Jpost: “De ce construim teorii şi filozofii despre ce se întâmplă după moarte?”

Jerusalem Post a publicat noul meu articolul “De ce construim teorii şi filozofii despre ce se întâmplă după moarte?”

De ce are nevoie o persoană, care este în viaţă, să construiască teorii şi filozofii despre moarte? Nu este aceasta o parte inseparabilă a vieţii? Atunci de ce ne este ascunsă?

Nivelurile mineral, vegetal şi animat ale naturii nu au conştiinţă despre moarte. Ele se simt slăbite când sunt aproape de moarte, însă numai în termeni ai faptului că supravieţuirea lor se apropie de sfârşit. Prin urmare, ele nu au întrebări care să fie dincolo de moarte despre trecut, prezent sau viitor, în general. Acele întrebări apar numai în oameni, deoarece noi avem un punct special peste existenţa noastră corporală, animalică.

Noi nu simţim viaţa în timp ce suntem doar niște ”gameţi” în părinţii noştri. Noi nu ştim cum s-au întâlnit părinţii noştri şi cum au înfăptuit această celulă iniţială vie, din care ne-am dezvoltat apoi. De asemenea, ne lipseşte senzaţia despre cum corpul nostru se dizolvă treptat, până când ceva îi provoacă moartea şi ce rămâne din el după aceea.

În ceea ce eşuăm, în mod special în a înţelege, este că, spre deosebire de animale şi plante, noi ne simţim ca existând în ceva mult mai înalt şi mare decât în corpurile noastre. Noi nu putem să numim această senzaţie, însă în general o numim “viaţă”.

Există subzistenţă, adică trăim de dragul supravieţuirii şi a reproducerii, iar acolo simțim viaţa, dar trăim și de dragul a ceva mai mare.

Ne petrecem viaţa în mare parte contemplând, examinând şi cercetând ce este viaţa şi cum ne putem umple existenţa. Această dorinţă în plus, peste dorința de a supravieţui, înseamnă foarte mult pentru noi. Si, de aceea, noi untem pregătiţi să trudim şi să suferim pentru ea.

Dezvoltarea umanităţii ne conduce treptat spre o dorinţă, din ce în ce mai mare, de a înţelege acel lucru în plus peste simplele noastre nevoi de supravieţuire. Ce este evident, în mod special în era noastră, este că, în timp ce avem o abundenţă de necesităţi ale vieţii – mai mult decât în oricare perioadă istorică – întrebarea eternă despre sensul şi scopul vieţii se trezeşte mai mult decât în oricare eră.

Cu toate acestea, răspunsul la acea întrebare rămâne încă neclar.

Nenumăratele teorii, fantezii şi metode pe care le-am dezvoltat, fie religioase, ori laice, sunt toate speculaţii fără nicio bază.

De ce?

Deoarece forma vieţii noastre prezente este sigilată în natura noastă corporală înnăscută, care este dorinţa de a primi bucurie şi plăcere. Ne simţim şi ne identificăm pe noi înşine în această dorinţă şi nu avem nicio abilitate de a ne imagina ceva în afara ei.

Senzaţiile, gândurile, dorinţele şi fanteziile noastre sunt toate îndreptate spre împlinirea dorinţei noastre de primi plăcere.

Însă, este aceasta singura noastră dorinţă?

Dacă am avea numai dorinţa de a ne bucura, atunci am fi precum animalele, blocate numai într-un impuls instinctiv de a ne împlini la maximum, în fiecare moment al vieţii noastre.

Cu toate acestea, noi avem un punct foarte mic, o scânteie, care vine de pe un nivel superior faţă de existenţa noastră animalică. Datorită trezirii acestui punct în noi, începem să ne întrebam: “Care este sensul vieţii?”şi “Pentru ce trăim?”

