În prezent, suntem sub controlul total al Creatorului, făcând tot ce ne dictează natura, adică Creatorul. Noi nu ne dăm seama și nu simțim că acționăm conform direcțiilor unei forțe externe, crezând că ne îndeplinim propria dorința. De aceea, putem spune că, de fapt, ”noi” nu suntem noi!

De aceea, pot spune că sunt creat din dorința de a mă bucura și că lucrez conform programului încorporat în acest ”computer biologic”, gândindu-mă că eu sunt ăsta, adică dorințele mele, gândurile mele, aspirațiile mele, adică tot ceea ce simt că este al meu. Și nu am nimic altceva decât asta!

De fapt, o forță exterioară acționează în mine, care se îmbracă pe sine în mine și, astfel, mă direcționează, mă conduce și mă răsucește în toate direcțiile. Sunt atât de atașat de Ea, încât cred că sunt doar eu. Și, pentru că nu simt nimic altceva în mine, numesc asta ca fiind nivelul neînsuflețit.

Este foarte important să simțim acest lucru, literalmente să simțim asta  în toată internalitatea noastră, pentru că atunci avem șansa de a ne elibera de această forță externă și, astfel, de a ieși din ”robia egipteană”. (Minutul 0:20)

Cercetătorii naturii, biologii și zoologii, pot confirma că o persoană nu are libertatea de a alege și că ea este complet controlată de natura sa, ceea ce determină întregul său comportament. O persoană este rezultatul diferitelor procese interne, chimice și electrice, care îi apar în corp și în capul ei. Ea nu are nicio voință și nu este responsabilă pentru gândurile ei, fiindcă este doar o ”mașină”, care funcționează sub controlul semnalelor chimice și electrice, care sunt generate în interiorul acesteia. Există multe articole științifice serioase pe internet care confirmă acest lucru.

Iar orice altceva într-o persoană provine din procesul ei de formare și educare, prin care sunt aduce în noi programe suplimentare, cum ar fi educația, rușinea, etica și tot felul de alte calcule care ne ridică deasupra animalului simplu și ne transformă într-o ființă umană. Însă, toate aceste programe, care ne determină deciziile și sunt ascunse față de noi, nu ne lasă nicio alegere liberă.

De aceea, sarcina noastră este să ne dorim să ieșim din acest grad neînsuflețit, pentru a ajunge la ”proprietarul programului” și pentru a-I schimba decizia, însemnând să-L forțăm să ne guverneze într-un mod nou, fiindcă numai prin intermediul Creatorului vom putea să acționăm diferit. Iar cineva poate schimba ceva în sine, numai dacă se ”întoarce” spre Creator, pentru a-L ”forța” să-l schimbe ”programul”, așa cum este scris: „Fiii mei m-au învins”. (Minutul 31:34)

Iar o persoană începe din punctul în care, brusc, simte că este condus de forța Creatorului și nu este de acord cu această guvernare, pe care o numește „Faraon”, dorind să iasă din această sclavie, fiindcă ”Faraon” este o forță superioară care ne dictează în mod constant ce ar trebui să facem. Și dacă simțim că suntem în totalitate sub controlul Creatorului și că nu avem nicio șansă să ne opunem ordinelor Lui, dar, totuși, vrem să ieșim dintr-o astfel de guvernare, atunci putem spune că conștientizăm că suntem considerați a fi la nivelul ”neînsuflețit”.

Însă, fiindcă putem descoperi că suntem sub controlul total al Creatorului, atunci ne dorim să ieșim de sub conducerea Lui, printr-o ”tehnică” numită ”contrastul dintre două forțe”, deoarece vrem să facem o acțiune care nu este dictată de Creator și, anume, aceea de a dărui. Iar dacă încercăm s-o facem, vom înțelege că suntem incapabili să facem acest lucru, pentru că suntem complet scufundați ”în primire” și tot ceea ce vrem este doar să rămânem în ea și aceasta este întreaga noastră viață.

