The Times of Israel a publicat noul meu articol „De ce Purim este important astăzi?”

Sărbătoarea Purim este relevantă în mod special în lumea de astăzi. În teatrul realității noastre prezente, cortina se ridică și spectacolul începe cu intrarea întregii distribuții de caractere, eroi și personaje negative, iar scenariul intrig se desfășoară. La fel ca scenariul poveștii de Purim din Shushan, poporul evreu întâmpină astăzi vremuri speciale atunci când mari forțe de separare lucrează pentru a ne destrăma. Evenimentele descrise în Scrolul Esther indică spre corecțiile prin care trebuie să trecem ca popor, pentru a depăși amenințările care plutesc asupra noastră. Propria noastră supraviețuire depinde de realizarea acestor corecții.

Haideți să ne uităm la caracterele din spatele costumelor:

Haman este reprezentat de reînvierea nazismului, de ura față de evrei și Israel și vocile extreme din ambele părți ale spectrumului politic care strigă după distrugerea noastră.

Mordechai este reprezentantul bun al poveștii. Cu toate acestea, încearcă, așa cum poate, să fie forța pozitivă, el fiind lipsit de putere să o facă singur. Are nevoie ca întâi să adune și să unească evreii îndepărtați și, făcând astfel, Mordechai anulează decretul lui Haman cel rău, de a extermina toți evreii. Și asta, deoarece „Este un anumit popor, împrăștiat și dispersat”, așa cum spune Haman Regelui Ahasveros, afirmând că evreii au eșuat să țină legile regelui, ceea ce a discreditat scopul existenței lor în ochii regelui.

În acest moment se ridică o întrebare: De ce a conectat Haman dispersarea evreilor cu încălcarea legilor regelui? Haman a înțeles că principiul după care a luat ființă națiunea evreiască, a fost unitatea. O asemenea stare de unitate a fost obținută prin corectarea egoismului – exploatarea altora pentru propriul beneficiu – spre o stare de iubire și dăruire. Iar Purim simbolizează sfârșitul acestui proces de corecție.

Evreii au fost acceptați ca o națiune atunci când au fost de acord să se unească „precum un om cu o singură inimă”. Iar dispersarea lor este echivalentul lipsei unității lor, ceea ce a însemnat că au eșuat să trăiască după ceea ce s-a stabilit să fie o națiune de la bun început. Iar asta este ceea ce i-a subliniat Haman Regelui Ahasveros.

Câtă vreme erau „dispersați”, Regina Ester nu a putut să le fie de ajutor evreilor, deoarece încălcau legea regelui. Însă, când s-au unit, ei s-au restabilit ca națiune, exact așa cum poruncise Regele Ahasveros, făcând susținerea lui Haman să dea greș. Din acest motiv, Ester i-a răspuns lui Mordechai: „Vrei să mă duc la rege și să cerșesc pentru viețile voastre? Nu sta, pur și simplu, la poarta regelui și du-te și adună evreii!”

Purim ne furnizează exemplul finalului fericit, unde poporul evreu înțelege rolul și scopul lui și își asumă responsabilitatea pentru a realiza legea regelui: să se unească deasupra diferențelor și, prin urmare, să-și asigure supraviețuirea. Sfârșitul opus a fost clar exemplificat de evenimentele tragice de la jumătatea secolului trecut, care au revelat spre ceea ce poate duce la o escaladare a urii față de evrei, cuplată cu negarea evreilor față de acea ură și eșecul de a face ceva în privința acesteia.

Unitatea la care, noi, evreii trebuie să ajungem acum, nu înseamnă că trebuie să ne adunăm fizic în Israel sau în altă parte, la fel cum evreii din povestea de Purim nu au trebuit să părăsească cele 127 de provincii în care trăiau, ca să se unească în Shushan.

Să ne unim înseamnă că noi trebuie ca, mental și emoțional, să ne sprijinim între noi, în căutarea unui acord comun, pentru a fi acolo unul pentru celălalt, „ca un singur om cu o singură inimă”, deasupra oricăror diferențe dintre noi. Mai mult de atât, să ne unim înseamnă, de asemenea, că prin eforturile noastre de a găsi punctul nostru comun de unificare, noi să devenim ”conducte” de unitate față de restul umanității, așa cum este scris, să devenim „o lumină asupra națiunilor”.

