Pentru a aduce satisfacție Creatorului, trebuie să avem o dorință comună, deoarece dorința individuală a fiecăruia nu este suficient de puternică pentru a fi eficientă. Creatorul este rezultatul unității noastre și El poate fi atins numai din centrul conexiunii noastre, centrul grupului de zece. Dacă aspirăm pe cât putem de mult să realizăm o dorință comună, din acel moment putem fi deja conectați cu Creatorul.

Continuăm să dezvoltăm și să creștem această dorință în calitate și cantitate. Lucru principal pentru fiecare dintre noi este să verificăm ce fel de dorință există în noi și cât de hotărâți suntem în fiecare moment să contribuim la dorința comună, la Malhut comun, la tânjirea spre Creator. (Minutul 0:30)

Depozitul (vasul) iubirii este credința. Iubirea este Lumina Hohma care se transformă în Lumina credinței, Lumina Hasadim. Un asemenea vas trebuie să dezvoltăm în noi înșine pentru a primi în el Lumina iubirii pentru Creator. (Minutul 5:00)

Este scris că a dărui unui prieten este același lucru cu a dărui Creatorului. În ceea ce privește dorința mea de a mă bucura, nu are nicio importanță dacă dăruiesc grupului de zece, grupului întreg, lumii sau Creatorului. La urma urmei, mă despart de dorința mea pentru a nu primi în ea. Dar în dăruirea însăși, există încă o diferență, dacă este pentru a dărui prietenilor sau Creatorului.

Este scris că, dacă cineva obține iubire și dăruire pură pentru prieten, el obține de asemenea și iubirea și daruirea pentru Creator. Cu ajutorul studiului și a muncii din grupul de zece, trebuie să-mi schimb atitudinea față de prieteni, pentru a vedea în ei calitățile adevărate ale Creatorului. Apoi, iubirea mea pentru prieteni devine atât de completă, încât în ea este dezvăluită iubirea pentru Creator. (Minutul 39:09)

Cum poți continua cu aceeași putere și entuziasm când descoperi că toate acțiunile tale sunt egoiste, de dragul puterii, mândriei, egoismului și cu opusul intenției corecte? Înțelegem că acționăm egoist și că toate intențiile și acțiunile noastre vor fi numai de dragul nostru. Dar, în același timp, dorim să ne mutăm în direcția opusă. Aceasta se numește „ieșirea din exilul în Egipt”.

Suntem sub puterea egoismului nostru, a intenției pentru sine, a atitudinii egoiste față de grup. Trebuie să fim conștienți de acest lucru dar, în același timp, trebuie să continuăm să acționăm cu speranța că acțiunile noastre vor deveni altruiste. Chiar dacă nu avem încă intențiile corecte, ci doar acțiunile, prin acestea atragem Lumina Reformatoare.

Dacă intențiile noastre ar fi deja altruiste, am fi lucrat cu Lumina interioară. Acum lucrăm cu Lumina Înconjurătoare și, aceasta este diferența – că până acum nu există nicio intenție de dragul dăruirii. Chiar dacă suntem în ego, în intenții numai pentru sine, dar ne organizăm acțiunile ca fiind de dăruire, trezim Lumina Înconjurătoare.

Prin urmare, existăm în lumea acțiunilor. La urma urmei, putem să trezim Lumina Reformatoare cât timp suntem încă forma contrară. Aceasta distinge oamenii cu punctul din inimă. Ei pot simți existența dăruirii, Creatorul, conexiunea altruistă, dar nu sunt capabili să o obțină. Ei înțeleg puterea dăruirii, dar se găsesc în starea opusă. Prin urmare, prin acțiunile lor, ei pot provoca influența de la gradul de dăruire numită Lumina Reformatoare.

Doar oamenii care au egoism și punctul în inima în interiorul acestuia, cele două calități opuse, sunt capabili de asta. În interiorul egoului lor acționează forțat, după natura lor, fiind în exil, sclavi la Faraon. Dar, împreună cu această stare, îndemnați de punctul în inimă, ei au ca scop să ajungă la dăruire, să scape de sclavie și să iasă din exil. Când simt o sclipire de speranță, încă o dată își dau seama că nu se pot elibera de ego și așa mai departe. Până când „copiii lui Israel au gemut din pricina muncii … și plânsul lor a urcat”.

