Cand egoismul este neajutorat

Noi incepem prin a inainta catre obiectiv in mod egoist. Pentru ca nu vedem nicio alta iesire, ne unim ca soldatii in armata, ca sa atacam noi frontiere. Dar apoi, facand lucrarea interioara si oferindu-ne unul altuia, devenim mai sensibili si aflam ca nu avem proprietatea daruirii. Ne dam seama ca am fi bucurosi sa ne unim cu prietenii nostri, dar nu putem.

In viata obisnuita, gasim taria sa ne unim si sa atingem obiectivul dorit impreuna, deoarece obiectivul este egoist si vedem un beneficiu reciproc. Dar obiectivul spiritual este opus unitatii egoiste pe care o cunoastem. Exista o contradictie intre obiectivul stabilit si separarea care domneste intre noi. Treptat, dezvaluim faptul ca nu ne alaturam unii altora ci, dimpotriva, ne uram unii pe altii. Asa dezvaluim raul dinauntrul nostru, pe care nu il observasem inainte.

Ca urmare, ramanem neajutorati si nu stim ce sa facem. De acolo inainte, ajungem la o stare numita „rugaciune”, unde incepem sa plangem si sa Il imploram pe Creator sa ne dea tarie, noua si prietenilor nostri – taria sa ne unim.

Din aceasta cauza, se alatura trei elemente: eu, prietenii mei si Creatorul, care ne leaga laolalta si asigura conexiunea dintre noi si Lumina, care incepe sa ne umple. Acesta este momentul in care ni se deschide Lumea Spirituala.

Maretia incepe cu lucrurile mici

In spiritualitate, o actiune este pretuita dupa taria ei si dupa ajutorul pe care l-a dat. De exemplu, mama are grija de un copil, incercand cu toata taria ei sa implineasca dorintele copilului. Acelasi lucru se intampla si intr-un grup. Eu incerc din greu sa ma unesc cu prietenii mei, pentru a le implini dorinta.

Facand asta, voi simti ca si prietenii se coboara inaintea mea. Ei au un obiectiv spiritual maret si sunt dispusi sa dea tot ce pot de dragul acestui obiectiv si ca sa ma ajute cat de mult pot. Obiectivul ii obliga sa faca acest lucru, in acelasi mod in care iubirea ii obliga pe parinti.

De aici, putem sa intelegem cum putem incepe sa Il realizam pe Creator. Initial, nu Il dezvaluim ca fiind mare, ci mic. Asta pentru ca El se coboara intentionat, pentru a ne ajuta sa realizam inaintarea spirituala. Si un copil o vede pe mama sa ca pe o „servitoare”, caci ea se pune complet la dispozitia lui.

Tot acesta este si modul in care Il dezvaluim pe Creator. Dar atunci, incepem sa intelegem treptat despre Creator ca El se exprima intentionat cu modestie in fata noastra si Isi coboara maretia, ca sa ne invete cum sa daruim.

Deschideti calea, ca sa va implineasca Lumina Superioara

Sursa Luminii Superioare a creat un punct de dorinta “din nimic”, apoi a inceput sa il influenteze, prin presiune, pana ce punctul a atins o stare numita Lumea Infinitatii. In aceasta stare, punctul nu mai este un punct, ci o sfera plina de Lumina care a creat-o. Atunci, ea efectueaza o restrictieTzimtzum Alef asupra dorintei, expulzand din ea Lumina. Asa existam noi – sub aceasta restrictie.

Conditia primei restrictii este foarte simpla: exista Lumina, placere, perfectiune si eternitate in partea de sus, iar in partea de jos exista dorinta, intuneric si goliciune. Acestea sunt separate de o granita numita Prima Restrictie-Tzimtzum Alef, care este o conditie ce nu poate fi anulata niciodata. Ea spune ca aceasta despartire va exista intre ele atata timp cat dorinta, Vasul- Kli nu este asemenea Luminii. Cu alte cuvinte, atata timp cat vasul vostru de perceptie nu este asemenea Luminii, nu veti simti nimic altceva, decat ceea ce simtiti acum.

In aceasta stare, nu suntem constienti de Lumea Spirituala si percepem numai “aceasta lume”. Aceasta stare, in care existam in prezent, este gradul cel mai mic posibil al vietii. El se afla dedesubtul oricarei realizari, in intuneric, ca si cum ne-am afla intr-o realitate imaginata, in cel mai profund somn.