Cu alte cuvinte, dispersarea și dezbinarea dintre inimile noastre răspândește dispersare și dezbinare în lume, iar unificarea noastră răspândește unificare. Unitatea este așteptarea neîmplinită pe care umanitatea o are în prezent față de evrei. În timp ce este dificil, atât pentru non evrei, cât și pentru evrei, ca să arate sau să verbalizeze acest sentiment, el stă la pândă în spatele sentimentului anti-semit.

De la îndoială și frica din fața distrugerii totale, la exaltarea și euforia după ce, într-un final, totul se rezolvă, povestea și însemnătatea Purimului cuprinde cea mai mare rezoluție de stări opuse vreodată.

Noi evreii deținem cheia pentru ambele rezultate posibile: alegerea de a rămâne dezbinați, care are consecințe devastatoare sau alegerea de a ne uni, care generează starea exaltată de Purim, pe care o simbolizează.

De fiecare dată când noi evreii am fost amenințați cu exterminarea, angajamentul nostru față de unitate este cel care ne-a permis să reușim și să supraviețuim. Astăzi, evreii trebuie să-și amintească de această istorie și să arate un exemplu pozitiv pentru toată lumea. Asta este chiar acțiunea care va duce poporul nostru și întreaga lume mai aproape de pace, echilibru și bucurie nelimitată.

Purim fericit tuturor!

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce cabaliștii ascund Cabala pentru mulț timp?

Răspuns: Uita-te la tine. Studiezi deja Cabala de ani de zile. Cum ar fi posibil să-ți fie dezvăluit tot ceea ce studiezi dintr-o dată? Chiar și atunci când începi să studiezi orice știință, aceasta iți este dezvăluită treptat, deoarece trebuie să strângi informații, să le depozitezi, să te adaptezi la ele și să le asimilezi în interiorul tău.

Și Cabala este o știință care include simultan sentimentele din interiorul tău. Adică, tu trebuie să te schimbi și să te adaptezi senzitiv la materialul cu care lucrezi. Treptat te obișnuiești cu el și te schimbi în funcție de el; îl vei simți și absorbi în mod diferit. Acestea sunt etape foarte serioase, lungi, de încorporare a unei persoane în înțelepciunea Cabalei și a Cabalei într-o persoană.

Aceasta nu este o știință obișnuită pe care oamenii o deduc din concluziile lor. Sub îndrumarea cabaliștilor descoperi o lume, pe tine și sentimentele tale și începi să îți aplici cunoștințele la lumea care există în jurul tău. O aduci din ce în ce mai aproape de tine și o simți.

Deci, se pare că este nevoie de timp, nu este posibil să o primești imediat. De exemplu, nu poți lua un copil mic la un balet clasic, la teatru sau la un experiment științific, el nu va înțelege. Îl poți lua cu tine, dar nu va primi nimic de la el. Dimpotrivă, el va fi speriat sau va înțelege totul în mod incorect.

Prin urmare, problema nu este că nu vor să dezvăluie cabaliștii imediat totul. Ei, ca adevărați metodologi, înțeleg că este necesară o cale foarte lungă de creștere interioară a unei persoane. Aceasta este problema!

O astfel de maturizare ar putea dura 20 sau 30 de ani. La urma urmei, te adaptezi pe tine însuți la sistemul care funcționează în conformitate cu legi diferite față de corpul animal, lumea noastră primitivă inferioară.

Ești ca un copil mic care iese din cămaruța lui, în care întreaga sa lume a fost încapsulată, în lumea cea mare. Există interacțiuni complet diferite în ea, există străini și alte legi.

Prin urmare, trebuie să te adaptezi. Așa cum în lumea noastră avem părinți și profesori care ne ghidează și creează sisteme speciale de maturizare și încorporare în această lume, la fel este și în înțelepciunea Cabalei.

Cu toate acestea, este mult mai dificil în spiritualitate, deoarece în lumea corporală avem dorințe naturale și organe de simț, dar în Cabala trebuie să le dezvoltăm. Aceasta înseamnă că trebuie să fim uniți în grupuri de zece, prin care vom putea începe să simțim lumea superioară și să ne adaptăm ei.

Doar acum începem acest proces, ieșind treptat din mica noastră „cameră”, nici măcar în lumea cea mare, ci în „curte”. Exact acest lucru începem să-l facem acum!