Cele două calități opuse există numai în Israel, adică într-un om îndreptat direct spre Creator. El își dă seama că este sub controlul voinței de a primi dar, în același timp se gândește la dăruire, se gândește să se ridica deasupra dorinței de primire. Pentru el, nu este filozofie sau psihologie, ci scopul real al vieții. El primește această dorință în interiorul dorinței, un punct spiritual în interiorul egoismului. (Minutul 58:45)

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala, 27/01/19, „Pentru a dărui mulțumire Creatorului” (Pregătire pentru Convenția din deșert 2019)

Filed under: Congrese, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Suntem construiți din dorința de plăcere, din egoism, din ceva ce-i pasă doar de propriul bine. Dar această forță, care există în mine și are grijă doar de ea, nu sunt eu; este o forță exterioară care există în corp. Nu înțelegem asta și ne identificăm cu ea, fiindcă ne-am născut și am crescut cu ea.

Așa că, nici nu-mi pot imagina că dorința mea egoistă nu sunt eu cu adevărat. Pot să mă ridic peste ea sau să mă separ de ea și să o simt ca pe un străin existând în afara mea. Ea se numește „puterea Faraonului asupra omului”. Dacă descopăr că egoismul este în afara mea, înseamnă că l-am descoperit pe Faraon.

Dacă construiesc iubirea pentru prietenii de grup și prin ea încerc să atrag Lumina Înconjurătoare, atunci această Lumină mă afectează și mă rupe de dorința de plăcere. Atunci simt că această forță este străină, adică nu este a mea. Ea doar m-a condus atât de mult, încât am crezut că sunt eu.

Treptat, înțeleg nu sunt egoismul, dar că el a fost atât de viclean și de insidios că m-a pătruns și a luat controlul asupra fiecărei dorințe a mea, asupra fiecărui gând, asupra inimii și a minții. A condus totul dar, acum, văd că pot să mă eliberez treptat, să mă dau la o parte și să rămân în afară.

Vreau să fiu pe teritoriu neutru, nu sub conducerea lui. Simt că el hotărăște ceea ce gândesc și ceea ce vreau. Nu mai sunt de acord cu asta! Vreau să mă conducă o forță diferită – Forța Dăruirii, Forța Creatorului. Aceste două forțe sunt opuse una alteia.

Dar cum pot să fac asta? Văd că dorința egoistă mă conduce până la mormânt. Uitați-vă doar la ce se întâmplă în lume, încotro se îndreaptă. Fiecare începe deja să înțeleagă încotro ne împinge natura noastră egoistă.

De aceea, am nevoie de Lumina Reformatoare, de Forța Torei, care mă va separa de dorința de plăcere. Voi începe să simt această dorință ca pe ceva rău și, atunci, pot să ies din ea. Am avut „șapte ani grași” (șapte ani de belșug), când mi-a plăcut dorința de plăcere, fructul dezvoltării ei în forma egoistă, capitalistă și în toate binecuvântările progresului.

Astăzi, însă, descoperim că dorința egoistă nu ne va conduce la bine. Rezultă că această forță este răul. Atunci ai nevoie să te decizi ce ai de făcut. Oamenii cu punct în inimă s-au orientat către Forța Superioară, dorind să-L descopere pe Creator, Lumea Superioară, esența vieții și scopul ei, să aibă o direcție în viață și să fie gata să o urmeze.

De Sus, suntem conduși la un grup, la locul împlinirii noastre corecte, iar scopul omului este să aleagă această soartă bună și să trezească asupra grupului Lumina Reformatoare. Numai cu ajutorul Luminii poate un om să se separe de egoismul lui care îl îngroapă și să înceapă să-l simtă ca fiind forța altcuiva, forța Faraonului și să o urască. Cu toate că am crescut în casa Faraonului, în final, fug de el.

Putem să facem toată această muncă în grupul de zece, fiecare ajutându-i și susținându-i pe ceilalți și dând exemplu de dăruire reciprocă. Pe măsura eforturilor noastre de a ne uni, vom atrage Lumina Reformatoare, care ne va separa de dorința egoistă și ne va aduce într-un loc nou, sub Forța bună a Creatorului.

Pe de o parte este tărâmul Faraonului, iar pe cealaltă parte este tărâmul Creatorului, iar noi stăm la mijloc, între ei doi. Ca rezultat, Faraonul se transformă în linia din stânga, Lumina Reformatoare în linia din dreapta și, în mijloc, noi, incluzând cele două Forțe.

