Întrebare: Care este diferenţa dintre starea când eu ataşez alte părţi ale sufletului comun la mine însumi şi starea în care eu devin ataşat de ele?

Răspuns: Dacă ataşez la mine însumi alte părţi, asta înseamnă că eu sunt superiorul faţă de ei şi sunt obligat să am grijă de ei ca superiorul lor. Trebuie să primesc dorinţele lor şi să le transmit împlinirea acestora.

Dacă eu mă includ în ei, înseamnă că eu sunt inferiorul. Atunci mă anulez şi primesc de la ei ceva cu care ei mă împlinesc. O fac fără nicio critică, precum un embrion în apele mamei.

Munca perfectă din reţeaua corectă, din corecţia finală, înseamnă că eu primesc de la toţi şi dau tuturor. Atunci obţin întregul vas al sufletului comun în întregimea lui, de la zece la infinit.

Dintr-o conversaţie din Islanda 5/23/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este rolul ființei create să-și dezvolte dorințele date ei de către Creator? Ce acțiuni libere are ființa creată în raport cu dorințele pe care le revelăm în timpul vieții noastre?

Răspuns: Ne putem controla toate dorințele doar dacă le direcționăm în beneficiul oricui altcuiva în afară de noi. Altfel, vom fi ca oamenii obișnuiți.

În principal, metoda Cabala este foarte simplă, dar este greu să o stăpânim, fiindcă trebuie să acționăm contrar calităților noastre curente, adică trebuie să ne folosim toate dorințele pentru dăruire, pentru bine și pentru conexiunea cu ceilalți, atunci vom putea să ne controlom dorințele cu ajutorul Luminii Superioare. Altfel, ele ne vor controla pe noi în felul în care o fac acum.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 13/05/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Este dificil de explicat ce este adevărata realitate, fiindcă ea este ascunsă și ochii noștri sunt deformați. Dar omul trebuie să facă efort să vadă imaginea cât se poate mai aproape de adevăr. Noi trăim într-o lume imaginară, fiindcă tot ceea ce vedem sunt numai simboluri ale calităților spirituale.

Lumea întreagă este formată din diverse fragmente de dorință a căror putere variază, adică gradul lor de corupție este corespunzător puterii dorinței. Cu cât a fost dorința mai corectată în sistemul unui singur suflet comun, Adam, înainte de spargerea lui, cu atât mai coruptă este acum.

După spargerea dorinței comune, rămâne un fragment din ecran în fiecare din particulele provenite din ea, o scânteie din Lumina Reflectată existentă înainte ca Adam să păcătuiască. De aceea, sunt azi atât de mulți oameni în lume, adică dorințe în care scânteia se manifestă mai mult sau mai puțin.

Lumina comună afectează fragmentele sparte ale dorinței și le trezește la viață, strat după strat. Dorințele (fragmentele de dorință) simt nevoia de a se apropia de Lumina Superioară, de a se asemăna cu Ea. La început ele sunt atrase egoist, cu o intenție coruptă, încercând să folosească scânteia, lăsată în ele din starea spirituală de dăruire reciprocă, pentru plăcerea lor.

Acele dorințe care au fost trezite până azi sau continuă să se trezească și să lupte pentru scopul Creației, pentru alipirea la Creator, au fost numite „Israel” (Iașar-El=Direct la Creator). Acestea sunt dorințe cu scântei foarte puternice care trezesc pe om.

De asemenea, aceia în care scânteile încă sunt slabe au fost numiți neamurile lumii, fiindcă ei simt numai dorințele obișnuite, pământene, adică nu să adere la Creator, ci să trăiască confortabil în această lume. Aceasta este diferența.

Dacă neamurile lumii simt că nicio ocupație din această lume nu le poate aduce împlinirea, atunci ei sunt de acord să se alăture lui Israel, dorind ca oamenii care luptă pentru spiritualitate să-i conducă pe ceilalți și să-i aducă la corectare. Este până la urmă acolo doar speranța de împlinire. Altfel, ei îl vor trage pe Israel jos, în dorințele egoiste. (Minutul 0:30)

Din Partea a treia a Lecției zilnice de Cabala din 16/09/18, Tema: „O servitoare care o moștenește pe stăpâna ei”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Nivelurile diferitelor calităţi, cum pot să se multiplice între ele: cinci niveluri ale sufletului individual şi cinci niveluri ale lumii spirituale?