Din lecția de Cabala în limba rusă 5/2/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Dacă vreau să mă conectez cu un prieten, am nevoie de ajutorul Creatorului. Cu cât îi cer mai mult ajutorul Creatorului, cu atât simt mai mult dependența de El. Pe măsură ce Creatorul întărește conexiunea mea cu prietenii, stabilesc conexiunea mea cu Creatorul. Încep să-L înțeleg și să-L simt. Toate acestea sunt revelate în interiorul conexiunii mele cu prietenii, în interiorul relațiilor inter-umane, nu într-o simțire abstractă a Creatorului.

Simt Creatorul, mă adresez Lui, fiindcă am nevoie de El ca de un mediator, care stă între mine și prietenul meu. Mi se dezvăluie în diferite tipuri de conexiune cu prietenul și atribui totul Creatorului. Între mine și prietenul meu există o diferență de potențial, pe care Lumina Superioară, Creatorul, o umple, ca un curent care curge între doi poli.

Astfel, îl obțin pe Creator, adică nu pe El, însuși, ci acțiunile Lui, după cum este scris: „Prin acțiunile Tale Te vom cunoaște”. Creatorul construiește și distruge relațiile dintre noi, adică le ”sfărâmă”, trecându-ne prin tot felul de stări posibile, prin întuneric și rău, facându-mă să plâng și să-L blestem. Dar, apoi, vine înăuntrul meu simțirea, adică Lumina și înțeleg astfel că omul nu poate să existe fără celălalt, deoarece „…avantajul Luminii din interiorul întunericului” este revelat. Ca rezultat, al tuturor acestor stări, încep să-L obțin pe Creator. Deși El se ascunde, încep să-I disting prezența, judecând prin diferența dintre stări. (Minutul 47:55)

A 613-a Poruncă este iubirea pentru Creator. Putem îndeplini 612 Porunci, dar nu și pe cea de-a 613-a. Ultima Poruncă vine de Sus.

Cele 612 Porunci sunt corectarea conexiunii dintre părțile sufletului ”spart”. 612 Lumini lipesc și fixează fragmentele sparte ale Vasului (Kli). A 613-a Poruncă este adaos la întreg, la Kli-ul întreg – Lumina de Yehida – venită de la Creatorul însuși. Noi, înșine, nu suntem capabili de nicio acțiune referitoare la această Poruncă.

Porunca Spirituală este iubirea pentru aproape ca pentru tine însuți. Dacă o îndeplinim, atunci ajungem la iubirea pentru Creator. Nu desconsider Poruncile fizice, dar cel mai important lucru de știut este ce vrem să obținem cu asta. De exemplu: ”spălatul mâinilor” înseamnă eliberarea de primire, după care toată viața noastră va fi plină numai de dăruire. (Minutul 54:07).

Creatorul este între toți prietenii. Mai mult, este în sentimentul de gol, de distanță dintre noi – aceasta este simțirea Creatorului. Mă uit la prieten și văd cât de diferit este el față de mine, ce discrepanță este între noi, ce lipsuri, iar asta însemnă că, „Creatorul este între noi”. Și dacă muncim corect, vedem cum Creatorul începe și ne unește între noi, după cum este scris: „Bărbat și femeie, dacă sunt răsplătiți, Șhina (Divinitatea) este între voi!”. (Minutul 59:40)

În Adam HaRișon, înainte de Spargere, nu exista nicio incluziune reciprocă a dorințelor, una într-alta. Dar, după Spargerea Sufletului Comun, toate părțile lui au fost amestecate și au penetrat una în alta, într-un număr infinit de variații, care permit omului să-L înțeleagă profund și să-L simtă pe Creator.

Înainte de asta, simțirea de către Adam a Creatorului a fost „circumcisă”, ca la un copil mic. El nu a avut ustensilele pentru a pătrunde adânc în Creator. Și, datorită Spargerii și interpenetrării tuturor părților, ceea ce implică o muncă la corectarea lor și cererea de ajutor de la Creator, omul devine familiarizat cu lumea interioară a Creatorului și pătrunde adânc în El.