Primim dorința de plăcere de la naștere, o împrumutăm de la Faraon, după cum se spune că „plecăm cu multe averi”. Peste asta construim o restricție, un ecran și Lumina Reflectată, adică toate corectările primite de la Lumina Reformatoare și, în acest fel, devenim liberi.

De aceea, fără integrarea în grup, nu avem absolut nicio șansă să urmăm această cale. Totul începe prin Spargere, prin păcatul Pomului Cunoașterii. Așa cum Adam l-a întrebat pe Creator: „Eu și măgarul meu vom mânca din același jgheab?” – adică voi fi măgarul (hamor – homer= materie) care se bucură doar umplându-și corpul? Și unde este omul din mine?

Creatorul răspunde: „Așteaptă, va fi Spargerea, revelarea răului și apoi, „prin sudoarea feței tale vei mânca pâine”, adică vei câștiga înțelepciune, vei revela pe Creator și vei deveni om. (Minutul 14:00)

Faraonul apare prima dată când simt cum egoismul meu se separă, se îndepărtează și devine străin. Simt că el și eu nu suntem același lucru. Egoismul este o putere străină pusă peste mine de Sus. Deși este o forță stabilită de către Creator, totuși nu sunt de acord cu ea. Atunci, această forță este numită Faraon. Acest lucru este deja un progres semnificativ. (Minutul 38:20)

Din Prima parte a Lecției zilnice de Cabala 13/01/19 – Scrierile lui Rabaș, vol 1, art.2, Despre iubirea pentru prieteni (1984)

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Rabash, Scrierile lui Rabash, articolul „Agenda adunării 2”: În conformitate, atunci când cineva vine la adunarea prietenilor ar trebui să vadă tot timpul dacă prietenii au sau nu scopul la care el râvneşte, că fiecare dintre ei are ceva prindere de scop. Iar el crede că prin faptul că toată lumea se leagă împreună pentru un scop, fiecare va avea propria lui parte, cât şi părţile întregii societăţi. Rezultă că fiecare membru al societăţii va avea aceeaşi putere ca toată societatea, împreună.

În spiritualitate se vede clar că, dacă noi suntem incluşi între noi, toată lumea ia suma tuturor forţelor de la ceilalţi. Nimeni nu capătă asta pe seama celorlalţi, deoarece puterea totală pe care ei o acumulează şi pe care o combină în ei înşişi este căpătată de fiecare dintre ei.

Aceasta este o lege uimitoare a echilibrului spiritual, când toată lumea poate să cedeze la toate forţele, la toate calităţile şi corecţiile făcute de grup.

Întrebare: Rabash scrie: „Iar el crede că prin faptul că toată lumea se lega împreună pentru un scop, fiecare va avea propria lui parte”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Toţi vor avea propria lor parte a scopului, deoarece uniunea se distinge prin faptul că, Creatorul există în interiorul ei. Prin urmare, nu poate ca ceea ce primeşti să fie pe seama altcuiva.

Întrebare: În articol este scris că o persoană ar trebui să stea de gardă atunci când vine la adunarea prietenilor. Ce înseamnă să fi de gardă? În relaţie cu cine?

Răspuns: Trebuie să înţelegi cu claritate de ce vii, ce ar trebui să dăruieşti de la tine însuţi şi ce primeşti de la ceilalţi. Adunarea prietenilor este o muncă foarte serioasă.

De pe KabTV „Ultima generaţie” 6/27/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Dacă eu nu mă integrez cu grupul împotriva dorinţei mele şi dacă nu cer prietenilor să mă accepte şi să mă ţină în braţe pentru a mă elibera din închisoarea mea egoistă, atunci eu nu am să reuşesc niciodată. Chiar dacă am reuşit în a mă integra cu prietenii mei pentru o vreme, va veni cu siguranţă timpul când îmi pierd toată dorinţa şi vreau să fiu lăsat în pace. Am să îi urăsc şi nu am să vreau nici măcar să mă uit la ei.

Apoi, iarăşi, vine un timp când reuşesc să trec peste mine şi, apoi, la chemarea punctului din inimă, vin la grup din nou şi vreau să mă conectez cu el. Primim asemenea oportunităţi de Sus şi putem doar să reducem timpul dintre încercări.

