Ce Cale vei alege – a lui Abraham sau a lui Nimrod?

Zohar: Ei au venit din tinutul lui Israel si au coborat in Babilon zicand, “Acesta e locul in care vom sta.”

Ne vom ridica la ceruri si vom cere socoteala Creatorului ca sa nu mai trimita un potop, asa cum a facut-o la inceputurile timpurilor.

Parsa de sub Lumea Atzilut e o corectie special facuta pentru a impiedica Lumina sa coboare mai mult. De aceea se spune: “Sa ne ridicam la firmament (cer, radacina) si sa luptam cu Creatorul pentru a inlatura bariera si a permite Luminii sa coboare de sus.”

Atunci el cauta un loc mai jos, mai greu de gasit, in care sa se ascunda de Forta Superioara si sa evite astfel renuntarea la propriul egoism. Astfel, el construieste o “cetate si un turn” (ZON de Klipa) si traieste in ele. Crede ca Creatorul e dator sa ii umple dorintele egoiste cu Lumina, in locul celor curate, intrucat ultimele implica ascensiune si atingerea calitatii daruirii, Bina. El vrea ca egoismul sau sa fie satisfacut si se lupta cu Creatorul.

Fiecare dintre noi poate gasi aceste calitati in sine. E scris in Tora, in dialogul cu ziditorii Turnului Babel: “Ridicati-va la ceruri si luptati-va cu Creatorul!” “Lupta” inseamna a cere Lumina de la Creator, a cere revelarea, ramanand in aceeasi stare de egoism. Te intrebi, “De ce nu mi s-a dezvaluit Lumea Superioara? Nu e drept Creatorul! Am asteptat atata timp, de ce nu am avut parte inca de ea?”

Aceasta inseamna sa “construiesti o cetate (Zeir Anpin a Klipa) si Turnul Babel (Malchut of Klipa)” la fiecare nivel din noi. De fiecare data, alegem daca urmam calea lui Abraham- a daruirii, sau cea a intregii lumi, calea lui Nimrod.

E o lege: “Intregul e egalul partilor sale.” Intreaga Tora e prezenta chiar si in cele mai marunte si joase stari, inclusiv cele numite Noe, Babilon, robia egipteana, exodul, ridicarea si daramarea Templului, si toata calea pana la desavarsirea corectarii. Se repeta ciclic la fiecare nivel.

De aceea atunci cand studiez Zohar-ul pot gasi tot ce citesc, in interiorul meu, in fiecare stare prin care trec: un sclav egiptean, poporul lui Israel, Marele Preot al Templului, Faraonul, Bilam si asinul sau, s.a.m.d. Toate sunt in mine.

Rolul nostru e de a ne imagina si simti aceste metafore precum un copil care studiaza lumea din jur. Cel mai important e sa nu ne oprim din efort. Nu e alta Carte in lume si alta Cale de a ne ridica, decat spiritualitatea.

Revelarea Lumii Dorintelor

La lectia de ieri, cineva m-a intrebat, “Cum ar trebui sa ma port cu oamenii din jur daca totul exista in mine?” Problema e ca avem prezentul si avem dorinta. Prezentul e ceea ce simtim conform principiului “Un judecator nu are mai mult decat poate cuprinde ochiul lui.” De asta ar trebui sa ne folosim pentru a evalua totul din lumea noastra si a actiona corespunzator. In aceasta lume, singurii care actioneaza sunt eu si cei din jurul meu.

Dorintele sunt ce voi descoperi in viitor, in calitatile mele corectate. In acea lume ma voi fi unit cu mediul si Creatorul. Noi invatam ca exista o alta realitate in care totul e perceput in interiorul nostru si nimic in afara noastra. Insa, toate acestea nu sunt inca reale pentru noi. Nu realizam cat de mult se schimba viata noastra. Nu e vorba ca nu se va schimba deloc, ci mai degraba, faptul ca va aparea o lume cu totul noua.