Acest punct, de asemenea, trezeşte în noi și senzaţii negative, ca lipsa satisfacţiei, goliciunea, depresia, neajutorarea şi disperarea și pe care generaţia noastră le simte mai mult decât oricare alta. Ne-am organizat vieţile ca să ne permitem libertatea faţă de grijile legate de furnizarea necesitaţilor noastre şi, exact din această cauză, întrebarea despre sensul vieţii este tot mai mult eliberată, aducând la suprafaţă astfel de cereri tot mai puternice. Ca rezultat, în societate apar multe probleme noi.

Credem că avem tot felul de pofte diferite în umanitate pentru bani, onoare şi cunoaştere, adică pentru tot felul de lucruri dincolo de nivelul de hrană, sex şi familie. Totuşi, avem cu adevărat numai întrebarea despre sensul şi scopul vieţii, care ne cere și un răspuns tot mai presant.

Există niveluri diferite de simţire şi conştientizare a acestor întrebări în diferiţi oameni şi, astfel, și o influenţă majoră a lor în vieţile noastre zilnice.

Diferitele moduri de comportament, culturile, obiceiurile şi credinţele fiecărei naţiuni, sunt cu toate, într-un final, răspunsuri la întrebarea despre sensul şi scopul vieţii. La nevoile noastre de bază, pentru mâncare, sex şi familie, suntem în mod esenţial cu toţii la fel. Totuşi, în momentul în care intrăm în dorinţele noastre sociale pentru bani, onoare şi cunoaştere, vieţile noastre sunt conturate după caracterul modului în care iese la suprafaţă în noi întrebarea despre sensul vieţii şi cum răspundem la ea. Suntem diferiţi exact în modul în care răspundem la această întrebare.

Mergem în diferite direcţii, încercând să răspundem la întrebarea despre sensul şi scopul vieţii. Totuşi, lipsindu-ne un răspuns adevărat, unul care să ne dea o împlinire de durată, ne tot regăsim fără rost, goi şi în depresie. În erele trecute, am avut un respect mult mai mare pentru psihologie, ştiinţă şi artă. Astăzi, totuşi, societatea se întoarce spre un confort şi o comoditate mult crescute şi apreciem tehnologiile care ne pot servi ca un mijloc pentru acest scop.

În ciuda acestui confort şi a distracţiilor, rămâne totuși adevărul că, dacă nu găsim un răspuns satisfăcător la întrebarea despre sensul şi scopul vieţii, atunci vom suferi într-un mod crescător. Deoarece generaţia tânără se concentrează astăzi mai mult pe tehnologii, această suferință se apropie de un final. Cu un impuls din ce în ce mai mic de a construi familii şi de a da naştere copiilor, ei nu vor să mai fie niște “bestii obişnuite”, care trăiesc ca într-o turmă, deoarece întrebarea despre sensul vieţii trăieşte în ei şi chiar o respiră.

Până acum, generaţia tânără răspunde pasiv: “Noi nu suntem în jocul vostru. Voi vreţi să trăiţi şi să aveţi succes și aşa să fie. Dar, asta nu este pentru noi.” După următoarea etapă, în această generaţie, această stare va fi mai accentuată, iar răspunsul va fi mult mai supărător.

Cu cât ne va scăpa mai mult răspunsul la această întrebare despre sensul vieţii, cu atât mai mult vom vedea creşterea a tot felul de distorsiuni, care vor apărea în locul acestuia. De aceea, legalizarea şi promovarea drogurilor puternice va creşte pentru a încerca să ne calmeze, iar tehnologiile vor continua să apară pentru a ne face vieţile mai uşoare, pentru a ne face să ne simţim încântaţi, stând în casă toată ziua.