Înainte de Spargere, Adam a primit Lumină numai în corpul de Parțuf, la nivelul de Nefeș – Ruah. Dar, datorită Spargerii, putem ridica Lumina Reflectată de la Ecran către Cap (Pe de Roș/gura de la cap) în Sus, ca și cum am intra în interiorul Creatorului. Și, atunci, Lumina se împrăștie de Sus în jos, la această înălțime a Luminii Reflectate, la înălțimea obținerii Creatorului și Îl obținem în noi. Aceasta determină măsura incluziunii noastre reciproce, fuzionând cu Creatorul și, în măsura în care atingem Creatorul în cap, în aceeași măsură ne unim cu El, prin corpul Parțuf-ului Spiritual.

Și toate acestea încep și se termină în conexiunea între prieteni. Acesta este scopul nostru, altfel nu va fi Scopul Creației, ci un fel de surogat. Aceasta determină atitudinea noastră față de Creație și arată dacă avem dreptul să fim numiți „ultima generație”. (Minutul 1:11:00)

Soluția este numai în conectarea în ”grupul de zece”. Altfel, nu putem depăși separarea dintre noi, respingerea reciprocă. Vrem să primim toate răspunsurile de la conexiunea noastră în grupul de zece șoi, orice se întâmplă în lume, eu mă uit în grupul de zece și, de acolo, primesc răspunsuri. Mă aranjez în acest fel și, dintr-o dată, simt că acolo este, cu adevărat, un sistem care poate răspunde la toate întrebările mele.

Tot ceea ce se întâmplă în lume și cu mine personal, este consecința la ceea ce se întâmplă în grupul de zece. Aceasta este o cauză internă care cauzează apoi toate consecințele în familia mea, la muncă și în întreaga lume. Trebuie numai să privești în interiorul grupului de zece și, anume, în ce măsură suntem uniți sau ne lipsește unitatea, iar tot ceea ce se întâmplă în toate colțurile lumii depinde de asta, ca o ramură ”ieșită din rădăcină”. (Minutul 1:45:40)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 6/03/19 – BaalHaSulam – Introducere la studiul celor zece Sfirot

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, Shamati, articolul 187, ” Munca aleasa”:  Un proces inseamna ca o persoana nu se poate hotari in nicio directie, si este atunci cand nu poate determina dorinta Creatorului si a invatatorului sau.

Desi cineva poate lucra devotat, nu poate determina in ce masura aceasta munca devotata este potrivita sau nu, daca aceasta munca grea ar putea fi impotriva punctului de vedere al invatatorului, si al Creatorului.

Intrebare: Este posibil sa vad cumva daca lucrez corect?

Raspuns: Nu, pentru ca aceasta ar fi recompensa ta egoista. Daca cu adevarat esti angajat in daruire, atunci este fara importanta pentru tine ce consecinta au actiunile tale. Vrei doar sa stii daca le faci corect.

Nu este nimic de facut in legatura cu asta. Acesta este un sistem serios. Daca vrei sa fii in daruire, atunci trebuie sa te ridici deasupra ta si sa iesi din tine insuti.

Poti invata pur si simplu Kabbalah. Acesta este o sursa de cunoastere, este o metoda care explica istoria, geografia, si interactiunea oamenilor in lume, prezentul, si chiar viitorul.

Mi-as dori ca toti oamenii din lume sa dobandeasca cunoasterea care poate fi invatata din intelepciunea Kabbalei, chiar si fara a se angaja in imbunatatirea sa spirituala, dar pur si simplu studiind-o ca pe orice alta stiinta.

Intrebare: O persoana nu stie daca avanseaza corect. Atunci de ce ar trebui sa se tina.

Raspuns: De nimic. De aer, de Creator.

Numai intr-un grup, atunci cand te unesti cu prietenii, lucrezi pentru ei, si ei pentru tine, primesti ceea ce se chema Arvut (garantia reciproca), si te poti sprijini de ea.

Din lectia de Kabbalah in limba rusa din 25.11.18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Căința (Tshuvah) înseamnă că sunt capabil să simt Creatorul într-o anumită măsură și să-mi leg existența de El. El îmi crează toate stările și mă conduce dintr-o stare în alta, pe mine și întreaga umanitate. Eu vreau să fiu constant conectat cu Creatorul, care crează fiecare moment al vieții, fiecare moment al realității.

Întoarcerea se întâmplă după separarea mea de forța superioară, care a creat întreaga realitate: pe mine și pe întreaga lume. Am fost inconștient de guvernarea superioară. Dacă nu simțim nimic în afară de viața noastră animalică, noi existăm ca într-un vis, într-o lume iluzorie. Dintr-o dată, apare o forță care mă scoate din acest vis într-o altă înțelegere, conștientizare a adevărului, care este cauza, rădăcina, numită Creatorul, Cel care controlează totul: pe mine și lumea. O asemenea conștientizare este numită căință (Tshuvah).