Iar asta înseamnă că, pentru a înțelege că suntem în starea neînsuflețită, trebuie să vrem să devenim „o plantă”, fiindcă numai printr-o astfel de opoziție, ne vom putea recunoaște starea. (Minutul 39:25)

Și este posibil să trecem de la starea de neînsuflețire, la ”starea vegetală”, numai într-un grup de zece prieteni. Și, fiindcă fiecare dintre noi suntem neînsuflețiți, totuși, dacă ne influențăm în mod corect, vom avea posibilitatea de a ajunge la o ”stare vegetală”. Astfel, nouă prieteni lucrează pentru unul, în modul în care Creatorul lucrează asupra grupului de zece, ceea ce înseamnă că trebuie să lucrăm asupra fiecăruia din grupul de zece, așa cum Creatorul lucrează asupra noastră. (Minutul 52:15)

Însă, cum poate o moleculă neînsufleţită să devină organică, deoarece ea este doar un produs chimic anorganic? Însă, cu toate acestea, atunci când ne conectăm în acest mod special, adică în conformitate cu regulile de echivalență, atunci putem deveni un ”nivel vegetal”, adică să fim vii, deoarece viața este rezultatul unei astfel de conexiuni. De aceea, când particulele neînsuflețite se conectează una cu cealaltă, atunci se pot transforma în plante sau chiar în animale.

Și, deși nu știm cum se întâmplă acest lucru, totuși putem vedea că este chiar așa. Și, fiindcă în interiorul conexiunii, forța superioară (Creatorul) ne este ascunsă, se consideră că totul vine din neînsuflețire, adică din ”pământ” (dorință). De fapt, nu este nimic deosebit într-o plantă, animal sau om, în afară de o forță spirituală suplimentară care vine de Sus, în condițiile în care, ”jos”, avem o aspirație de a ne conecta. Acesta este secretul vieții! (Minutul 55:20)

Și, fiindcă, înainte de conectare, nu există un grup de zece, ci doar zece persoane care stau împreună, fizic, ”grupul de zece” începe de la faptul că vrem să ne conectăm iar, pentru asta, așteptăm ca forța de Sus să vină și să ne conecteze, astfel încât, în loc de atomii individuali neînsuflețiți, să devenim o materie organică. Și este așa, deoarece, deși fiecare atom al corpului uman este neînsuflețit în sine, totuși legătura corectă dintre ei poate da naștere la viață. Iar modalitatea de ridicare de la gradul neînsufleţit este numai prin conexiunea corectă.

De aceea, putem spune că un timp de conexiune creează materie neînsuflețită, iar alt tip creează viață, deoarece este vorba despre dorința de a deveni ca și gradul superior, adică de a deveni „nivelul vegetal”. Iar forța care trezește această dorință nu este la nivelul nostru, ci vine de la nivelul superior, care ne pătrunde prin ”scânteile” ascunse în interiorul nostru, adică prin ”punctul din inimă”. (Minutul 57:20)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 4/11/19, Scrierile lui Baal HaSulam, Shamati, articolul 115 „Mineral, vegetal, animal și vorbitor”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă ar fi să credem în oamenii de istorie, atunci omul, ca homo sapiens (om deștept), a existat vreme de cam 70.000 de ani. Cabaliștii susțin că om este cel care a revelat Creatorul. Au fost asemenea oameni în ultimii 6.000 de ani?

Răspuns: Putem să spunem că au fost doar câțiva indivizi. Prima persoană care a dobândit Creatorul a fost numit Adam, de la cuvântul „Domeh” – similar cu Creatorul”. În întreaga istorie, de asemenea, oameni nu au fost mai mult de zeci de mii.

Însă, Cabala spune că, în conformitate cu planul creației, toată umanitatea trebuie să ajungă la revelația Creatorului. Într-un final, fiecare persoană, care se manifestă constant pe Pământ într-un corp fizic, trebuie să Îl dobândească.

De pe KabTV „Esenția Științei Cabala, partea 6” 11/12/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

După ce intrăm în Egipt, începem să lucrăm numai asupra unității noastre. Acesta este singurul nostru scop: Creatorul trebuie să se reveleze în centrul grupului. De aceea, coborâm în Egipt, realizând cât de necesară este unitatea, deși suntem absolut incapabili să o atingem. Nu vrem să mergem către ea, dar nu avem de ales, pentru că simțim că dacă nu vom lucra pentru această conexiune, va fi „foamete”, adică vom rămâne fără nimic și nu vom ajunge niciodată la spiritualitate.

