Este Posibila Egalitatea Adevarata?

Pana astazi societatea a avansat prin trei politici:

  1. 1. Indurare, dreptate si pace, pe care intr-un fel a reusit sa le mentina;
  2. 2. Presiunea dictaturii, care nu cere oamenilor opinia lor, ci pur si simplu le spune cum sa traiasca.
  3. Oamenii au fost impartiti in sclavi si in stapani si au acceptat aceasta inegalitate din lipsa de  speranta.

Aceste au fost modalitati anterioare de dezvoltare ale oamenirii, dar acum aceasta a ajuns la o cerere pentru egalitatea de sanse, la nivel mondial. Oamenii simt ca “toata lumea trebuie sa fie egala!” Pe de o parte, acest lucru, intr-adevar exprima viziunea lor interna de justitie, iar noi suntem de parere ca egalitatea reprezinta dreptate. Cu toate acestea, definitia noastra de egalitate este gresita – cautam in exterior, in loc sa cautam egalitatea in interior.

Prin urmare, ne propunem egalitatea intre toti in forma externa, dar in ultimele doua secole, am aflat ca egalitatea de exterior, este o iluzie totala . Ceea ce avem nevoie este egalitatea mult mai profunda, care este mult mai adanc, in interior.

Pentru a atinge aceasta, va trebui sa obtinem gradul de constientizare al intregului sistem de inter- conectare si sa revenim la principiul adevarului, care adevar inseamna ca fiecare persoana sa se supuna legilor reale, comune oamenilor, bazate pe cunoasterea globala si profunda a Naturii.

De Ce Creatorul Ne Face Sa Suferim Si Sa Ne Bucuram

Am primit doua intrebari despre placere si suferinta:

Intrebare: De ce ne face Creatorul sa suferim?

Raspunsul meu: Aceasta rezulta din regula “maretia Luminii este vazuta de la intuneric”. De exemplu, fanii fotbalului nu pot fi pe deplin multumiti, cu exceptia cazului in care, echipa lor favorita trece prin dificultati in timpul jocului. Cercetarea a aratat ca fanii echipei castigatoare care au trecut prin emotii negative datorate riscului echipei de a pierde au avut in schimb si mai multe sentimente pozitive despre meci. Emotiile negative joaca un rol-cheie in senzatiile pozitive.

Intrebare: Eu am o intrebare care m-a deranjat pentru o lunga perioada de timp si, astfel, m-a impiedicat sa accept Kabbalah. De ce vrea Creatorul sa-Si faca Lui Insusi placere (prin incantarea creatiei Sale – din moment ce noi facem parte din ea); de ce nu-Si mentine doar perfectiunea Lui? Asta trebuie sa insemne ca El a avut, de asemenea, o dorinta egoista de a aduce placere Lui Insusi?

Raspunsul meu: Ai un motiv sa intelegi astfel, deoarece nu intelegi calitatea de a darui. Crezi ca aceasta include un fel de referire la sine, dar nu este asa.

Prima Carte de Kabbalah In Chineza

Prima carte de Kabbalah in chineza tocmai a fost publicata. Titlul cartii este “Intelepciunea Kabbalah”, aceasta include traducerea a doua carti din limba engleza, “Kabbalah Revelata” si “De la Haos la Armonie”.

Toata viata noastra este un joc al Superiorului cu Inferiorul

Toate necazurile noastre in viata sunt cauzate de Lumina Superioara care ne influenteaza. Noi simtim intunericul in locul Luminii, in interiorul dorintelor noastre egoiste (Kelim-Vasele necorectate), si ne trezim intrebandu-ne, „De ce ne simtim atat de rau?” In esenta, noi intrebam despre motivul pentru care avem aceasta stare. Pentru a gasi raspunsul, trebuie sa revelam ca motivul consta in opozitia calitatilor noastre fata de Nivelul Superior (AHP din gradul Superior).
Asa avansam spiritual, cererea noastra se schimba treptat, pana cand, in urma modificarilor, vom cere in final Superiorului “Arata-mi ce sa fac!” Si vom accepta orice conditie pe care El ne-o pune.
Astazi, pentru prima data in istorie, am devenit conectati in interiorul conexiunii globale egoiste, care ne dezvaluie ca suntem in opozitie fata de Creator. Inainte de aceasta, fiecare dintre noi s-a dezvoltat in mod individual, de mii de ani si noi nu ne-am opus Nivelului Superior (AHP), deoarece El (Forta care  Guverneaza) este una si indivizibila, in timp ce noi (cei care suntem guvernati) am fost deconectati unii de altii.
Acum, insa, fiind conectati intr-un singur sistem, ni se dezvaluie opozitia noastra fata de Nivelul AHP Superior. El este unul, iar noi am devenit, de asemenea, ca unul singur, dar alaturi de El. El este o expresie a formei noastre corectate, pe care o vedem ca opusa formei noastre necorectate – egoista. Din cauza acestei opozitii noi simtim criza si suferinta.
Depinde de noi sa avem dorinta de schimbare si de a cere Fortei Superioare sa ne corecteze si sa ne faca similari cu El. Vom fi apoi impliniti cu senzatia de Lumina (sentimentul de daruire si iubire) si ne vom ridica la Nivelul Superior.
Succesul nostru pe aceasta cale si capacitatea noastra de a face asta mai rapid si placut depinde de grija cu care vom avea in vedere faptul ca tot ceea ce se intampla in lume este un joc al Creatorului cu persoana,  un joc al Superiorului cu inferiorul.

