa cum ar trebui să fie; El chiar va corecta tot ceea ce noi am stricat. Principalul lucru este să încercăm să ajungem la o cerere adevărată. Nu ne înșelăm singuri. Noi nu vrem să ne conectăm. Cu toate acestea, în același timp, înțelegem că nu există altă cale. În această lume globală totul este interconectat: natura minerală, plante și animale. Doar omul, ultimul grad, iese din simbioza generală și acționează într-un mod opus.

Pentru a ne conecta corect cu ceilalți, avem nevoie de forța naturii. Această forță ne-a îndepărtat din restul nivelurilor și pe unul de celălalt. Acum trebuie să cerem acestei forțe să ne reconecteze. Prin urmare, încercăm să vorbim frumos unul cu celălalt și să înțelegem că aceasta este o rugăciune, o cerere care ne va ajuta pe noi, egoiștii, să fim corectați de această forță.

Grupurile de zece și atelierele sunt o muncă foarte serioasă împotriva egoismului nostru animalic. Noi nu vrem să ne apropiem unul de celălalt, dar nu există altă opțiune: omenirea trebuie să-și restabilească natura, care este complet integrată și perfect conectată. Numai omul strică totul; prin urmare, suntem obligați să ne conectăm între noi și cu toate celelalte niveluri ale naturii.

Simt că nu vreau să mă conectez cu nimeni, dar, în același timp, recunosc că trebuie să fiu conectat cu toată lumea și, prin urmare, cer lumina reformatoare.

Este scris că „Israelul nu va fi răscumpărat prin durere, nici prin robie, nici prin minuni sau nebunie și nici prin presiuni sau lipsă de hrană”. Nici un efort eroic din această lume nu poate ajuta la atingerea sensului vieții și la realizarea eternităţii, ci numai ” zece oameni care stau împreună”, vorbind despre unificare. Ei înțeleg că nu există nicio legătură între ei, iar prin propriile lor forțe nu pot avea asta; ei cer forței să vină și să îi conecteze. „Astfel, vocile lor vor fi auzite” (Minutul 00:00 – 20:00)

Din Lecția 2, Convenția din America Latină din 2019  – „Construirea unei societăți viitoare”  – „Ziua a doua” 5/18/19, Munca în grupul de zece

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→