Am vazut odata un film SF, in care oamenii erau pusi in niste capsule umplute cu un lichid special, ca sa poata fi trimisi in cosmos, la distanta de mii de ani lumina. Dormeau in aceste capsule pana ce aterizau pe o alta planeta, unde incepeau sa se trezeasca. Noi existam intr-o stare similara – intr-o stare de somn, rupti de realitatea adevarata. Conditia in care putem sa ne trezim este intentia “de dragul daruirii”. Pentru ca sa se intample acest lucru, dorinta noastra initiala de a fi impliniti sau de a primi placere nu se schimba; singurul lucru care se schimba este “de ce ne bucuram – in ce scop?”. Daca dorim sa primim Lumina (implinirea) de dragul nostru, cu intentia egoista “pentru mine”, atunci ne impotrivim conditiei lui Tzimtzuf Alef. Asta se numeste primire “de sus in jos”.

Daca dorim sa primim Lumina cu intentia de a da placere Celui care ne-o da, asta se numeste primire “de jos in sus”. Numai atunci Lumina, revelarea Lumii Superioare, ne umple complet. In ambele cazuri primim, de vreme ce singurul lucru prezent in noi este dorinta de a primi; ceea ce se schimba este intentia, conditia pentru primirea noastra.

Noi nu intelegem cum este posibil sa primim Lumina Superioara de jos in sus, sau ce inseamna a returna placerea Daruitorului. Insa aceasta conditie deschide calea catre Lumina. Daca executam aceasta conditie, atunci intreaga Lume a Infinitatii va fi a noastra.

Putem sa ne inaltam de la perceptia inimii de piatra?

Zohar: Se stie ca exista Lume, An, Suflet in toate. Si in inima de piatra-Lev HaEven exista Lume, An, Suflet. Lumea este Sarpele primordial-Nahash Kadmoni, pe care l-a calarit Samuel, Anul – noua Av, iar Sufletul – izvorul venei coapsei-Gid HaNasheh.

Zohar-ul ne spune ca exista doua moduri de a percepe realitatea pe care o simtim. Exista perceptia “de dragul meu”, in care simtim “anul, lumea si sufletul” cele egoiste, care apartin inimii de piatra-Lev ha-Even. Mai exista si „lumea, anul si sufletul” altruiste, in care perceptia despre realitate este indreptata in directia opusa, departe de sine. In acest caz, percepem prin daruire, mai degraba decat prin primire si, ca urmare, percepem „Lumea, Anul si Sufletul” Superioare, caci le percepem prin daruire (sanctitate).

Care este diferenta dintre perceptia realitatii prin absorbtie si primire, atunci cand separam perceptia in lume, an si suflet, si perceptia realitatii prin daruire, cand si atunci separam perceptia in lume, an si suflet? De fapt, este o mare diferenta intre aceste senzatii, pentru ca, absorbindu-ne in noi insine, suntem limitati si simtim ca existam intre granite rigide ale timpului. Simtim ca traim si murim, ca suferim si avem probleme. Dorim mereu sa ne implinim, dar aceasta implinire paleste de indata. Intreaga existenta intre aceste granite egoiste de “lume, an si suflet” are loc in primire, in inima de piatra-Lev ha-Even, in absorbire “in sine”. Insa in ciuda suferintei, suntem fortati sa existam in continuare in acest mod, deoarece mediul ne conditioneaza ca asa trebuie sa traim. Mediul obliga persoana sa se straduiasca sa aiba succes in aceasta absorbire egoista – si suntem obligati sa ascultam de asta si, ca urmare, sa ne sinucidem.

Insa realitatea poate fi perceputa si diferit – prin daruire, iesind din sine. Acolo, lumea, anul si sufletul sunt dimensiuni infinite, care nu sunt limitate de consideratii despre cum se poate implini o persoana. Simtim Lumea Spirituala, eternitatea si perfectiunea.

Timpul, spatiul si “sinele” sunt descrise in perceptia noastra de o singura forta

Zohar: Este stiut ca totul este format din “lume, an si suflet”.

Noi ne percepem pe noi si lumea prin limitari numite “lume, an si suflet”. “Lumea” este tot ce percepem ca fiind spatiul ce ne inconjoara, in care existam noi si tot restul. “Anul” este suita de actiuni, vremuri si stari prin care trecem, percepandu-le ca pe o ordonare de cauze si consecinte. Asta ne da perceptia vietii si a curgerii timpului. Sufletul este persoana care simte ca exista si traieste in spatiu si timp.