Acest lucru este posibil datorită conexiunii dintre Iacov și Iosif. Și, de îndată ce Iacov află că Iosif trăiește în Egipt, el se gândește numai la cum să-l întâlnească.

Un egoist tipic nu se gândește la unitate, fiindcă el vrea numai să descopere Creatorul, să atingă lumea superioară, să simtă eternitatea, perfecțiunea, realizarea spirituală, să se simtă nemuritor și nu ca un animal destinat să moară. Acestea sunt visurile unui mic egoist. Însă, Egiptul, Faraonul, trebuie să fie adăugate la această mică dorință egoistă, pentru a atinge cu adevărat lumea superioară, adică scopul creației.

Acest lucru are nevoie de adăugarea unui egoism imens, o mulțime de calități, dorinței noastre de a ne bucura, motiv pentru care suntem forțați să coborâm în Egipt. Creatorul organizează acest lucru pentru noi, așa cum a promis lui Avraam, fiindcă fără asta nu vom pute ajunge în țara lui Israel.

Creatorul a arătat lui Avraam țara lui Israel, adică dorința de a primi plăcere, complet corectată către dăruire, în care creația este în adeziune cu Creatorul, la sfârșitul corecției. Avraam a întrebat dacă este posibil și de unde va veni o astfel de dorință? Nu există nicio dorință atât de mare de a ne bucura, nici de a dărui corespunzător cu dorința, fiindcă el nu avea cele trei linii, ci numai una, o mică iluminare de la lumina superioară, ceea ce pentru el era suficient.

Puteți intra în țara lui Israel numai cu cele trei linii. Dacă linia stângă, Faraonul, crește, atunci linia dreaptă va crește în mod corespunzător. Și prin conectarea celor două linii, puteți ajunge în țara lui Israel, dorința care urmărește în întregime să dăruiască Creatorului.

Creatorul i-a spus lui Avraam că El va avea grijă de asta și a adus întregul grup al lui Avraam la condiția numită „Egipt”, apoi i-a condus „afară” și, astfel, le-a dat Tora. Toate acestea au fost posibile deoarece, chiar de la început, Avraam a avut intenția de a uni, deși a crezut că acest lucru se poate face individual (Minute 1:13:10)

Pithom și Ramses sunt orașe frumoase pentru Faraon, dar sărace și mizerabile pentru poporul lui Israel. Faraon și Israel sunt doi poli opuși. Eu observ din punctul de vedere al Faraonului și apoi din cel al Creatorului. Iar dacă observ din punctul de vedere al Faraonului, văd cât de minunată este dorința mea egoistă, care poate fi împlinită în țara mea, Egipt.

Însă, dacă depășesc acest egoism, dacă nu vreau să mă bucur în Egipt, ci vreau să mă ridic mai Sus, atunci nu strig către Faraon, ci către Creator, cerând ajutor și mântuire. Iar Creatorul mă ridică apoi din starea lui Faraon, într-o altă stare și de acolo văd că tot ce am construit, aceste orașe, nu sunt deloc frumoase, ci mizerabile. Și nu simt nici un beneficiu în tot ceea ce am făcut, fiindcă nu am abordat deloc perfecțiunea și dăruirea. Prin urmare, strig către Creator și cer corecția mea, astfel că, prin simţirea urâţeniei din orașele Pithom și Ramses, Creatorul mă aduce la corectare.

Apoi voi vedea aceste orașe construite de mine în Egipt, într-un mod diferit, într-o formă spirituală. Iar când voi completa aceste orașe mizerabile cu corecții, cu lumina Hassadim, construind intenția de dăruire peste dorința mea de a mă bucura, voi transforma tot Egiptul în grădina Edenului (paradis).  Atunci nu va mai fi Egiptul, ci țara lui Israel (Minutul 1:23:50)

Exodul din Egipt este o evadare, cu ochii închiși, spre unificare, iar această posibilitate se deschide brusc în fața noastră, ca Marea Roșie. Și, astfel, sărim în unitate, adică în Marea Roșie și o traversam. După aceea, începem să lucrăm în mod consecvent la conexiunea noastră, la garanția reciprocă, la unitatea noastră și, astfel, fie ne vom uni, fie acesta va fi locul nostru de înmormântare. (Minute 2:11:25)

Din prima parte a Lecției zilnice de Kabbalah, 4/15/19, Pesach (Paște)

Filed under: Munca spirituala, Sarbatori, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă construim o rețea de relații corecte, atunci o astfel de comunicare aduce o stare similară sistemului numit „Creatorul”?