Cum era de așteptat, această realizare este, de asemenea, provocată de Creator. El se joacă cu mine, mă trece prin diferite stări, mă forțează să ies din senzația Creatorului și a lumii Lui adevărate și mă întoarce din nou la ea. Datorită unor asemenea intrări și ieșiri, a ciclurilor de oprire și pornire, Creatorul îmi dezvoltă sensibilitatea față de El.

Unele întoarceri se petrec din frica de a pierde senzația Creatorului și datorită faptului că uit că El conduce întreaga lume, că totul are un motiv și că totul are un răspuns. Eu nu depind de vecinul meu, de soția mea, de poliție sau de șeful meu, ci numai de Creator, care controlează întreaga realitate.

Este un sentiment așa de minunat să conectez tot ceea ce se întâmplă la Creator, încât nu vreau să ies din el. Probabil că îmi oferă confort în viața corporală. Dacă toate problemele vin de la Creator, atunci nu este nevoie să ne facem griji, căci scopul și intențiile Lui sunt bune și El știe ce face. Asta face viața mult mai ușoară pentru o persoană și se numește „întoarcerea la venerație”.1

Dacă înțeleg că merg împotriva dorințelor Creatorului și încă fac această acțiune, făcând asta, eu ascund Creatorul de mine. Până la urmă, pare că vreau ca El să dispară din orizontul meu și să nu interfereze cu mine. Creatorul spune: „Nu trebuie să faci asta! Nu vreau ca tu să faci asta”, iar eu îl împing de-o parte, nevrând ca el să observe și fac așa cum doresc. Prin urmare, este o ”crimă” intenționată, care neagă Creatorul.

Înainte eu am știut că El a îmi era ascuns, dar am înțeles că El există. Când fac o crimă intenționat împotriva dorințelor Lui, profitând de faptul că nu Îl simt în întregime, eu forțez Creatorul să dispară. Apoi eu devin „liber”, fără să cred în recompensă sau pedeapsa, considerându-mă liber să fac orice.2

Dacă o persoană vrea să împlinească dorința Creatorului, asta este considerată o poruncă, în timp ce opusul, a merge împotriva voinței Lui, este o crimă. Creatorul își dorește ca noi să corectăm sufletul comun spart, adică să refacem unitatea dintre noi, care s-ar extinde în toate nivelele inferioare ale creației. Aceasta este principala noastră poruncă.3

Noi trebuie să înțelegem că existăm într-un sistem de forțe. Dacă sunt influențat de o forță care mă menține la un anumit nivel, atunci eu mă comport ca o persoană dreaptă. Dar, de îndată ce dispare această forță, eu inevitabil devin păcătos, în conformitate cu echilibrul puterilor. Prin urmare, eu am nevoie ca El să devină un garantor pentru mine ca să nu mai cad în păcat. Sunt într-o dependență constantă față de echilibrul forțelor interioare și exterioare, care mă mențin într-o anumită condiție: mediul, Creatorul și cu mine.4

Trec printr-o serie de stări, prin ascundere și revelație, depunând eforturi și mi se pare că totul depinde de mine. Cu toate acestea, atunci când Creatorul este revelat, eu înțeleg că El s-a jucat cu mine, ca să depun efortul necesar, ca să capăt o înțelegere și o senzație mai mare a Lui. Creatorul nu are nevoie de nicio plată din partea mea și nici nu mă învinuie pentru nimic. Totuși, fără aplicarea efortului, este imposibil să se obțină impresia corectă a ceea ce sunt lumina și întunericul, argumentele pro și contra ale Creatorului, dăruirea și primirea sau propria mea putere și forța Creatorului.

Mulțumită faptului că El se joacă cu mine, ghidându-mă prin ascunderi și revelări, îmi înțeleg dorințele. Așa ne învățăm copiii. Nu vrem ca ei să plângă și cu bucurie am face totul pentru ei, dar fără eforturi, copiii nu ar crește niciodată sau nu ar deveni mai înțelepți. Ei nu ar căpăta răbdare sau înțelegere. Prin urmare, nu poți să eviți să faci un copil să facă exerciții, să aplice eforturi, să muncească și să transpire, așa încât el să crească și să se ridice la nivelul nostru.