Într-adevăr, dacă ne aranjăm inimile ca să răspundem doar la o întrebare foarte faimoasă, sunt sigur că toate aceste întrebări şi dubii vor dispărea de la orizont şi te vei uita în locul lor ca să descoperi că au dispărut. Această întrebare indignată este o întrebare pe care şi-o pune întreaga lume şi anume, “Care este scopul vieţii?”. Cu alte cuvinte, acest număr de ani ai vieţii noastre, care ne costă atât de mult şi numeroasele dureri şi chinuri pe care le suferim pentru ei, pentru a-i completa în întregime, cine este acela care se bucura de ei? Sau, chiar şi mai precis, pe cine bucură? Este adevărat că oamenii de istorie au obosit contemplând această întrebare şi, în mod special, în generaţia noastră. Nimeni nu-şi doreşte s-o ia în consideraţie. Totuşi, întrebarea rămâne, la fel de amară şi vehemenţă ca oricând. Uneori, ne întâlneşte neinvitată, se strecoară în mintea noastră şi ne umileşte până ne pune la pământ, înainte să putem să plutim, lipsiţi de minte, în curentul vieţii, ca întotdeauna. – Yehuda Ashlag, Introducere la Studiul celor Zece Sefirot

Cu secole în urmă, Cartea Zohar, cât şi cea reînnoită de Cabalistul secolului douăzeci, Yehuda Ashalg (Baal HaSulam), au prezis că, începând cu sfârşitul secolului 20, întrebarea despre sensul vieţii se va intensifica în umanitate, solicitându-le din ce în ce mai multor oameni să caute răspunsul adevărat al ei. Toți aceia care rămân nesatisfăcuţi cu ceea ce crează între timp cultura noastră, ca să se ocupe de această întrebare și care tot explorează în zadar diferite abordări, metode şi medii înconjurătoare, sunt aşteptaţi ca, într-un final, să se regăsească scufundaţi în înţelepciunea Cabala.

Înţelepciunea Cabala este o metodă a modului în care putem să percepem şi să simţim realitatea eternă, cât încă trăim în viaţa noastră prezentă. Dobândirea unei asemenea percepţii ne răspunde, într-un final, la întrebările precum: “Ce se întâmplă când mori?” şi “Care este sensul vieţii?”, deoarece, procedând astfel, noi accesăm viaţa spirituală în care continuăm să trăim după moartea corpurilor noastre proteice. Prin angajarea în această metodă, noi trecem prin schimbări semnificative, care revelează o percepţie complet diferită a realităţii, descoperim împlinirea nesfârşită, o conexiune profundă cu ceilalţi şi cu forţele cauzale ale realităţii şi capătăm un simţ de deplinătate şi de armonie cu lumea din jurul nostru. Această înţelepciune minunată este deschisă pentru toţi şi aşteaptă pe oricine are o dorinţă sinceră de a descoperi centrul motivului pentru care am apărut pe această planetă.

 

Percepția unui cabalist

Întrebare: Toți cabaliștii au această percepție dublă, a mea și a egoismului meu?

Răspuns: Depinde cu ce se asociază individul însuși: cu punctul din inimă sau cu egoismul său. Dacă se asociază și cu unul și cu celălalt, atunci el se simte cu adevărat într-o stare duală, divizat în două părți.

Întrebare: E o stare bună?

Răspuns: Este una foarte bună! În orice punct din viață, în orice stare, ții în minte că ești alcătuit din două părți, una este dorința egoismului tău și cealaltă este dorința de a fi o ființă umană.

În cele din urmă, este cel mai bine să te desparți de egoismul tău, să-l privești de la distanță și să te convingi singur ce fel de egoiști suntem. Alăturându-l binelui, înțelegem ce putem fi cu toții. Egoismul însă nu va dispărea și, în cele din urmă, noi nu vom mai suferi din cauza lui. Îl vom trata complet obiectiv. Aceasta este o calitate naturală mare, care ne ajută să urcăm din ce în ce mai sus.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 04.02.2018

Fă multe fapte bune

Baal HaSulam, Scrierile ultimei generaţii: Este imposibil să guste plăcerea din adeziune înainte ca omul să facă multe fapte bune care îl pot afecta, adică prin respectarea strictă a acestei condiţii pentru a-I aduce încântare Lui sau, în alte cuvinte, bucuria din încântarea oferită Creatorului prin desfăşurarea acestei porunci. După ce omul simte marea plăcere din acţiuni, este posibil să Îl înţeleagă pe El, în măsură acelei plăceri.