Răspuns: În lumea corporală, vederea sau auzul nostru capturează numai o anumită gamă de unde. Sunt unde peste și sub pragul vederii noastre, cât și unde sonice mai mari de 20 kHz și sub 20 KHz, dar noi nu le simțim. Totuși, știm că ele există și inventăm instrumente care ne permit să extindem gama noastră de simțuri.

Aici, nu doar extindem, ci creăm radical în noi un nou organ de simț care lucrează nu pentru primire, ci pentru dăruire.

Forța pe care o simțim în noul nostru organ de simț, similaritatea după care ne-am construit pe noi, înșine, este numită Bore, de la cuvântul Bo (vino) și Reh (vezi).

Există altceva peste acesta pe care noi nu-l putem percepe, numit Ațmuto (sinele Creatorului). Există o graniță definită până la care percepem ceva, dar nu deasupra ei, graniță pe care o simțim într-un mod clar.

Întrebare: Există vreo informație despre Ațmuto?

Răspuns: De-a lungul multor generații, timp de 6000 de ani, deja am avut numai obținerea Creatorului. Dar când toată omenirea va ajunge la obținerea Lui completă și va intră în organul de simț din afara ei, în plus față de cele cinci organe de simț corporale și când va simți prin cele cinci organe de simț spirituale, construite pe dăruire, atunci vom trece într-o dimensiune mai înaltă numită Ațmuto.

Din KabTv, „Esența Științei Cabala, Partea 5” 12/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Rezumat:

Schimbarea de la începutul vieții noastre și adolescența este de o importanță critică pentru dezvoltarea noastră. Putem să ne ajutăm copiii adolescenți să-și dezvolte o identitate de sine, o deschidere față de schimbare și față de comunicarea socială. Dacă trecem prin procesul educațional corect cu un copil, adolescența nu va fi simțită ca un salt puternic. Arătă adolescenților exemple despre cum ne raportăm la orice fenomen „din două direcții”, într-un mod echilibrat.

Adolescentul va recunoaște impulsurile negative și pozitive, atracțiile și respingerile pe care le au oamenii. În copilările, noi sculptăm o imagine umană pentru un copil, în timpul adolescenței îl ajutăm să construiască în el, însuși, un spirit uman. La sfârșitul adolescenței, o decizie interioară trebuie luată ca succesul să stea în conexiunea dintre oameni.

De pe KabTV „O viață nouă #218 – Adolescența: Consolidarea identității”, 8/1/13

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Nu există nimic în lume care să nu fie un mijloc pentru atingerea scopului.

Când aspir la țintă, totul mă împinge spre el. Atunci când sunt distras și acord atenție tulburărilor, în loc să le folosesc ca mijloc de atingere a scopului, atunci în loc de ajutor, ele devin perturbări.

Nu este nevoie să analizăm tulburările – nu le putem înțelege niciodată, cât timp suntem în gradul lor. Trebuie să ne ridicăm deasupra lor, gândindu-ne doar la scopul spiritual și să depășim tulburările, la fel cum apa deschide calea printr-o stâncă.

Toate perturbările sunt necesare – ele ne conduc, ajutându-ne să ieșim din egoism. La fiecare pas, trebuie să învățăm cum să ne întoarcem spre Creator. Pentru a face această ajustare, primim în mod constant semnale de la egoismul nostru și de la Creator – și, conform lor, putem ajusta direcția spre scop.

Indiferent de cât de mult încearcă omul să se raporteze la Creator ca fiind bun și drept, el va descoperi fapte care sunt opuse față de aceasta – tocmai pentru a nu avea altă posibilitate decât să accepte guvernarea Creatorului ca fiind bună și dreaptă, prin credință deasupra rațiunii. Nimeni nu mă va ajuta, decât eu însumi … să-l implor pe Creator să mă ajute!