Răspuns: Ele nu se multiplică, ci, mai degrabă, ele pătrund în mod reciproc una în cealaltă. Fiecare nivel are 10 părţi, iar fiecare dintre ele are, de asemenea, 10 părţi şi aşa mai departe, la infinit.

Cinci Sefirot formează un Partzuf, cinci Partzufim formează o lume şi sunt cinci lumi în total. Aşa că avem cinci Sefirot, înmulţit cu cinci Partzufim și înmulţit cu cinci lumi, adică 125 nivele de bază.

Cu toate acestea, atunci când trecem prin ele, noi includem, de asemenea, multe alte sub-niveluri, care sunt formate în interiorul nostru. Totuşi, noi nu le luăm în considerare, deoarece ele sunt în compania acţiunilor noastre. Nu putem să luăm în considerare miliarde de diferite dorinţe mici, care există în noi, la nivelele inanimat, vegetativ şi animat şi, astfel, în cele mai mici nuanţe în relaţiile dintre noi.

Noi suntem într-un sistem integral şi, atunci când o persoană face chiar şi o mişcare mică, ea influenţează întregul sistem. Ai tras de ceva, cum un păianjen trage o şuviţă şi, astfel, întreaga pânza este imediat activată. La fel este şi aici.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/15/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Toate Poruncile Torei sunt Legi ale comutării între prieteni într-un grup, cu scopul de a aduce întreg grupul la starea de „unul”, într-un singur tot. Acest ”tot” va fi atunci asemănător cu Creatorul și El va începe să se dezvăluie în el.

Întrebare: Este important pentru mine, lucrând în grupul de zece, să știu că și prietenii mei dau ascultare Poruncilor?

Răspuns: În articolul său, Rabaș scrie că trebuie să existe susținere reciprocă, prietenii trebuie să se influențeze unul pe celălalt și să fie un exemplu unul altuia. Este natural!

Întrebare: Dacă sunt pregătit la interior pentru ca prietenii mei să facă acest lucru pentru mine, este acesta un progres, fiindcă înțeleg că nu eu sunt întregul, ci doar cei zece?

Răspuns: Da. Când fiecare din grupul de zece se străduie să fie parte din întreg, atunci ei vor obține ceva, altfel nu.

Din KabTv „Ultima generație” 15/03/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Unde este revelat Creatorul?

Răspuns: Eu revelez totul în interiorul meu, în interiorul dorinţei mele. La fel este şi cu Creatorul. Aşa cum simt lumea, unde toate simţurile mele sunt angajate în perceperea realităţii, la fel simt şi Creatorul. La început, simt că El este în spatele realităţii, controlând cel puţin părţile sale individuale.

De exemplu, am o zi la judecătorie care se apropie. Prin urmare, eu înţeleg că, Creatorul este în spatele tuturor duşmanilor mei, îi controlează pentru ca eu să înţeleg că a venit de la El şi că nu este nimeni în afară de El. Acesta este primul pas.

Al doilea pas este atunci când toţi “reprezentanţii” Lui, de regulă chiar foarte neplăcuţi, se schimbă în îngerii pe care îi iubesc, deoarece prin ajutorul lor ajung la o conexiune cu Creatorul. Nu este nicio altă cale prin care să ajung la această adeziune cu El. Este imposibil să ajungem la conexiunea cu El într-un mod plăcut, deoarece eu sunt pur rău, opus față de El. Prin urmare, eu mulţumesc pentru rău la fel ca și pentru bine şi ajung să-i iubesc, fără să simt ura pentru ei.

Totuşi, încă mai este o consideraţie a lumii corporale. Conform acesteia, eu trebuie să îndeplinesc această muncă în modul în care este cerut prin legile lumii noastre: să mergi la judecătorie, să iei amenzi şi să te ocupi de ele. De fapt, eu mulţumesc Creatorului pentru că îmi trimite asemenea mesageri. El i-a ales, ceea ce înseamnă că asta este exact ceea ce am nevoie pentru a avansa.

Întrebare: De ce sunt necesare acţiunile în această lume?