Pentru a aduce încântare Creatorului, omul trebuie să facă fapte bune pentru ceilalţi, deoarece nu contează pentru tine dacă le faci faţă de oameni sau faţă de Creator. Totuşi, egoismul nostru se revoltă împotriva acestui lucru.

În ceea ce priveşte Creatorul, tu pari să fii pregătit să faci fapte bune, deoarece egoismul tău se complace în asta. Dar, dacă îţi doreşti cu adevărat să fie de dragul Lui, asta este posibil numai dacă o faci faţă de oameni.

Întrebare: Asta înseamnă că fără acţiuni eu nu pot să ajung la adeziunea cu Creatorul în intenţiile mele?

Răspuns: Nu! Intenţiile tale doar te înşeală, în timp ce acţiunile indică faptul că intenţiile tale sunt adevărate.

Cea mai importantă acţiune este să organizezi oamenii aşa încât să fie conectaţi între ei prin legături bune.

Din emisiunea de pe KabTV “Ultima generaţie” 12/11/17

 

Descoperă sensul vieţii

Întrebare: Sensul vieţii este să învăţăm să trăim etern, în corpul fizic creat de Creator?

Răspuns: Nu. Corpul etern în Cabala înseamnă dorinţa care lucrează pentru dăruire. Prin urmare, sensul vieţii nu este în cadrul lumii noastre, ci în dobândirea corpului etern, adică dorinţa de a dărui, când o persoană devine precum Creatorul, crează un contact cu El, iar apoi este adeziunea comună.

Din lecţia de Cabala în rusă 1/28/17

Viață nouă nr. 1008 – Puterea imaginației

Rezumat

Imaginația este dată omenirii pentru ca astfel să ajungă la ultima etapă a dezvoltării și să descopere forța înaltă prin care să se conecteze unii cu alții. Deși imaginația este o deviație de la realitatea adevărată, când este folosită într-un mod pozitiv, ea poate fi un stimul pentru înălțarea la această nouă realitate. Forma viitoare a tuturor invențiilor și a descoperirilor se datorează forței imaginației. Scopul Creației este ca oamenii să se dezvolte la o stare dincolo de orice imaginație numită „Lumea Infinită” (Lumea de Ein Sof).

Din KabTv „O viață nouă” #1008 – Puterea imaginației din 8/05/18

Linia dreaptă şi cea stângă

Întrebare: În cartea Shamati (Am auzit), termenul “linia dreaptă şi stânga” este des întâlnit. În care stări suntem în linia stânga şi în care suntem în cea dreaptă?

Răspuns: Acestea sunt nişte concepte cam dificile.

Linia dreaptă, de regula este dăruirea, iubirea, emanaţia, Lumina.

Linia stânga este egoismul, primirea, atracţia faţă de tine însuţi.

Trebuie să rămânem pe două linii deoarece conexiunea cu omul sau cu Creatorul este construită pe interacţiunea dintre dăruire şi primire.

Combinaţia celor două linii crează linia de mijloc, combinaţia corectă a proprietăţii dăruirii şi primirii. În ea noi construim un sistem dinamic de interconexiune. De exemplu, eu primesc atât de mult cât îţi dau ţie şi tu primeşti atât de mult cât îmi dai mie. Prin ajustarea corectă a conexiunii noastre, noi începem să simţim Creatorul între cele două linii.