Din nou eu mă alătur grupului şi din nou cad din el, trecând de la o stare polară la alta. Uneori, nu vreau să mă gândesc de loc la grup sau chiar şi la înţelepciunea Cabala. Apoi, dintr-o dată, realizez că spiritualitatea este numai în grup şi că am nevoie de el. Asemenea stări polare indica progresul.

La început pare că este o singură dorinţă în noi, numită Iosif, care ne trage spre conexiune şi mai sunt şi fraţii lui, care protestează împotriva lui. Mai târziu, vom înţelege că, de fapt, nu este nicio separare între Iosif şi fraţii lui; acestea sunt exact aceleaşi dorinţe care sunt ridicate de Lumina care ne reformează şi apoi cad. ¹

Toate corecţiile, toate cele 613 porunci pot fi respectate numai prin conexiunea globală, atât în general, conexiunea poporului Israel şi peste tot în lume, cât şi în grupul de zece, celula minimă a corecţiei.

Regula „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” spune că până şi corecţia mea iniţială, individuală, nu poate fi făcută în afara cadrului grupului de zece. Numai prin integrarea reciprocă, cineva poate să construiască un sistem în care conexiunea să se manifeste, ori absenţa ei să fie revelată pentru a o corecta.

Toate corecţiile se întâmplă, nu în fiecare element separat, ci în conexiunea lor. ²

Fiecare prieten depune efort pentru a se integra cu ceilalţi şi, prin primirea puterii de la ceilalţi nouă, el se conectează cu ei. Şi aşa cineva îşi împlineşte porunca personală „Iubeşte-ţi prietenul că pe tine însuţi”. Când toţi cei zece prieteni ajung la o asemenea stare, corecţiile lor individuale se conectează într-un singur colectiv „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, în interiorul căruia Creatorul este revelat. Iubirea prietenilor îi duce la iubirea de Creator. ³

Niciunul dintre noi nu poate să ţină toate cele 613 porunci, corecţii. Asta este posibil numai prin integrarea fiecăruia cu toţi ceilalţi. Fiecare conţine în interior 613 dorinţe, însă unul nu le poate corecta fără conexiunea cu ceilalţi. Numai în această conexiune putem să îndeplinim toate cele 613 porunci.

Fiecare necesită o nouă conexiune, ca şi cum ar fi pe un tablou de distribuţie telefonic, unde operatorii cândva obişnuiau să conecteze manual liniile. O persoană este tot timpul la un asemenea tablou de distribuţie, unde trebuie să activeze diferite proprietăţi în prieteni şi să-i pună la lucru. Ei încorporează proprietăţile lui în munca lor şi, astfel, în cele din urmă, zece Sefirot sunt formate – un mini model al întregului univers. ⁴

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 1/16/19, Scrierile lui Rabash, vol. 1, articolul 5 „Ce ne oferă regulă „Iubeşte-ţi prietenul că pe tine însuţi”

1 Minutul 39:35 `                       `
2 Minutul 47:00
3 Minutul 50:00
4 Minutul 59:55

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Dr. Michael Laitman în dialog cu Oren Levi și Nițah Mazoz

Rezumat

Omenirea se rătăcește printre valuri de umanism și naționalism asemenea contracției și expansiunii respirației. Din punct de vedere egoist, există o diferență între naționalitatea mea și lume. Când auzim despre catastrofele naturale, reacțiile noastre depind de gradul de apropiere pe care îl simțim față de persoanele implicate. De la o generație la alta, umaniștii au legat acest lucru în mod filosofic, în timp ce astăzi avem nevoie de o abordare mai practică. Conform Înțelepciunii Cabala, adevăratul umanism este deasupra naturii umane și necesită dobândirea unei Forțe unice. Prin educația despre iubire și altruism, o persoană își poate extinde granițele de la familie la națiune și chiar la întreaga lume. O persoană care își dezvoltă iubirea, cuprinde întreaga lume și începe să simtă întreaga natură și fenomenul din ea. Cu cât persoana se ridică mai mult în iubirea față de ceilalți, cu atât se bucură mai mult și simte mai mult întregul și eternitatea.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment/Ask Question→

Păcatul lui Adam la copacul cunoaşterii nu a afectat starea de Katnut (micime) care a fost deja corectata înainte de spargere. Prin urmare, partea superioară a lumilor BYA, creată la naşterea lui Adam, nu s-a spart. Rezultă că sistemul superior din jurul nostru este mai corectat decât noi, care ne aflăm în interiorul lui. Natura este mai corectata decât omul.