Prin urmare, cand citim Cartea Zohar, trebuie sa ne desprindem de tot ce ne e familiar si sa ne cufundam in carte, ca si cum am patrunde in ea. Cand citesc Cartea Zohar sunt in ea si traiesc in ea.

Deocamdata nu pot exista simultan in doua lumi. Pentru moment pot fi doar intr-una. De aceea noi ne deconectam de realitatea materiala si incercam sa construim o noua imagine, asemenea unui copil care vrea sa fie adult. El vrea sa fie adult in toate aspectele, precum imbracaminte, comportament, aparente. Vrea ca toti sa il trateze ca pe un adult.

In acelasi mod trebuie sa ne imaginam in toate sensurile si formele, ca Zohar-ul ne vorbeste despre  noua lume, in care vom fi. Cu alte cuvinte, e vorba de calitatile mele interioare in care exist si in care vad noua realitate. Acest “joc” atrage dupa sine influenta Luminii Reformatoare, si atunci, noua lume va fi dezvaluita.

Nu afirm ca noua lume va fi revelata iar cea veche va disparea, sau ca noi vom pluti in ceruri. Ci faptul ca descopar existenta mea in dorintele mele, si anume, doua dorinte- ale mele si ale Creatorului, revelate ca reflectie reciproca in interiorul meu. Le simt, exist intre ele ca si o linie mediana, care e “Eu-l” meu. Nu exista altceva; eu exist intre aceste doua forte.

Noul “Eu”

Intrebare: Daca cineva e grav bolnav, falit si cu probleme in casnicie, se pot indrepta toate acestea in momentul in care intra in Lumea Spirituala? La urma urmei, noi invatam ca suferinta ne e data pentru a ne indrepta. Altfel, cum am putea spune ca avem un Creator Bun, care face Binele?

Raspunsul meu: Daca Creatorul ti-e revelat, atunci vei spune ca El e Bun si face Binele. De exemplu ganditi-va la supliciul pe care a trebuit sa il indure Rav Akiva in timpul mortii sale agonizante, si totusi L-a binecuvantat pe Creator. Nu e o poveste despre martiri, ci o stare reala pe care fiecare dintre noi o poate trai – sa sufere si totusi sa nu simta suferinta.

“Creatorul e revelat” inseamna ca dezvalui calitatea daruirii in mine, deasupra dorintelor mele egoiste. Impreuna cu suferinta mea, patrund intr-un ocean de bine. Altfel, cum as putea sa-L binecuvantez pe Creator?

Dorintele noastre egoiste nu vor fi niciodata implinite. Prima restrictie-Tzimtzuf Alef nu va fi inlaturata niciodata. Noi putem obtine implinirea in diferite dorinte – Kelim-Vasele daruirii pe care le construim deasupra dorintei noastre de placere.

Continuarea intrebarii: Dar in aceste Kelim, ma voi simti satul sau infometat?

Raspunsul meu: Te vei simti satul, precum un oaspete care primeste placerea din placerea pe care la randul ei, gazda, o primeste de la tine. Dar tu obtii placerea? Nu! “Tu”, despre care intrebi azi, eu-l egoist al tau, nu va primi niciodata placerea!

Alt “eu”- cel corectat, cel care primeste placerea din bucuria Gazdei, va primi placerea. Dar egoistul care doar vrea sa manance nu va primi nimic!

Continuarea intrebarii: Deci voi fi satul sau nu?

Raspunsul meu: Da, vei fi!

Continuarea intrebarii: Cum?

Raspunsul meu: Construind noi tipuri de dorinte in interiorul tau si devenind astfel de 613 ori mai satul! Oricum, aceasta placere nu va fi simtita in dorintele anterioare.

Inca nu putem intelege asta. E diferenta intre a fi in aceasta lume sau in cealalta. Dar vom fi.

Atingand Linia Infinitului

Cartea Zohar descrie calitatile noastre interne; de aceea Kabbalah se numeste partea interioara a Tora. Ni se pare ca lumea evolueaza si se extinde in afara, dar nu e adevarat. Egoismul nostru ne produce sentimentul dispersiei in spatiu.