Astfel, exista persoana, lumea care o inconjoara si perceptia unei realitati in schimbare – lume, an si suflet. Asa ne percepem cu totii existenta. Insa de fapt, limitarile „lume, an si suflet” nu exista. Ele sunt, toate, Forta Superioara, care descrie aceste sentimente, coordonate si granite inlauntrul nostru.

In stiinta Kabbalah invatam ca exista Malchut si Bina. Atunci cand ne percepem existenta in Malchut, simtim ca stam pe pamant; atunci cand ne percepem existenta in Bina, simtim ca suntem in nori, iar cand percepem ca suntem situati intre Malchut si Bina, simtim ca suntem intre cer si pamant.

Fortele Superioare descriu pentru noi intreaga lume care ne inconjoara si existenta noastra in ea. Ele sunt ca niste vectori pe un ecran de calculator, care ne dau o senzatie de timp si spatiu, care constau din mai multe obiecte. Insa toate acestea sunt doar forte, care ilustreaza pentru noi o imagine tridimensionala colorata pentru noi si inlauntrul nostru.

De fapt, toate astea sunt o singura forta, dar influentele ei ne sunt prezentate intr-un mod care le separa in timp, spatiu si miscare, sau, dupa cum spune Cartea Zohar, in lume, an si suflet. Ca rezultat, simtim ca existam intr-o lume in care totul se misca si exista in mod continuu.

Insa toate acestea sunt influenta unei singure forte asupra noastra. Forta aceasta este cea care creeaza toate aceste impresii variate, dandu-ne o senzatie ca suntem noi insine, un spatiu tridimensional si timpul.

Amintindu-ti ce ai uitat demult

Perceptia realitatii pe care Kabbalah o explica ne pare foarte ciudata si extraordinara. Cu toate acestea, un copil nou-nascut, de asemenea, vede lumea din jurul lui ca ceva extraordinar. El nu cunoaste nimic de aici si incepe sa studieze aceasta lume de la bun inceput. Noi suntem exact la fel, in ceea ce priveste Lumea Spirituala.

In plus, avem Reshimot (gene informationale), definitiile interioare ale Lumii Spirituale si, prin urmare, prin ele revenim la un ‘loc’ unde am fost in prealabil, locul din care am venit.

Cand ne nastem, intram intr-o lume diferita de fiecare data, pentru ca lumea se dezvolta, ea sufera progresele tehnologice si viata din jurul nostru e in continua schimbare. Cu toate acestea, atunci cand vom intra in Lumea Spirituala, ne aflam intr-o Lume in care noi am fost inainte si despre care avem amintiri, informatii, sentimente si impresii. Pur si simplu, trebuie sa le trezim.

Prin povestile si explicatiile sale, Cartea Zohar ne atrage in sus, ne conduce pana la senzatiile Lumii Spirituale. Desi noi, inca nu le percepem, prin citirea Zohar vom incepe sa trezim amintirile noastre interioare despre calea pe care am trecut de sus in jos, atunci cand am trecut prin toate aceste etape.

Acum ne intoarcem din lumea noastra, acolo. Incepem urcarea, inapoi, de unde am venit.

Dezvaluind Marea Iluzie

Pare ilogic, dar daca dorim sa ne ridicam la gradul urmator si sa primim mai multa Lumina, trebuie sa “iesim din casa”, din starea in care am avut implinirea – Lumina Hochma, si sa ne ridicam la gradul in care exista doar Lumina Hasadim. In acest fel putem garanta ca nu vom scadea de la gradul nostru spiritual si nimic nu va fi in masura sa ne faca rau.

La urma urmei, singurii care ne putem face rau suntem noi! Fiinta umana este o mica lume. Tot ceea ce vedem in jurul nostru exista in interiorul nostru, in senzatiile noastre. Aceasta intreaga lume, care pare exterioara, de fapt, exista in interiorul nostru. Noi doar ne-o imaginam ca fiind in afara.

Cand vom incepe sa obtinem senzatiile spirituale, vom simti ca toate aceste calitati si fenomene apar in noi. Chiar acum, cu toate acestea, pare evident pentru noi ca totul exista in afara, inclusiv nivelurile neinsufletit si vegetativ ale naturii, animalele, oamenii, toate stelele, intregul univers. De altfel, cum ar putea incape toate acestea in interiorul unei persoane? Cu toate acestea, mai tarziu le vom simti in intregime in interiorul nostru.