Totuşi, omul are o sarcină mai elevată: să devină independent, să devină o persoană similară cu Creatorul. Natura nu are scopuri atât de înalte deoarece este compusă din dorinţe de dăruire; este corectata.

Asta este ceea ce vedem în lumea noastră. Dacă nu ar fi fost oamenii să distrugă natură, ea s-ar fi comportat conform cu legile sale perfecte, care nu au nicio libertate de alegere. Asta este ceea ce într-un final ne ajută să ajungem la corecţie atât în lumea noastră cât şi în lumea spirituală.

Natura inanimată, vegetativa şi animală sunt corectate şi numai sistemul interior numit „om”, este ceea ce le corupe. Partea interioară este spartă şi îşi proiectează corupţia asupra sistemului exterior, pe materia inanimată, plante şi animale. Când ne corectăm pe noi înşine, atunci evident că întreaga lume va fi corectată. ¹

Toată natura inanimată, vegetativa şi animală este conectată. Dacă nu ar fi fost niciun om, lupul ar fi trăit în pace alături de miel. Totuşi, deoarece omul a corupt totul cu spargerea sa, lupul devorează mielul. Totul este din cauza omului. Fără el sunt doar dorinţa de dăruire în natură şi lupul poate merge alături de miel că în Grădina Eden şi un copil mic îi poate conduce (adică un om într-o stare de micime). ²

După finală corectare, chiar şi un om adult care a dobândit Creatorul, va fi numai în dăruire în relaţie cu ceilalţi, prin urmare el va fi numit „un copil mic”.

Din partea a 2-a a lecţiei zilnice de Cabala 1/23/19, Talmud Eser Sefirot, vol. 6, partea 16, Tabelul răspunsurilor pentru înţelesul cuvintelor, punctul 300

1 Minutul 31:10

2 Minutul 37:05

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Zohar pentru popor, Tora, „BeHalotha” 58: „Vai de cel care spune că Tora vine să ne spună povești literal și cuvinte needucate ale unora ca Esau și Laban. Și dacă e așa, chiar azi putem schimba cuvintele unui om needucat în lege și cu cuvinte chiar mai frumoase decât ale lor. Și dacă Tora indică lucruri lumești, chiar și conducătorii lumii au printre ei lucruri mai bune să le urmăm și să le schimbăm în lege în același fel. Însă, toate cuvintele Torei au cel mai de sus înțeles.”

Este foarte greu de explicat Cartea Zohar începătorilor. Aceasta este o carte complet închisă. Textele ei par a fi literare sau istorice, uneori înfricoșătoare și mistice.

Când am început să studiez cu Rabaș mi s-a dat să studiez Articolul „Introducere în Știința Cabala” de Baal HaSulam, care este una din introducerile la Cartea Zohar. Dar toată metoda, tehnica muncii spirituale, este descrisă clar în ea în limbajul Cabalei și nu în limbajul simțirilor.

Cartea Zohar nu poate fi folosită ca manual, ea poate fi folosită doar ca material în afara lecțiilor, pentru oameni care studiază serios Cabala.

Întrebare: Ce secrete sunt ascunse în ea?

Răspuns: Este imposibil să dezvălui aceste secrete unui om, fiindcă totul îi va fi neclar, deoarece nu are o minte corespunzătoare, care să poată pune la un loc lucruri de neînțeles.

Realitatea este că un om, care studiază acum Cabala, are o psihologie obișnuită, pământească. El trebuie să lucreze la sine până când Lumina începe să-l schimbe puțin  și, în concordanță cu asta, el va începe să perceapă diferit materialul care este studiat.

Întrebare: Atunci, de ce a fost scrisă Cartea Zohar?

Răspuns: Pentru ca tu să ai ceva de studiat ca să te poți schimba și, pe măsura schimbărilor tale, să simți cum lumea, care părea unilaterală, se schimbă și vezi că acum ea e integrală.

Atunci o vei percepe complet diferit: complementară, interschimbabilă, ca pe un întreg comun. Toată natura minerală, vegetală, animală și umană va fi percepută ca un singur sistem.

Iar tu vei trăi în el. Tu vei fi incapabil să schimbi ceva fără să schimbi și altceva.