Aceasta perceptie in afara e opusa atentiei corecte, indreptate spre radacina spirituala. La urma urmei radacina e o Linie Subtire-Kav Dak, care trece prin intreaga realitate pana la cel mai adanc nivel. Prin urmare, trebuie sa ne concentram in interior asupra dorintelor si calitatilor noastre. Atunci vom dezvolta un  grad mai profund de internalizare.

In stiinta Kabbalah invatam ca intreaga noastra ascensiune consta in trecerea continua la un Partzuf mai profund interior. Mai intai are loc conceptia – Ibur-Embrion, in Partzuf NeHY; apoi se dezvolta Partzuf HaGaT interior, adica faza de Sugar-Ienika. Apoi se dezvolta un Partzuf al HaBaD si mai profund-stadiul adult (Mochin).

Astfel, completam un Partzuf- unul din cele 125 grade ale corectarii complete. Si apoi? Apoi incepe un nou Partzuf, care reprezinta un nou grad de corectie, la fel ca urmatorul, nivelul superior, consistand de asemenea din trei etape-conceptie (embrion), sugar, adult.

Astfel, ne adancim tot mai mult pana cand atingem linia Infinitului si ne hranim din ea. De aceea cautarea omului ar trebui sa fie mereu indreptata spre interior.

Lasati Zohar-ul sa va poarte pe un taram minunat al dorintelor

Cand studiem Zohar-ul, ar trebui sa ne concentram doar pe imaginea interioara in care totul se interconecteaza. Trebuie sa ne adancim inauntru, fara sa ne gandim la ce ramane afara. Sa fim complet patrunsi de aceasta carte, ca si cum am fi pasit pe un taram al minunilor si calatorim in jurul lui, dorind sa vedem si invatam tot ce e acolo.

Auzim voci, vedem culori nuantate, dar nu intelegem ce se petrece, cine ne influenteaza si cum. Am intrat intr-o lume a dorintelor si calitatilor noastre, trecand de la una la alta. E asemenea acelor filme in care obiectivul trece de corpul persoanei ajungand la vasele de sange, aratand toate procesele din interior. La fel, noi ne adancim in noi si ne inconjuram de dorintele noastre. Patrundem o lume care consista din propriile calitati si dorinte, la fel cum Lumina, Kelim-Vasele si ecranele, pe care trebuie sa ni le imaginam.

Putem sa ni le inchipuim ca si cum am exista in ele si ele in jurul nostru. Sau ne putem inchipui ca sunt in interiorul nostru si le exploram in incercarea de a le intelege mai bine.

Ne putem imagina asta in fel si chip, dar cel mai important e sa nu le legam de realitatea noastra cotidiana. Oricum, mai tarziu vom descoperi ca aceasta realitate, de asemenea, se reflecta in noi.

Cresterea noastra spirituala seamana cu o samanta sadita in pamant

Intrebare: Ce inseamna in Kabbala sa apelezi la grup?

Raspunsul meu: Sa apelezi la un grup kabalistic inseamna ca o persoana este total neajutorata, ca se ineaca intr-un ocean, se gaseste intr-o situatie oribila, moare de foame – si dintr-o data, descopera ca exista oameni buni peste tot in jurul sau, care vor sa-l ajute. Trebuie doar sa le ceara si sa le arate ca vrea ajutor de la ei!