Este o mare iluzie sa credem ca lumea este externa. Stiintele obisnuite incep, de asemenea, sa ajunga la aceasta concluzie, desi Zohar-ul a scris despre acest lucru cu mai mult de o mie de ani in urma. Toate personajele si obiectele descrise in Zohar exista doar in perceptia noastra, inclusiv Creatorul si creatiile, Leah, Rachel, Iakob, Israel, ingeri, spirite rele, forte diverse, noi insine, si toate lumile. Toate acestea sunt in interiorul nostru. De aceea, atunci cand citim Cartea Zohar, trebuie sa incercam sa simtim ce se intampla in interiorul nostru.

Nu exista nimic in afara noastra. Nu exista prieteni cu care studiez si, nu exista nicio televiziune care afiseaza lectia pentru noi. Toate acestea sunt doar perceptia noastra.

Zohar-ul exploreaza lumea noastra interioara a dorintelor

Kabalistii explica faptul ca dorinta e singura creatie a Creatorului. E alcatuita din 613 dorinte diferite (Tariag) cu manifestari diferite. Noi traim tocmai in aceste dorinte. Toate ne reprezinta.

Lumina Creatorului lumineaza aceste dorinte. De fapt, El desparte dorinta comuna unica intr-o multitudine de dorinte particulare, pentru ca dorinta e divizata si devine mai complexa sub influenta Luminii. De aceea ea se imparte in mai multe parti, chiar opuse intre ele.

Intre aceste dorinte, unele sunt contrare si opuse Luminii, altele o intaresc si se aseamana cu Ea. Dorintele rele din noi ne indeparteaza de Lumina si ne instraineaza de ea, ele sunt numite “inclinatia rea” (Ietzer RA), “Fortele rele” (Kohot HaTumah) sau partea opusa (Sitra Achra). Dorintele bune din noi, numite Ietzer Tov, ne apropie catre scop si ne ajuta sa il atingem. Ele se numesc “forte ale sanctitatii” (Kohot HaKedusha).

Mai exista dorinte in noi la diferite nivele de dezvoltare: static, vegetativ, animat si uman. In plus, exista dorintele numite “ingeri”, “demoni”, “spirite” etc. Exista o multitudine de tipuri diferite de dorinte, toate in interiorul nostru, reprezentandu-ne.

Insa relationarea noastra la dorintele si calitatile noastre e diferita. Pe unele le tratam ca si cum ar fi mai aproape de noi, pe altele ca si cum ar fi mai departe sau opuse, chiar ca fiind benefice sau nocive pentru noi. Le tratam intr-un fel sau altul in functie de scopul nostru, maniera in care vom lucra cu ele si alte considerente.

Totusi, indiferent de ceea ce spunem, gandim, numim, ne raportam mereu la dorintele noastre. Oamenii pe care ii vedem in jurul nostru sunt expresia dorintelor noastre, o dorinta care a luat forma “noastra” sub influenta Luminii.

Unele dorinte sunt mari si relativ constante; daca se schimba, o fac lent. Aceste dorinte se afla la nivel static al dezvoltarii. Alte dorinte sunt mai flexibile, la nivel vegetativ si animat. Ele se schimba mai repede sau mai incet in functie de tipul si rezistenta lor. Toate aceste dorinte depind de un nivel mai ridicat al dorintelor – cel uman, numit “suflet”. Dorintele “animate” care sunt inferioare acestui nivel sunt numite “spirite” sau “ingeri”.

In plus, “camerele” sunt diferite tipuri de spatii sau cavitati; ele sunt dorintele nivelului static cu insusiri proprii. Unele dorinte opereaza inauntrul acestor camere mai activ si flexibil, fiind numite “spirite” care se afla la nivel vegetativ.

Dorintele care sunt si mai active opereaza in interiorul spiritelor; acestia sunt “ingerii” la nivel animat. In fine, la un nivel mai profund sunt sufletele care se ajuta reciproc.

Astfel, Zohar-ul ne reveleaza intreaga lume. Dar aceasta lume e in mine si in dorintele mele. E ca si cum as calatori printre ele, ca un pitic dintr-un desen explorandu-si corpul prin diferite organe si spatii intre ele, observand cum functioneaza intregul sau organism.