Răspuns: Fiecare rădăcină spirituală trebuie să ajungă într-un final la ramura sa materială. După ce scurtcircuitam toate rădăcinile spirituale de ramurile lor materiale, această lume va dispărea din simţurile noastre.

Întrebare: Şi dacă o persoană neglijează rezolvarea problemelor în această lume?

Răspuns: Dacă neglijezi să acţionezi în această lume, atunci toate aceste probleme se vor întoarce mereu la tine, în moduri diferite, până când începi să le tratezi corect.

Dintr-o convenţie din Islanda, 5/19/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Rabaș, „Ce ne dă Legea ‘Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți’ ”:….Omul nu poate ține singur toate cele 612 Porunci (Mițvot).

Aș spune că omul singur nu poate să respecte nici măcar o singură Poruncă. Fiind singur, el este incapabil să genereze calitatea dăruirii. Până la urmă, el nu are nicio conexiune cu Creatorul. Numai cu oameni ca el poate face asta, de aceea avem nevoie de interacțiunea fizică cu prietenii.

Remarcă: Suntem într-o nouă perioadă de timp, una virtuală, ceea ce nu era cazul pe vremea lui Rabaș.

Comentariul meu: Este chiar și mai bine. Dacă oamenii se străduiesc cu adevărat să fie unul în favoarea celuilalt, dezbinarea lor fizică îi împinge și mai mult spre reapropierea interioară.

Întrebare: De ce este aranjat așa ca omul să nu poată să țină singur Poruncile?

Răspuns: Vorbind din punctul de vedere al sistemului, sufletul comun numit Adam s-a spart în multe părți. Atunci când părțile separate prin distanțarea lor egoistă încearcă să se adune împreună, deasupra forțelor egoismului, ele încep să obțină calitatea conexiunii, până la calitatea de iubire. Nu există altă cale.

Adam este o dorință care nu există prin ea însăși. Numai după ce acest sistem (dorință) este spart în părți, numai atunci poate cineva să spună că în interiorul acestuia au fost create două calități opuse: cea egoistă, care împinge departe celelalte părți, una de alta și cea altruistă, care începe deodată să apară printre ele.

Inițial, când toate părțile sistemului erau adunate împreună, ele aveau în ele calitatea comuniunii susținută de Lumina Superioară, de Creator. De aceea, după ce s-au dezintegrat, în fiecare părticică a rămas un punct de comuniune, ceea ce înseamnă că ele toate sunt formate din două calități opuse.

Acum, dacă într-o păticică oarecare se înalță calitatea conexiunii, deasupra calității de separare, ca urmare, ea devine mai apropiată de celelalte, până când este integrată în același sistem, în aceeași imagine.

Întrebare: Deci, sistemul a fost special creat așa pentru ca omul să nu poată să respecte singur cele 612 Porunci. Care este beneficiul acestui lucru?

Răspuns: Beneficiul este că omul simte nevoia de Creator și de prietenii lui. După ce el este dezamăgit de starea lui animalică și vrea să se înalțe la nivelul de Adam, el poate să obțină asta numai dacă se angajează cu adevărat în conexiunea lui cu ceilalți și, astfel, îL atrage pe Creator în această angajare.

Întrebare: Trebuie ca omul să înțeleagă fiecare poruncă?

Răspuns: Acest lucru nu este numai ne-necesar, dar este și imposibil. Omul nu poate să o facă. Totul se întâmplă automat.

Omul nu ar trebui să scurme în jurul sufletului său, nu este nevoie să o facă. Sufletul se va manifesta el, însuși, când va lua cu adevărat o formă definită.

Din KabTv „Ultima generație” 15/03/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce este reflecţia interioară?

Răspuns: Reflecţia interioară este atunci când văd toate proprietăţile şi dorinţele prietenului meu în interiorul meu şi încerc să le direcţionez spre dăruire şi iubire.

Întrebare: De ce spui tot timpul că trebuie să ne adunăm într-un zece, dacă zecele este în mine?