Dacă vreau să văd în mod clar buna guvernare a Creatorului, pare a fi o cerere de dovadă a bunătății Lui și a lipsei de credință în perfecțiunea Lui. Dar doresc să-mi arăt credința în bunătatea Sa absolută și, prin urmare, am nevoie exact de perturbările împotriva Creatorului celui bun. Pentru a vedea nedreptatea și a merge deasupra ei.

Problema aderării la guvernarea Creatorului constă în faptul că trecem prin gânduri și dorințe „impure”, prin care nu ne putem referi la Creatorul absolut bun. Numai cei cu rezistență spirituală ajung la starea de a se uni cu Absolutul, mai presus de toate circumstanțele „impure”.

Planul Creatorului în creație este pentru om, punctul culminant al creației, ca acesta să-și dedice fiecare moment al existenței sale, Creatorului. În această dorință și așteptare, Creatorul este extrem de invidios! Întreaga noastră viață, în fiecare moment, este un lanț de împrejurări care ne îndrumă spre El.

Întreaga misiune a omului în această viață este mai presus de toate circumstanțele care există și, anume, să atingă dorința constantă de adeziune la Creator. El descoperă apoi, că toate acțiunile Creatorului vizează, de asemenea, crearea condițiilor pentru el de a-și dezvolta adeziunea, până la echivalența completă.

Omul nu poate primi în mod ostentativ rău de la Creator, pentru că este în detrimentul măreției Creatorului. Prin urmare, în măsura simţirii răului, omul poate simți lipsa Creatorului. Prin urmare, eforturile de a nu ne îndepărta de Creator, deși simțim răul, sunt răsplătite. Iar dacă el slăbește eforturile, va fi pedepsit.

Sunt fericit când răul este descoperit în mine. Și invers, regret răul încă ascuns în mine, deoarece nu se știe când și dacă va fi dezvăluit vreodată. Cu siguranţă, răul dezvăluit trebuie să fie corectat! De aceea, trebuie să aspirați să vă descoperiți tot răul!

Zohar, Bereshit, 159: Din spate se poate judeca faţa viitoare a stării spirituale. Partea din spate se înspăimântă și, astfel, presează pentru o revelare rapidă a feței. Deci, cineva se poate simți neglijabil și inapt într-o coborâre, dar el trebuie să o depășească și să se străduiască pentru revelare!
DinTwitter, 4/25/19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce este „revelația Creatorului față de ființele create în această lume”? Este posibil să comparăm revelația Creatorului cu revelația legilor magnetismului sau a electricității? Noi învățăm pur și simplu cum să folosim acele legi ale naturii care anterior au fost ascunse de noi?

Răspuns: Revelarea Creatorului înseamnă să revelăm forțele ascunse ale naturii, dependențele, legile, formulele și graficele, sensul lor, să înțelegem că existăm în interiorul lor, să înțelegem nu imaginea pe care o vedem acum, ci mai degrabă forțele din spatele ei.

Natura este controlată de anumite forțe. Relațiile dintre ele, impactul lor asupra noastră, impactul nostru invers asupra lor – avem nevoie de întreaga imagine pentru a continua existența noastră cel puțin mai mult sau mai puțin confortabil și cu încredere. Științele lumii noastre doar ne conduc spre conștientizarea că nu controlăm natura și forțele sale – noi putem cumva să ne ascundem de impactul lor negativ și nimic mai mult.

În același timp, este un sentiment în creștere că știința este în criză, într-un punct mort, iar următoarea descoperire ar trebui să fie dincolo de limitele lumii noastre, spre acele forțe care stau în afara sferei existenței noastre prezente, în afara sferei universului nostru.

Acestea sunt forțele ascunse ale naturii care sunt mai sus decât noi și care ne definesc întreaga noastră viață.

Întrebare: Putem să spunem că ele sunt cauza evenimentelor care ni se întâmplă în lumea corporală?

Răspuns: În mod natural. Absolut.

Întrebare: Reiese că dacă dobândesc această forță ascunsă, cât sunt în această lume, adică dacă o simt în cele cinci simțuri ale mele, asta este revelația Creatorului?