Trebuie sa fie sigur ca il vor ajuta. Nici nu are nevoie sa ii auda spunand ca sunt de acord cu asta. Totul depinde de persoana, la fel ca perspectiva sa asupra atitudinii Creatorului fata de noi. In realitate, Creatorul este intotdeauna gata sa ajute, iar grupul e acelasi lucru ca si Creatorul. Daca eu ma anulez in fata grupului si astept sa primesc ajutor de la el, atunci il voi primi! Se va intampla automat. Nu depinde de anumiti oameni din grup, caci eu ma adresez starii lor launtrice, corectate, care se afla in Lumea Infinitatii si pe care, poate, inca nici ei nu pot sa o simta.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie sa am nevoie de el cu adevarat. Trebuie sa fiu disperat din cauza propriei mele neputinte si sa cred ca voi putea sa o fac numai cu ajutorul lor, numai daca primesc sprijinul lor, garantia lor reciproca, energia lor si tot restul. Daca ma anulez in fata lor in acest fel, atunci voi reusi cu siguranta.

Insa eu trebuie sa ma anulez complet. Pentru ca o samanta sadita in pamant sa creasca, ea trebuie mai intai sa putrezeasca. La fel, si o persoana trebuie mai intai sa respinga tot ce e al sau, pentru ca grupul sa o poata influenta in masura deplina. Atunci, persoana va patrunde intr-o viata noua; din samanta care a putrezit va incolti o noua planta. Dar asta nu se va intampla pana ce nu putrezeste samanta.

Noi credem ca ne-am alaturat altora si ca lucram sa construim ceva impreuna, dar nu este asa. O samanta trebuie sa se anuleze pe sine, iar atunci, mediul o va influenta. O persoana trebuie sa inteleaga ce trebuie sa primeasca de la grup – de ce minerale are nevoie, de ce fel de umezeala, caldura si oxigen. Trebuie sa se dezintegreze, pentru a putea sa absoarba influenta mediului.

Insa noi credem ca toata umezeala, mineralele si oxigenul sunt in noi. Insa noi nu continem decat Reshimo, nimic altceva. Restul vine de la mediu, caci intregul sistem spiritual este construit pe conexiunea noastra.

Daca in corp este transplantata o noua celula, atunci intregul organism incepe sa lucreze la ea. Insa trebuie sa anulam fortele protectoare ale ego-ului, care resping un corp strain si nu il lasa sa se conecteze. Asta e ceva ce trebuie sa facem singuri.

Zohar-ul ne instruieste ca un profesor cu experienta

Atunci cand citim Cartea Zohar, fiecare persoana trebuie sa incerce sa gaseasca in ea o stare mai launtrica. Nu avem capacitatea sa ne imaginam o stare mai sus decat starea adiacenta. Pot sa am fantezii la nesfarsit si sa cred ca imi imaginez Lumea Infinitatii, dar va fi doar o parere, caci in realitate, voi descoperi ulterior ca aceasta era doar starea launtrica urmatoare, usor superioara starii mele de azi.

Ca urmare, trebuie sa ne atintim toata energia si eforturile ca sa incercam sa discernem dorintele si calitatile interioare care corespund fiecarui cuvant scris in Zohar. De exemplu, “oras”, “turn”, “in sus”, “in jos”, “ingeri”, “demoni”, “spirite”, “fiii lui Efraim” – indiferent ce sau cine este descris, toate se refera la dorintele si calitatile interioare ale unei persoane.

Cartea sau autorul ne vorbeste ca un adult unui copil, spunandu-ne numai lucrurile care sunt potrivite pentru noi. Nu vom putea sa citim mai mult de atat in Cartea Zohar, sau sa ne imaginam, sa auzim sau sa vedem mai mult. Dar de fapt, continutul acestei carti este mult mai maret decat ceea ce vedem in prezent. Doar ca, deocamdata, nu putem sa vedem. Putem sa vedem doar o particica; e ca si cum ne-ar invata un profesor cu experienta, care poate sa ne dea numai ceea ce e benefic pentru noi si nimic mai mult.

Ca urmare, n-ar trebui sa ne fie teama sa dam totul ca sa incercam sa gasim in noi conceptele interioare descrise de textul din fata noastra. Ne vom inalta la aceste notiuni, le vom recunoaste si le vom experimenta o vreme, ca un bebelus care creste intr-o zi, intr-o saptamana sau intr-o luna, iar apoi este capabil sa inteleaga mai mult decat inainte; capata capacitatea de a dezvalui lucruri mai profunde, mai interioare. Inainte, un bebelus nu putea sa vada sau sa recunoasca aceste lucruri, pentru ca, pur si simplu, ele erau dincolo de campul lui vizual.