La fel este și aici. Când ne întoarcem la Creator și când revelăm guvernarea Lui, noi înțelegem că viața a fost un joc ca să ne facă să creștem. Ne plângem că întreaga noastră viață este o suferință continuă. Dar un copil mic plânge și țipă când ceva nu îi iese, ca și cum pentru el este o tragedie.

Viața se termină, fără să rămână nimic în urma bucuriilor și întristărilor noastre. Singurul lucru care ține pentru totdeauna, este efortul nostru pe calea spirituală, ca un copil care capătă cunoaștere. Asemenea eforturi nu sunt pierdute, deoarece noi le folosim pentru a face corectări în sistemul sufletului comun, Adam HaRișon.

De fapt, nici toate eforturile noastre din viața corporală nu dispar. Impactul lor este pe un nivel așa de jos, pe o scală așa de sărăcăcioasă, încât este păcat să irosim energie pe ele. Este spus că, până și un păduche, care face eforturi ca să supraviețuiască și să mănânce, contribuie, de asemenea, la suma comună. Totuși, este imposibil să se compare importanța eforturilor corporale și dorința de a te conforma voinței Creatorului, pentru a stabili o relație reciprocă cu El. Acesta este un nivel complet diferit.

Mi-am dedicat viața pentru asemănarea cu Creatorul, căutându-L și întrebând dacă fac ce trebuie, prin a vrea ca acțiunile mele să se asemene în mod precis cu dorințele Lui. Dacă o vreau cu adevărat, atunci Creatorul începe să se reveleze pe El, Însuși, ca să pot să-L mimez și să acționez conform gândurilor Lui, ca un copil care învață de la tatăl său. Asta se numește să devii servitorul Creatorului, să înveți de la El.5

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 3/4/19, Scrierile lui Baal HaȘulam, Introducere la Studiul Celor Zece Sefirot, punctul 57

1 Minutul 6:00
2 Minutul 19:36
3 Minutul 22:30
4 Minutul 23:38
5 Minutul 26:17

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce perioada de pregătire pentru revelarea spirituală este atât de lungă?

Răspuns: Într-adevăr, perioada de pregătire este foarte lungă. Poate să dureze 20 sau 30 de ani, înainte ca tu să primești și să înțelegi răspunsurile.

Totuși, asta nu este doar o așteptare, ca și cum aștepți un tren. Mai degrabă, este schimbarea ta continuă, adaptarea ta continuă la starea în care începi să dobândești lumea ascunsă, superioară.

Prin urmare, întreaga ta călătorie depinde de profunzimea sufletului tău. Cu cât este mai înalt, cu atât mai mare va fi călătoria înainte de prima revelație a lumii spirituale.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 11/25/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

De pe pagina mea de Facebook Michael Laitman 3/18/19

La mai puțin de 48 de ore după ce am auzit despre teribilul masacru din îndepărtata și pașnica Nouă Zeenlanda, am fost loviți de încă un atac terorist aproape de o așezare israelită.

În Noua Zeenlanda, solidaritatea este în creștere și sunt făcute promisiuni să se schimbe legile armelor. În Israel, cererea de a dezrădăcina infrastructura teroristă iese din nou la suprafață și unii exploatează atacul pentru a servi agendelor politice.

Cu toate acestea, niciun leader, fie în Israel sau în Noua Zeenlanda, nu arată spre cauza rădăcină care continuă să genereze atacuri teroriste. Niciun discurs public pe media socială nu atinge vinovatul profund: egoul uman în creștere, pe care trebuie să-l stăpânim.

Până nu ne vom întoarce atenția la natura noastră egoistă în creștere, ea va continua să genereze conflicte și să ne conducă spre o realitate extrem de sângeroasă. În cele din urmă, egoul uman ne va conduce spre violențe între sectoare, partide și țări întregi.

În timpul nostru, un al treilea război mondial ar putea să izbucnească peste noapte. Lumea noastră este tot mai conectată printr-o rețea complexă de interdependență care nu poate să fie revelată. Cum societatea umană devine mai integrată la nivel global, aducând țările, economiile și culturile împreună, noi începem să descoperim reciprocitatea dintre toate părțile și aspectele umanității ca o lege inexplicablă a naturii.