Răspuns: Da, poți spune așa.

Întrebare: Este o dobândire senzorială?

Răspuns: Este dobândită numai în sentimente, dar de asemenea și în minte.

Noi revelăm cum sunt interconectate forțele care ne influențează, dezvoltarea lor obișnuită și impactul lor consistent asupra noastră. În general noi vedem o imagine completă a lumii noastre, sub influența forțelor superioare, care guvernează: „superior”, adică încă ascunse de noi.

În plus, noi începem să vedem și să înțelegem posibilitatea influenței noastre asupra acestor forțe printr-o conexiune inversă, pentru a le aduce la o stare în care ele ne influențează într-un mod dezirabil și pozitiv.

De pe KabTV, „Esența științei Cabala, partea 2” 11/12/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cabaliștii spun că simțirea Creatorului nu este nimic mai mult decât simțirea conexiunii unul cu celălalt. Asta înseamnă că, Creatorul nu este revelat în mine, ci în conexiunea cu ceilalți oameni?

Răspuns: Este doar un instrument auxiliar de revelare a Creatorului. Adevărul este că, Creatorul este o Forță de dăruire, de împlinire și de dezvoltare. El acționează în afara Lui.

Pentru a-L simți, trebuie să dezvoltăm o forță adecvată, similară, care va dărui și va umple. În noi nu este nicio astfel de forță. Noi avem numai forța de a primi.

De aceea, cel mai important lucru pentru obținerea Creatorului este crearea în noi a forței de dăruire, ca adaos la forța de primire. În același timp, nu schimbăm nimic în noi, rămânem așa cum suntem, doar suplimentăm în noi alte forțe.

Dezvoltând forța de dăruire, începem să simțim totul în funcție de legea asemănării cu Creatorul. Ca urmare a aceste legi a asemănării, simțim ceea ce există în jurul nostru, în proprietățile noastre de primire, în același fel în care îl putem simți pe Creator în proprietățile de dăruire pe care le dezvoltăm.

Este posibil să formăm aceste proprietăți numai în anumite condiții de conexiune între noi, când ne adunăm împreună în grupuri și studiem Cabala, care ne explică cum putem fi interconectați. În această conexiune pe care începem să o construim există un sistem numit calitatea dăruirii. Numai el poate prinde proprietatea Creatorului și, în el, ca într-un nou organ al nostru de simț, începem să-L simțim pe Creator.

Din KabTv, „Esența Științei Cabala, Partea 4” 12/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Dr. Michael Laitman în discuție cu Oren Levi și Nițah Mazoz

Rezumat

Părinții pot să cultive comportamentul dorit în modul în care copiii lor să relaționeze unul cu celălalt, demonstrând copiilor prin modul lor de tratament, unul față de celălalt.

Adăugarea unei linii de judecată mai rece și mai mecanică ar trebui introdusă treptat la linia de milă/toleranță în abordarea părinților față de copii, dacă relația fraternă pare să se deterioreze, în ciuda faptului că ei au fost educați.

Copiii ar trebui să descopere nevoia de echilibru în relații. În acest fel, ei pot crește în mod corespunzător și să-și dea seama că viața lor proprie este în mâinile lor. Pentru ca o familie să devină integrală și rotundă, după cum se cere în natură, copiii trebuie să învețe să facă compromisuri și să trateze fiecare rudă ca fiind la fel de valoroasă.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Creatorul a creat creația cu dorința de a se bucura, ceea ce este opusul Creatorului. Toată natura minerală, vegetală și animală acționează prin instinct și nu poate schimba nimic. O persoană, totuși, are posibilitatea de a-și schimba natura dacă găsește o cale să se întoarcă spre Creator și să o ceară.

Dacă omul organizează un mediu prin care poate primi dorințe care sunt opuse naturii sale originare, atunci el poate formula o nevoie pentru Creator și poate cere dorința de a dărui. Creatorul îi va da apoi o a doua natură, pentru a-și putea folosi dorința de a se bucura, cu intenția de dragul dăruirii. Acesta este modul în care o persoană devine similară cu Creatorul.