Cu alte cuvinte, linia de mijloc este Însuşi Creatorul. Dezvăluirea lui este construită pe două proprietăţi opuse, însă aceste proprietăţi nu au nicio legătură cu El.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 12/10/17

 

Viață nouă nr. 987 – Arta Spirituală

Dr. Michael Laitman în discuție cu Oren Levi și Yael Leșed Harel

Rezumat

După Înțelepciunea Cabalei, arta spirituală este inspirată de „Reșimo de Hidlabșut” (gena spirituală a îmbrăcăminții) sau nivelul realității care nu a fost încă sculptat în formă. Un artist spiritual se anulează pe sine pentru a obține cel mai înalt nivel de percepere al Creației. El încearcă să fie precum Creatorul exprimând iubirea și dăruirea pentru ceilalți oameni. Arta spirituală învață oamenii cum să se conecteze unul cu altul și astfel să descopere forța iubirii.

Din KabTv „O viață nouă” #987, Arta spirituală din 27/03/18

Viaţa există pentru a se întâlni Creaţia şi Creatorul

În întregul sistem general al realităţii sunt doar două lucruri: Creatorul şi fiinţa creată, Lumina superioară şi dorinţa creată de Lumină în Ea Însăşi, ca un punct negru pe care Ea îl dezvoltă. Acest punct s-a dezvoltat până la starea în care simte că există independent, adică precum o fiinţă umană care trăieşte în această lume şi care are propria sa autoritate. A încetat să mai observe că există în interiorul Luminii care o conduce, o face să progreseze şi care lucrează constant cu ea.

Acest punct negru, un om al acestei lumi, nu este conştient că întreaga existenţă a lui – tot ceea ce face, spune, gândeşte, simte sau decide – este determinat de Lumină, de forţa superioară. Noi ne aflăm într-o astfel de ascundere. Iar toată munca noastră este să descoperim această forţă superioară şi să realizăm că acţionează în noi, lăsându-ne fără nicio libertate, cu excepţia unui singur lucru: să ne dorim să descoperim că ne conduce, cum deja se întâmplă cu adevărat, dar se întâmplă fără conștientizarea noastră.

Prin urmare, există două lumi: lumea inferioară, unde noi aparent suntem sub propria noastră autoritate şi lumea superioară unde descoperim că totul vine doar de Sus, de la Lumină, de la Creator. Principalul lucru în această muncă este să descoperim locul unde avem libertatea de alegere şi unde putem, prin ascundere şi revelaţie, să descoperim chiar între acestea libertatea noastră. Numai în acest loc existăm cu adevărat, ca fiinţe create.

În afară de asta, noi suntem sub conducerea completă a Creatorului, fie inconștienți, fie conştienţi. Totuşi, undeva la mijloc, este un punct special unde putem să ne determinăm independența. O putem găsi numai dacă noi căutăm credinţa deasupra raţiunii. Apoi, treptat, este revelată importanța Creatorului, ceea ce este mai mare decât importanța unei persoane.

Acest lucru este revelat de Sus, iar omul începe să simtă, cel puţin uneori, că, Creatorul este mai important pentru el, decât el însuşi şi este dispus să îşi investească toată viaţa şi puterea lui în El. Această senzaţie vine şi pleacă şi iar se întoarce. Această muncă este numită credinţă mai presus de raţiune, dăruire deasupra primirii. Până la urmă, anterior, totul era bazat pe dorinţa de a primi plăcere care i se revelează omului.

Se numeşte „un rege bătrân şi nebun”, însă tot timpul creşte alături de forţa credinţei în opoziţie cu ea, pentru a crea o oportunitate pentru cineva să-şi proclame independența sa ca o linie de mijloc între aceste două forţe.

Implementarea acestei munci este posibilă numai în interiorul grupului, în grupul de zece. Prin urmare, obţinerea garanţiei reciproce, conexiunea în jurul Muntelui Sinai, este o precondiţie necesară pentru primirea de sus a forţei credinţei. 1

Prietenii şi grupul sunt mijloace de a revela Creatorul. Creatorul a spart sufletul comun pentru ca noi să-l asamblăm încă o dată şi să devenim în singur om. Într-adevăr, dacă ne corectăm pe noi înșine vom începe să ne simțim ca o singură structură. La fel cum acum ne uităm la corpul nostru şi percepem fiecare parte a lui ca fiind a noastră, exact în acelaşi mod vom vedea şi vom simți că toată umanitatea este un singur om.