Cartea Zohar este un comentariu la Tora. În Tora, absolut tot ce se referă la calea unui om și al întregii omeniri este înregistrat de la început și până la sfârșit. Numai acela care se schimbă, în concordanță cu urcarea pe treptele spirituale, obține ceea ce este scris în ea.

Din Lecția în limba rusă din 26/08/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă nu există pedeapsă în lume, atunci ce este durerea şi suferinţa?

Răspuns: Nu există pedeapsă în lume şi nu este nicio recompensă, cu excepţia revelării unicităţii Creatorului de către tine şi în interiorul tău.

Întrebare: Dar dacă nu vreau să sufăr?

Răspuns: De asta nu vei scăpa. Dacă nu vrei să suferi, atunci tu trebuie să revelezi Creatorul mai rapid decât te împinge El spre asta.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 9/2/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Adunarea prietenilor (Yeshivat Haverim) este cea mai importantă acţiune. Iar asta nu este numai când ne adunăm fizic şi stăm împreună. Adunarea (stând împreună) în spiritualitate înseamnă că nu folosim dorinţele noastre de a primi, ci numai dorinţele de a dărui (a sta). Noi ne restricţionam dorinţele de a primi şi interacţionam numai cu dăruire.

În timpul pregătirii pentru adunarea prietenilor eu ar trebui să-mi imaginez că mă duc să asamblez şi să unesc părţile sufletului meu într-un singur suflet, într-un Partzuf spiritual, în ciuda tuturor diferenţelor. Şi cu cât creşte acest Partzuf, îmbunătăţindu-şi calitatea, cu atât mai vizibile vor fi diferenţele interioare dintre prieteni, pur şi simplu de nesuportat. Însă, în acelaşi timp, noi ar trebui să ne unim pentru a crea un Kli spiritual, un Partzuf în care există toate proprietăţile opuse şi se unesc deasupra tuturor diferenţelor.

De aici este clar că adunarea prietenilor este cea mai importantă acţiune prin care noi ne corectăm sufletul şi facem un loc pentru că Creatorul să se reveleze pe El Însuşi, iar noi realizăm scopul creaţiei.

Noi trebuie să percepem adunarea prietenilor nu ca pe o simplă întâlnire de o oră sau două, ci trebuie să ne gândim la esenţa acestei acţiuni. Scopul existenţei omului, misiunea sa în această lume, în lumea spirituală şi în viaţa lui, toate acestea trebuie aduse împreună la adunarea prietenilor că să aibă loc numai cu acest scop.

Adunarea prietenilor ajută în implementarea tuturor condiţiilor revelate în fiecare din noi şi în întreaga lume. Noi nu trebuie să ignorăm niciun parametru, ci trebuie să ataşăm pe fiecare într-un singur Kli pentru integralitatea sa maximă la nivelul nostru, pentru ca, Creatorul să se poată revela pe sine şi să ne bucure. ¹

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 1/20/19, Scrierile lui Rabash, vol. 1, articolul 30 „Ce să căutăm în adunarea prietenilor”

1 Minutul 00:28

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Mijloacele de comunicare virtuale sunt foarte dezvoltate azi. Au fost revelate în aceste timpuri, fiindcă egoul a erupt atât de intens, încât nu ne mai putem descurca fără ele?

Răspuns: Sigur. Avem în mod curent tot felul de aparate care ne permit să fim în comunicare constantă, unul cu altul. Putem coresponda, trimite fotografii, vorbi – orice vrem! Distanțele sunt șterse.

Putem vedea pe telefon sau pe ecranul computerului pe prietenii noștri, grupul nostru de zece și, în același timp, să vorbim cu ei, ca și cum am fi într-o conexiune fizică constantă. În realitate, această conexiune este fizică, fiindcă o simțim ca o conexiune normală.

De aceea, azi se dă multă atenție calității comunicației. Distanțele nu mai contează și totul depinde de noi.

Desigur, cel mai important lucru este comunicația interioară, dar ea este insuficientă. Ea trebuie să fie susținută de conexiunea fizică, fiindcă fără ea nu vom fi capabili să facem continuu eforturi interioare.

Trebuie să ascultăm, să vedem și să ne înțelegem prietenii, sa-i admirăm și să-i invidiem, să simțim totul. Altfel, cum să muncim?

Din KabTv „Ultima generație” 27/06/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→