Atâta vreme cât egoul nostru crește și evită concentrarea noastră ca problemă centrală, noi vom continua să vedem suferința. Atâta vreme cât este o prăpastie adâncă între punctul de vedere egoist și îngust al ființelor umane și legea reciprocității golbale care le guvernează, noi vom continua să ne simțim instabili.

Atâta vreme cât noi nu stăpânim egoul uman – în Israel, Noua Zeenlanda sau oricare altă țară, societatea umană va ieși din ce în ce mai mult din echilibru. Până la urmă, suferința ne va forța să acordăm atenție la legea reciprocitații care ne guvernează. Nu este pedeapsă, este un răspuns natural care provine din legile naturii.

De la o zi la alta, lumea va realiza inevitabil că a conecta oamenii deasupra egoului care îi separă, este singura soluție și singura cale pentru a continua.

Însă, este mai mult. În mod inconștient, o cerere inexplicabilă se pregătește în umanitate spre aceia care dețin cheia pentru sistemul care va unii umanitatea: poporul evreu.

Înțelepții au scris că „nicio calamitate nu vine în lume, decât pentru Israel” (Yevamot 58). Cabalistul Rav Kook a scris că „orice zgomot global se întâmplă în principal pentru Israel” („Scrisorile lui Rav Kook”). Și Cartea Zohar scrie în negru pe alb: „sărăcia și sabia și jaful și omorul și distrugerea din lume depind de evrei”. (Tikkun 30)

Astăzi, atât poporul evreu, cât și națiunile lumii, sunt complet inconștiente de dinamica dintre ele. Prin urmare, pentru a fi realist, prima etapă este numai pentru a înălța conștientizarea necesității pentru a urma legea reciprocitații globale. Asta înseamnă cunoașterea bazelor lumii, așa cum sunt clarificate în Cabala: structura sistemului global al naturii, puterea egoismului care ne conduce și ne aruncă din echilibru și adevăratul sens al idealului spre care trebuie să ne străduim: iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Dr. Michael Laitman in conversatie cu Oren Levi si Nitzah Mazoz

Rezumat

Ce simbolizează pentru noi ziua de Șabat, în care întreaga familie se adună pentru o masa comună și care este ideea odihnei de Șabat și puterea conexiunii dintre noi?

Șabatul simbolizează sfârșitul corectării egoismului uman și este deasupra naturii. Puterea integrală a conexiunii umane este descoperită de Șabat. Este o zi de vindecare și odihnă. Este iubire, conexiune și reconciliere.

De pe KabTV „O viata noua #171 – Sabbat”, 4/23/13

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Putem să cream un atac în grup și cum putem să-l facem în mod corect?

Răspuns: Un atac în grup este posibil numai atunci când vă adunați împreună cu un singur scop, o singură dorință, o singură intenție. Încercați să vă concentrați, cât mai mult posibil între voi, pentru a discerne clar dorințele voastre și apoi începeți să vă rugați și să cereți.

Gândiți-vă la ce ar trebui să cereți și în ce mod. Încercați să formulați această cerere împreună. Veți vedea, dintr-o dată, cum începeți să vă înțelegeți între voi, să vedeți cum inimile voastre devin mai apropiate, cum devine mai clar cine sunteți voi, ce vreți și ce ar trebui să cereți.

Vorbiți între voi, vorbiți despre asta și veți ajunge la o singură concluzie. Apoi, încercați să rămâneți cu această concluzie pentru un timp cât mai mare și veți simți cum asta vă schimbă.

Adică nu doar că trimiteți o telegramă undeva și că veți primi un răspuns, deoarece voi sunteți în sistemul Creatorului, iar în procesul acestei munci veți începe să simțiți cum vă schimbați, ca urmare a unei relații corecte cu Creatorul sau că, cel puțin, pentru că veți avea o dorință pentru o relație corectă cu Creatorul. Sigur, veți reuși!

Din lecția de Cabala în limba rusă, 11/4/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Rezumat:

Când moare un om, un grup de oameni îl acompaniază în ultima sa călătorie. De ce este important să acompaniezi mortul, ce este moartea în spiritualitate și ce înseamnă să fi îngropat în țărână?

Dacă o persoană a investit în deplinătatea societății, ea are o parte eternă în ea, fiindcă doar corpul moare.

De pe KabTV „O viață nouă #170 – Ce este o înmormântare în spiritualitate?” 4/21/13

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→