Dezvoltarea noastra spirituala are loc in acelasi fel: recitind acelasi text, vom dezvalui mereu noi calitati interioare si noi conexiuni.

Putem sa influentam viteza noastra de evolutie

Intrebare: Lumina Inconjuratoare nu e misticism?

Raspunsul meu: Cine poate sa explice cum se maturizeaza un copil si cum devine adult? De ce nu ramane el la fel cum era si ieri? Pur si simplu, ne-am obisnuit sa vedem ca se intampla asa, dar de fapt, nu avem nicio explicatie pentru asta.

Stiinta poate sa ne spuna prin ce stadii trebuie sa treaca un copil, precum si care sunt primele si care urmeaza ulterior, dar nu poate sa ne explice de ce este asa. Poate sa explice ce se intampla in interiorul materiei, dar nu vede cauza care exista in afara materiei si care o impinge sa se dezvolte.

Raspunsul este ca un copil este influentat de aceeasi Lumina Inconjuratoare care afecteaza toate celelalte parti ale naturii, inclusiv pe kabalisti. Fiecare persoana trebuie sa treaca prin multe reincarnari, pentru ca, in cele din urma, sa ajunga la obiectivul final. De aceea, Lumina Superioara actioneaza in materie si creeaza natura vegetativa, insufletita si umana, din natura neinsufletita. Altfel, toata materia ar ramane moarta si invariabila.

Insa scopul acestei materii este sa se dezvolte. Guvernanta Superioara este si ea prezenta, ca o forta in lumea noastra, dar niciuna dintre stiinte nu banuieste asta. De asta am parasit stiinta. Voiam sa aflu: de unde vine forta vietii? Oare se afla in interiorul moleculelor, atomilor, celulelor sau al subsistemelor lor? Insa stiinta nu studiaza asta, astfel ca, la ce bun, daca nu poate sa ne ajute sa descoperim lucrul cel mai important si daca nici macar nu incearca sa afle care este?

Lumina Inconjuratoare este Forta Superioara, care nu poate fi surprinsa de niciun instrument fizic. Ii vedem doar consecintele sau efectele, cum ar fi modul in care se dezvolta un copil, an dupa an. Asta e clar pentru noi.

Forta care ne duce de la o etapa la alta se numeste Lumina Inconjuratoare. Insa acest lucru este adevarat numai in raport cu o persoana care atrage aceasta forta asupra sa, in mod constient, dorind sa se dezvolte. Pe de alta parte, in lumea noastra, aceasta Lumina cauzeaza evolutia naturala, urmand o cale numita „la timpul sau”. Trenul evolutiei se taraste incet, dupa propria lui viteza, iar Forta Superioara lucreaza in materie, impingand-o inainte catre obiectiv.

Daca patrunzi in lumea spirituala, vei putea sa cercetezi fiecare etapa a evolutiei – chiar si dinozaurii, daca acesta e domeniul tau de interes, caci toate formele anterioare au fost predeterminate. Ele au fost obligate sa se formeze, printr-o anumita combinatie a calitatii primirii cu calitatea daruirii.

Abia recent ne-am dezvoltat la o asemenea stare, la care sa putem sa atragem aceasta forta a vietii, aceasta Lumina Inconjuratoare, noi singuri.

Nu-ti pierde timpul cu imposibilul

In Kabbalah, “interzis” inseamna “imposibil.” Ceva este interzis deoarece contrazice legile naturii si nu poate fi indeplinit. Insa noi suntem in starea de ascundere, ceea ce ne face sa credem ca putem sa facem aceasta actiune si sa obtinem un beneficiu din ea. Insa kabalistii iti spun, „E interzis!”, ca si cum ar vorbi cu un bebelus care incearca sa-si faca rau.