Răspuns: Tu lucrezi ca acest zece pe care ţi-l imaginezi în afara ta, pentru a se forma astfel în interiorul tău. Totul începe de la exterior.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/15/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Nu putem să măsurăm în mod direct atitudinea dintre noi. Noi putem să măsurăm doar cât de mult ne iubim sau urâm între noi în ceea ce priveşte un obiect străin. Să spunem că tu iubeşti ceva, iar eu îl urăsc sau că tu îl iubeşti mai mult decât mine. Deși chiar şi această iubire este relativă, totuși numai în acest mod se poate măsura.

Tehnica de măsură precisă, interioară, spirituală a conexiunii dintre oameni este bazată pe asta, deoarece prin ea ei, de asemenea, se conectează cu Creatorul. Această examinare ar trebui să fie foarte personală, deoarece noi toţi avem dorinţe complet diferite. Ar trebui să examinăm cât de mult putem să discernem această conexiune cu toţii. Dar nu poţi să ai dubii că dacă eu iubesc ceea ce tu urăşti, atunci nu ne putem conecta.

În acest mod putem să examinăm atitudinea dintre noi. Sunt miliarde de diferite discernăminte în această lume şi dacă vrem să ne iubim între noi, atunci atitudinea dintre noi trebuie să coincidă. Apoi, asta se numeşte adeziune.

Cum altcumva pot eu să te verific şi tu pe mine? Este posibil doar în ceea ce priveşte standardul care este în afara ta şi a mea, prin care noi putem să ne comparăm pe noi înşine şi să determinăm dacă noi suntem la fel sau nu. Standardul prin care noi ne examinăm atitudinea faţă de Creator este grupul, deoarece este locul unde noi suntem împreună cu El.

Dacă mă raportez la grup în mod corect, atunci eu descopăr că, Creatorul este deja acolo în adeziune cu prietenii. Aşa cum este scris: “Eu stau printre oamenii mei”. El este deja în grup; singura problemă este că eu nu sunt acolo. Prin urmare, toată munca mea este să mă prind de cei nouă prieteni ai mei şi să îi completez într-un zece întreg.

În măsura în care mă prind de grup, eu ader la Creator. Nu există un alt cadru de referinţă. Grupul este referinţa, standardul, diapazonul prin care mă calibrez pe mine însumi. La asta, nu este nicio nevoie ca prietenii să fie de acord. Dacă eu mă includ în ei fără condiţii, anulându-mă pe mine în tot, eu voi descoperi că ei mă acceptă cu toată inima şi cu sufletul lor, iar Creatorul este între ei. Grupul este în starea finalei corectări.

Grupul este diapazonul meu spiritual

Este imposibil să ne măsurăm atitudinea dintre noi sau atitudinea noastră faţă de Creator în mod direct, ci numai printr-un standard exterior care nu este nici în El și nici în noi, ci la mijloc. În acest standard, care este între noi, putem să descoperim ce ne conectează şi ce ne separă.

Acest standard este grupul. Dacă eu mă prind de prietenii din grup, atunci în aceeaşi măsură eu mă regăsesc în adeziune cu Creatorul. Grupul îmi dă o oportunitatea să măsor anumiţi parametrii: “înălţimea” şi “greutatea” iubirii şi a urii prin care pot să ajung în adeziune cu Creatorul.

Conform cu măsura adeziunii mele în zece, eu pot să determin măsura împlinirii mele cu Lumina. Până la urmă, eu nu am altă modalitate de a măsura Lumina în sine, ci numai indirect, printr-un grup. Prin dorinţele comune din grup eu încep să simt Lumina care îl umple.

Eu pot să simt doar plăcerea în dorinţele mele, iar asta nu este suficient. Trebuie să verific cum, prin împlinirea acestor dorinţe, pot să mă conectez cu cel care le împlineşte şi pe care eu îl împlinesc. Prin urmare, există condiţia: “Şi de la iubirea de prieteni, omul poate să ajungă la iubirea pentru Creator”. Nu putem să cercetăm Lumina în sine, ci numai dorinţele împlinite de ea. La fel cum noi nu vorbim despre electricitatea în sine, ci numai despre fenomenul electric. Este semnificativ că electricitatea nu trece prin fir, ci în jurul lui. Prin urmare grupul este o măsură perfectă a adeziunii mele cu Creatorul, ca un diapazon prin care noi evaluam sunetul corzilor într-un instrument muzical. Este imposibil să spunem ceva despre coardă înainte ca eu să o ating pentru ca ea să producă un sunet. Numai prin dorinţe (Kelim) este posibil să cercetăm Lumina.