Totuşi, noi asamblăm şi corectăm acest singur om numai cu un singur scop – pentru a revela spiritul vieţii în el, numit Creatorul. În măsura în care conectăm părţile separate, spiritul vieţii începe să intre în ele şi ele prind viaţă. Creatorul însufleţeşte totul. Astfel, munca împreună cu prietenii este mijlocul pentru revelaţia Creatorului şi a adevăratei realităţi.

Noi nu lucrăm direct cu Creatorul. În măsura în care lucrăm cu prietenii şi conectăm organele sufletului comun împreună, Creatorul se îmbracă în ele. 2

Linia dreaptă şi linia stângă nu se anulează între ele. Le pot simţi pe amândouă şi, de asemenea, linia de mijloc care le reconciliază. O dorinţă este în raţiune şi cealaltă este deasupra ei; acestea sunt două senzaţii diferite. Ele nu se amestecă; eu fac o distincţie clară între ele şi pot să trec de la una la cealaltă. Pot măsura una relativ la cealaltă; ambele dorinţe există, însă eu trebuie să decid prin care dintre cele două îmi doresc să mă identific. 3

Prima dată noi trăim numai în această lume, unde totul se petrece în dorinţa de a ne bucura şi nu urcăm la „al doilea etaj”. Apoi apare al doilea etaj în plus de cunoaştere: credinţa deasupra raţiunii. Prin urmare, eu am două opţiuni între care să navighez. Înţeleg când vine vremea să extind primul etaj, pentru a-l lărgi pe cel de-al doilea, dar dasupra lui.

Trăiesc în două lumi. În mine există două dorinţe fără ca acestea să se anuleze între ele: una este în raţiune, în Malchut, iar cealaltă este în credinţă, în Bina.

Noi încă nu simţim această divizare în interiorul nostru, însă ne îndreptăm spre ea. Trebuie să discutăm despre ea şi să încercăm să ne-o imaginăm, la fel cum studiem evenimentele în lumea noastră, pe care la început nu le înţelegem şi simţim. Însă gradual, în procesul acestor exerciţii, căpătăm senzaţiile şi ideile.

Baal HaSulam scrie că nu este nimic în lume ce o persoană nu poate să simtă, inclusiv Creatorul. Până la urmă, forţa superioară există; noi trebuie doar să dezvoltăm o sensibilitate crescătoare spre ea. Totul vine cu experienţa realizată şi obiceiul devine a doua natură. 4

Două lumi există simultan, fără să se anuleze între ele. Raţiunea şi credinţa deasupra raţiunii sunt două programe care acţionează în paralel. Putem să fim în oricare dintre ele şi să le conectăm împreună. Prin urmare, se numeşte credinţă deasupra raţiunii locul (spațiul) unde descoperim diferenţa dintre cele două lumi.

Fiecare nivel îşi are propriul adevăr: adevăr în raţiune şi adevăr deasupra raţiunii, gradul de Malchut şi gradul de Bina, între care existenţa noastră este realizată. Trebuie să creştem Malchut pentru a creşte Bina. Ele se influenţează între ele şi totul este implementat între ele. 5

Trec la un nivel de percepţie diferit, la gradul de Bina, credinţa, şi decid că credinţa este deasupra lui Malchut, deasupra raţiunii. În conformitate cu gradul credinţei eu decid că, Creatorul conduce totul, îmi determină toată existenţa, iar eu încep să fiu ghidat de mintea superioară a credinţei și nu de mintea mea animalică şi de cunoaştere.