Zohar-ul descrie ceva similar. Ne spune cum suntem in Lumea Spirituala care e dorinta noastra si care ne apare ca fiind interioara sau exterioara in tot felul de stari diferite. Si toate sunt menite sa lucram cu ele.

Cum sa desenam culoarea neagra

Zohar: Si desi esenta Inimii de piatra-Lev HaEven, nu poate fi corectata, culoarea ei poate fi corectata, pentru ca negrul e inclus in cele trei culori sfinte (daruire) din primele noua Sfirot si primeste luminiscenta si corectia de la ei. Acest lucru ii permite existenta si distingerea in viitor (la finele Corectarii).

Pe masura ce dorinta mea de a fi similar Creatorului creste prin actiunile mele, folosindu-mi dorinta (Malchut) ca daruire, simt actiunile si calitatile Creatorului in primele noua Sfirot ale sufletului meu. Intre timp, neutralizez si renunt sa folosesc dorintele care apartin Malchut (inima de piatra), Malchut devine permeabil la o luminiscenta infima.

Mai tarziu, cand devin complet similar primelor noua Sfirot in dorinta mea de a darui, prin corectarea dorintelor mele cat mai mult posibil si trasformarea lor “in scopul daruirii”, descopar ca insasi inima de piatra poate fi folosita in scopul daruirii. Descopar ca tocmai pentru ca am respins-o si m-am distantat de ea, nu am vrut sa o folosesc – primesc calitatea daruirii. Astfel includ in sine toate nuantele culorilor pe care le-am folosit in primele noua Sfirot.

Sunt doar cateava culori – alb, rosu, verde, negru – si le pot folosi pe toate cu exceptia celei negre. Pentru ca nu folosesc negrul, celelalte culori permit includerea lor in el pana la un punct, astfel ca poate fi folosit. Asta e semnificatia versului, “In viitorul inger al mortii, egoismul va deveni un inger sfant, calitatea iubirii si daruirii.” Cu alte cuvinte, la sfarsitul Corectarii notiunea “interzis” va fi revocata, intrucat vom avea puterea de a folosi toate dorintele noastre de dragul celorlalti.

Atunci, toate restrictiile si interdictiile vor disparea in axa timpului, miscarii si spatiului. Aceasta stare se numeste Lumea Infinitului – o lume fara limite, in care existenta mea e neingradita si am oportunitati nelimitate.

Schimba-ti intentia si-ti vei schimba realitatea

Eu sunt un cuvant mic si percep totul inauntrul meu. Dupa cum explica Baal HaSulam in Prefata la Zohar, exista o “camera” in mine care proiecteaza imaginea acestei lumi pe un ecran , la spatele capului meu. Astfel, lumea mi-e prezentata prin urmatorul sistem de coordonate: “lume, an, suflet.” In consecinta, pentru a vedea adevarata imagine a lumii, trebuie sa aranjez corect dorintele mele prin care percep lumea.

Corectand fiecare dintre dorintele mele de la primire pana la daruire, incep sa transform treptat imaginile acestei lumi, perceptate acum in lumina receptarii, intr-o imagine a lumii in lumina daruirii. Apoi, pas cu pas, ma apropii de adevarata imagine a realitatii – una, in afara mea si independenta de vasele mele de primire corupte (Kelim). Voi vedea realitatea in adevarata forma, in afara mea, cu alte cuvinte, voi “vedea” Lumea Spirituala.

Tot ce trebuie sa fac pentru asta e sa schimb metoda folosindu-mi dorintele de la primire pana la daruire. Prin urmare mai intai trebuie sa imi imaginez ca intreaga lume pe care o simt in prezent si in care par sa locuiesc sunt dorintele mele in fond; in aceste dorinte salasluiesc, tintite spre consum (receptare).

Pe masura ce incep sa le transform de la primire la daruire, sa ies din ele afara, imaginea lumii se va schimba. E foarte greu pentru mine sa inteleg, pentru ca sunt obisnuit sa percep lumea asa cum imi apare in acest moment. Insa, intreaga imagine a lumii e creata de forte care descind de Sus, ca o imagine pe ecranul unui calculator. Pot schimba dorintele mele si atunci voi percepe o realitate diferita.

Traim intr-o vreme aparte, cand toate fortele, toate conditiile si starile prin care trecem ne ajuta sa ne exprimam perceptia curenta a lumii, o perceptie a realitatii corporale, si sa ne dezvoltam dorinta de a obtine una diferita – cea a Lumii Spirituale.