Un exemplu pentru asta sunt notele prin care noi evaluăm melodia. Notele indică ce corzi să ating sau pe ce clapete să apăs. Acesta este scorul dorinţelor cu care noi lucrăm pentru a auzi sunetele muzicii în noi, înşine. Nota simbolizează nu sunetul în sine, ci un instrument care îl produce. Prin urmare, prin dobândirea instrumentelor conexiunii cu grupul, noi ajungem la adeziunea cu Creatorul. ¹

Din partea a 3-a a lecţiei zilnice de Cabala 8/27/18, lecţie pe subiectul: “Discurs de la finalizarea Zoharului”

1 Minutul 9:10

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Un zece este tot ceea ce există în întreaga realitate, în toate lumile. Întreaga creație care a evoluat din cele patru stadii ale Luminii directe este numită “un zece.” Malchut, a lumii Infinitului, în care sunt zece Sefirot rotunde și pline de Lumina infinită, este un zece. Nu există nimic în afară de asta. Și Creatorul este Lumina infinită care umple acest zece, Malchut.

Apoi, acest sistem de zece cercuri, Sefirot-urile, trece prin tot felul de schimbări. Programul creației transformă acest zece dintr-o stare complet rotundă într-una fragmentată.

Ca și cum s-ar calcula integrala când suprafața continuă este divizată într-un număr infinit de pătrate, sistemul celor zece “cercuri” este distrus, pentru a împărți munca între multitudinea de oameni, între toate părțile sistemului, astfel încât fiecare să termine partea sa individuală de muncă și să devină similar Creatorului. La urma urmei, cineva nu poate realiza întreaga muncă dintr-o dată.

Sistemul este transformat dintr-unul “integral” într-unul “diferențial,” unde munca este realizată pe părți. Zece stadi ale muncii sunt distribuite între cele cinci lumi și adițional sunt divizate din ce în ce mai mult. Fiecare dintre noi efectuează un oarecare tip de muncă în celula sa. Ca rezultat, toate părțile acestui mecanism sunt din nou integrate, combinate într-o muncă integrală, precum o integrală de la zero la infinit.

Toate aceste ruperi, contradicții și căderi sunt făcute pentru a da fiecărui fragment infinitatea sa, în perfecțiunea sa de la proprietățile individuale.

În prima stare a fost imposibil să se realizeze, deoarece noi am fost toți interconectați într-o formă integrală și infinită. Este imposibil să se spargă ființa creată care este opusă Creatorului, astfel încât să atingă Creatorul de la starea opusă, antagonică și să rămână rotundă. La urma urmei, cercul este deja perfecțiune, un Creator mai mic sau mai mare.

Ca atare, este necesar să se spargă acest cerc, pentru a se da fiecărui fragment diferite proprietăți, părți, unghiuri, adică limitări. Și acum, de la aceste restricții, trebuie să înceapă să atingă eternitatea, perfecțiunea, integrarea și conexiunea a tot cu toate. Acest lucru conferă sentimentul Creatorului și al adevăratei perfecțiuni. Este imposibil a se ajunge în a treia stare, sărind peste cea de-a doua, cea spartă. Și aceasta este întreaga noastră muncă. Este important să ne forțăm să trecem de la starea 1, prin starea 2, la starea 3. Corecția începe când este organizat un zece și apare înaintea noastră. Adică, corecția a început de la Abraham, iar acum fiecare dintre noi, la un moment dat, ajunge într-un loc în care are un zece. Astfel începe avansarea către un sistem integral, adevărat al forței superioare.

Este necesar să ne acomodăm cu această percepție a realității. Ajută mintea persoanei să depăsească sentimentul, precum un pacient căruia i se face o imagine cu raze X asupra căreia nu poate argumenta – adică, este un fapt, iar el trebuie să accepte medicamentul și să fie tratat. Aceasta este o realitate obiectivă care este deasupra emoțiilor noastre, iar noi trebuie să lucrăm cu ea. 1

1. Primul minut 0:10 – 7:33

Din partea a doua a Lecției Zilnice de Kabbalah 12/09/2018, Lecție pe subiectul “Diseminarea Kabbalah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→