Conform raţiunii eu sunt cel mai important şi conform credinţei, Creatorul şi prietenii sunt mai importanţi decât mine. Raţiunea, dorinţa de a mă bucura, va rămâne tot timpul ca linia stânga, împotriva celei drepte şi, exact mulţumita ei, eu voi fi capabil să cresc linia dreaptă, credinţa şi să avansez. Îngerul morţii există până la finala corectare. 6

Lumina a coborât de Sus în jos şi, pe calea ei, deja a construit fiecare punct, a făcut un ”semn” pentru fiecare stare. Ridicându-ne de jos în Sus, noi trebuie să ajungem la acelaşi punct, adică să ne ridicăm de la una dintre ”însemnări” la cealaltă. E ca şi cum am trage la ţintă. Noi trebuie doar să ne aducem rugăciunea în linie cu starea care există în faţa ei. Răspunsul la rugăciune există deja şi, de îndată ce cerem corect, îl vom primi imediat. 7

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/3/18 „Munca în credinţa deasupra raţiunii”

1 Minutul 0:20
2 Minutul 16:50
3 Minutul 20:20
4 Minutul 24:00
5 Minutul 28:20
6 Minutul 34:00
7 Minutul 53:35

 

Viață nouă nr. 1005 – Abordarea corectă a vieții – Partea 2

Rezumat

Abordarea corectă a vieții înseamnă descoperirea secretului ei, adică forța iubirii și a dăruirii. Înțelepciunea Cabala ne învață cum să descoperim această forță prin conectarea cu ceilalți oameni în timpul vieții noastre. Prin unitatea noastră este revelată cea mai înaltă Forță. Aceasta este o abordare diferită față de celelalte abordări, fiindcă ne învață că totul este pentru „ceea ce este cel mai bun” și că „totul înseamnă o lecție”. Odată cu descoperirea Creatorului, omul înțelege ce acționează în el, încotro este condus și cum să aibă o legătură permanentă cu Creatorul.

Din KabTv „O viață nouă” nr. 1005 „Abordarea corectă a Creatorului” din 29/04/18

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

Comunicarea cu Universul printr-un singur creier

La Știri (Daily Mail): Profesorul Moran Cerf de la Northwestern University, spune:….„Alegerea corectă a prietenilor este importantă, fiindcă ea conduce la asemănarea creierelor noastre cu ale acelora cu care petrecem cel mai mult timp….Asta înseamnă că, fără a fi conștient de asta, începi să devii la fel, să capeți comportamentul dorit de ei și modul lor de a vedea lumea. Cu cât studiem mai mult angajamentul (în grup) vedem, iar și iar, că doar fiind lângă anumiți oameni, efectiv aliniezi creierul tău la al lor.

Asta înseamnă că oamenii cu care petreci timpul au, de fapt, un impact asupra angajamentului tău față de realitate, dincolo de puterea ta de explicație și unul din efecte este faptul că devii ca ei. Cercetătorii sugerau înainte că acest „cuplaj neuronal” este partea cheii comunicării.

Dacă suntem pe aceeași lungime de undă cu cineva, putem anticipa ceea ce ar putea spune și, de aceea, am putea să îl înțelegem mai bine. Aceasta are în consecință un avantaj evoluționist, fiindcă înseamnă că lucrăm în echipă mai repede și mai bine”.

Comentariul meu: De fapt, creierele noastre comunică cu Creierul General al Universului. Suntem conectați la el ca niște modem-uri. Există între noi un sistem imens și fiecare primește prin el informații.

Comunicarea „directă” este adesea o iluzie. Ceea ce spun eu și ceea ce ajunge la ascultător nu este același lucru. Influența principală a mediului trece prin canale diferite.

De aceea, vreau ca studenții mei să studieze în conformitate cu un singur sistem, de la aceleași surse, să citească din blogul meu, din Twitter, etc. Numai în acest fel ne apropiem unii de alții.

Din KabTv „Știri cu Dr. Michael Laitman” 13/03/18