Creatorul primește plăcere atunci când cerem de la El, deoarece dorința Lui este de a dărui: cu cât primim mai mult de la El, cu atât mai mult îi dăm Lui. Nu îi putem da nimic decât dorințele noastre care au nevoie de împlinire. Cu toate acestea, este nevoie să cereți numai de dragul de a aduce bucurie Creatorului, doar atunci intenția este corectă. Dacă cer pentru că mă simt rău, atunci aceasta este tot o cerere egoistă.

Cererea corectă este să cerem ceea ce Creatorul vrea să ne dăruiască. Este ca un copil care vrea o minge, dar știe că îi va face mai multă plăcere tatălui său dacă îi va cere o enciclopedie. Cu toate acestea, tatăl își simte fiul său bine și nu poate fi înșelat. Prin urmare, fiul trebuie să intre în mediul corect care îi va schimba dorințele, astfel încât, în loc să joace fotbal, ar fi mai interesat de studierea geografiei.

Apoi va veni la tatăl său și va cere cartea, din adâncul inimii sale, oferindu-i plăcere imensă, nu prin cartea însăși, ci prin faptul că s-a schimbat pe sine după exemplul tatălui său. Întreaga lucrare a unei persoane este de a cere, dar de a cere de fiecare dată lucrurile corecte, astfel încât Tatăl să se bucure de cererea noastră. Aceasta se numește „a face dorința voastră ca dorința Lui” (minutul 15:00 – 1:01:00)

Este scris: „Fiii mei m-au învins”. Aceasta înseamnă că trebuie să influențăm Creatorul astfel încât El să ne corecteze tot timpul, să ne atragă și să ne împingă înainte. Cu toate acestea, cineva poate influența Creatorul numai în măsura în care este asemănător cu calitățile Lui. Este imposibil să ajungem la El cu strigăte și cereri, ci este necesară o legătură între calitățile noastre. Astfel de calități apar numai cu condiția să fiu în mediul corect, într-un grup de zece construit pe asemănarea cu Creatorul. Dacă mutăm dorințele noastre spre dăruire către Creator, primim de la El puterea de a le realiza. Acesta este modul în care ajungem de la iubirea ființelor create, la iubirea pentru Creator. (minutul 1:18:00)

Dacă ridicăm cererea corectă către Creator, atunci începem să înțelegem răspunsul Său, să apreciem ceea ce primim de la El. Poate am cerut o minge, ca un copil, iar tatăl mi-a dat o carte despre geografie. Apoi văd cât de mult este mai utilă cartea pentru mine și cum ar trebui să mă schimb pentru a o percepe ca un dar de la Creator și să nu fiu supărat că nu am primit mingea. Dacă lucrez corect în grupul de zece, voi vedea că lumea se schimbă în bine pentru mine.(minutul 1:20:00)

Întreaga materie este o dorință de a ne bucura. Fiecare element, fiecare atom, vrea să-și păstreze structura, natura și textura sa. Fiecare particulă există datorită faptului că se opune distrugerii sale. Pentru a separa o cât de mică particulă elementară, oamenii construiesc instalații uriașe, colizoare. Este nevoie de o mulțime de energie pentru a separa o particulă și pentru a vedea din ce este constituită. Aceasta arată ce dorință puternică de a ne bucura este insuflată în fiecare particulă, de către Creator. În efortul de a separa particulele elementare, studiem în esență ceea ce a pus Creatorul în creație.

Cu cât este mai simplu materialul, cu atât mai puternică este dorința de a ne bucura. Cu cât se dezvoltă mai mult materia, cu atât această dorință devine mai complicată și, prin urmare, slăbește și nu se mai poate menține pe sine. De aceea, elementele cele mai grele încep să emită energie, radiații și să se descompună.

Partea cea mai moartă, cea mai primitivă particulă, are cea mai mare putere primită de la Creator. Prin urmare, cu cât persoana este mai dezvoltată, cu atât vor fi mai multe îndoielile și problemele, suișurile și coborâșurile, pe care le are. Cu toate acestea, dacă se îngheață singur la un nivel mineral, atunci nu se îngrijorează de nimic și continuă astăzi, la fel ca și ieri (minutul 1:46:25)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 4/8/19, Scrierile lui Baal HaSulam, Shamati, articolul 115 „Mineral, vegetal, animal și vorbitor”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→