Raul facut de o astfel de incercare de a face o actiune incorecta nu trebuie neaparat sa vina direct; el poate sa vina intr-o forma indirecta. Ca urmare, ni se va parea ca am actionat corect si chiar am obtinut un profit, cand de fapt, ne vom pierde viata cu actiuni inutile, chiar daunatoare. Va fi necesara o lunga perioada de timp si de suferinta, pentru ca noi sa dezvaluim acest lucru.

De asta, kabbalistii ne avertizeaza, “Nu-ti pierde timpul si efortul. Nu poti sa schimbi nimic in acest fel, pentru ca sistemul Naturii e aranjat in alt fel decat iti imaginezi tu!”. Cu timpul, incepem sa ramanem in urma si sa nu indeplinim ceea ce se asteapta de la noi. Insa forta actioneaza conform nivelului nostru de maturitate, cerand de la noi o avansare si mai mare.

Cum nu inaintam, continuam sa simtim presiune, probleme si suferinta. De aceea, kabbalistii va spun, “Nu poti sa faci asta!”. Ei nu incearca sa va convinga, caci nu pot sa va explice lucrurile asa cum explica un profesor unui copil, spunandu-va ca nu ar trebui sa actionati intr-un anume fel, pentru ca nu puteti sa vedeti mai sus de nivelul vostru actual. De aceea, ei va spun cu fermitate: E interzis! Dar ca sa ii auziti, trebuie sa patrundeti intr-un grup si sa gasiti un profesor.

Limbajul sfinteniei

Zohar, Capitolul, “Secretele Torei”: Fondatorii cetatii si ai turnului Babelonian vorbeau limba sfinteniei, care era cunoscuta ingerilor – si nu vorbeau nicio alta limba.

Si in toata lumea era o singura limba; “o singura limba” inseamna limba sfinteniei. Si pentru ca ei vorbeau limba sfinteniei, primeau ajutor de la Ingerii Superiori, sa-si realizeze construirea.

Ca urmare, pentru ei nimic nu era imposibil si aveau capacitatea sa realizeze orice voiau. Insa, daca nu ar fi vorbit limba sfinteniei, nu ar fi primit ajutor de la ingeri, iar faptele lor ar fi fost necurate – genul de fapte care dureaza doar o clipa, apoi se anuleaza imediat.

“Limbajul sfinteniei” inseamna limba cantarului care masoara sfintenia – combinatia corecta, echilibrata a liniei drepte si a celei stangi. Linia dreapta e daruire, forta care vine de Sus, iar linia stanga e primire, materia noastra, dorinta de a primi placere.

Atunci cand gasim echilibrul corect intre ele, realizam limbajul sfinteniei. Cand se intampla acest lucru, limba cantarului arata ca toate dorintele noastre sunt de dragul daruirii, iar linia dreapta si cea stanga sunt in echilibru. Atunci, putem sa folosim materia dorintei pentru a primi placere, ca sa ne construim sufletul, pentru ca putem sa ii dam structura corecta – de dragul daruirii.

Acesta este intelesul, cand se spune “a construi o cetate” – este atunci cand Fortele Superioare, ingerii sunt de acord cu actiunile noastre si le inteleg. Cu alte cuvinte, inseamna ca am stabilit legatura corecta cu Creatorul, cu forta daruirii.

La fiecare etapa, folosim partea de dorinta pe care suntem capabili sa o folosim, utilizand “limba sfinteniei” – linia de mijloc. Asa vom continua sa ne unim cu Creatorul si sa realizam o asemanare mai mare cu El.

Noi cream fiecare “piatra” si “caramida” de care e nevoie pentru constructie, si le folosim pentru a construi linia de mijloc, folosind limba sfinteniei. Cu alte cuvinte, intotdeauna ridicam cladirea de jos in sus, de dragul daruirii. Asta se numeste a construi „cu ajutorul Ingerilor Superiori”, fortele daruirii.