De ce am nevoie de aceasta lume imaginara?

Intrebare: Care este abordarea stiintei Kabbalah la perceptia realitatii?

Raspunsul meu: Abordarea e foarte simpla. O fiinta umana e o dorinta. Aceasta dorinta se imagineaza pe sine din interior – cine sunt eu, ce sunt eu, din ce sunt format, cum exist, precum si ce si cum simt? In plus, isi imagineaza ca exista, pasamite, in afara acestei dorinte, ca si cum ar fi o alta forma de dorinta, descrisa cumva ca fiind in afara sa.

Exista o mare distanta intre dorinta care pare sa imi apartina (in care ma imaginez pe mine) si dorinta in care percep tot ce ma inconjoara. Dorinta in care imi imaginez mediul meu exterior este deconectata de “eul” meu interior.

Aceasta dorinta exterioara pare straina fata de dorinta mea interioara; insa eu o analizez numai in masura in care dorinta interioara poate sa aiba folos de la ea, adica sa primesc placere de la ea, in dorinta mea interioara. Ca urmare, pot sa ucid aceasta dorinta exterioara; pot sa scot din ea toata viata si toata Lumina, pentru ca nu imi pasa ce se intampla cu ea. Lucrul cel mai important pentru mine este sa castig in dorinta mea interioara. Folosesc dorinta exterioara numai pentru a ii fi de folos dorintei mele interioare.

De ce percepem lumea si pe noi insine in acest fel? Baal HaSulam explica astfel: exista o singura dorinta, dar ea are doua diferente launtrice, inerente – separarea in interior si exterior. Prin aceasta sfaramare, Creatorul ne-a permis sa simtim diferenta dintre El si noi – sa simtim cat suntem de opusi unii altora si cat de indepartat este El de noi. Insa, in loc sa Il simtim pe El, noi ne imaginam lumea care ne inconjoara acum.

Si atunci, cum altfel poate El sa se insufle pe Sine, calitatea daruirii, in noi – calitatea primirii? O face dandu-ne un exemplu despre ce reprezinta aceste doua forme ale naturii, ce inseamna sa primesti si sa daruiesti.

Cum poate Kli-ul sa primeasca Lumina?

Cum sparge Creatorul Kli-ul? Acest lucru se face prin Partzuf Ishsut, care reprezinta mama, sanul matern, intreaga blandete infinita cu care Creatorul trateaza creatia. Acest Partzuf sprijina Parsa, stiind ca va face Kelim sa se sfarame. Stie ca Lumina va disparea si ca Vasele-Kelim vor cadea din daruire in primire egoista, care inseamna moarte!

Incercati sa intelegeti in ce masura aceste Sisteme Superioare iau toata suferinta si toate restrictiile asupra lor, pentru a crea sfaramarea. Sfaramarea apare pentru ca Lumina Corectarii Finale (Gmar Tikun) vine in Kelim complet deschise, care doresc sa primeasca toata Lumina de dragul daruirii; vor sa manance de pe toata masa pe care a asternut-o Gazda.

Eu sunt oaspetele Sau si sunt absolut sigur ca voi primi toate aceste feluri de mancare numai de dragul Sau. Asa ca le iau, ma umplu cu ele si ma bucur ca dau Gazdei. Mi se pare ca am atins corectarea finala, ca sunt in Lumea Infinitatii si am un ecran pentru toate.

Dar atunci, dintr-o data, incep sa dezvalui faptul ca nu am niciun ecran pe nimic. La urma urmei, am primit Lumina Hochma de sus in jos, iar ea nu poate niciodata sa intre in Kelim ale primirii, pentru ca acest lucru este imposibil. Am crezut ca se poate face asta, dar am gresit. Macar daca as fi gresit cu 10-20%. Dar am facut ceva care era complet inacceptabil.

Cum poate sa accepte un Kli de primire Lumina? Poate sa o faca numai unindu-se cu Bina. Asta se va intampla mai tarziu, in lumea corectarii.

Sfaramarea sufletului comun este o actiune sacra

Sfaramarea Kelim a trebuit sa se intample pentru a asigura ca dorinta de a primi si dorinta de a darui nu vor ramane separate si de neinteles una pentru cealalta, ci se vor amesteca si vor invata sa se inteleaga una pe cealalta. Sfaramarea singurei dorinte care a fost creata, sufletul, nu s-a intamplat din greseala; ea face parte dintr-un program care permite creatiei sa dobandeasca o constienta mai mare, fiind fortata sa realizeze cat de gresita este perceptia ei.

Pentru Cel Superior, asta nu e o „sfaramare”, ci o actiune sacra – o revelare, pentru cel inferior, a masurii in care este opus Creatorului. Ca urmare, ea este o actiune esentiala pentru atingerea perfectiunii si a corectarii. Noua doar ni se pare ca e vorba de o sfaramare, la fel cum ar privi un croitor pe un copil care crede ca el strica materialul, taindu-l cu foarfecile, cand, de fapt, croitorul face acest lucru pentru a crea un costum din materialul respectiv. Pentru cel inferior, asta pare coruptie, insa pentru Cel Superior, este corectare.

Imaginati-va ca, pentru a ma intelege pe mine, trebuie sa coborati la nivelul meu. Eu sunt un hot, un criminal si plin de diverse vicii, iar voi sunteti incapabili sa imi intelegeti tiparul de gandire. Ca urmare, voi trebuie sa coborati la mine si, cumva, sa va familiarizati cu viciile mele. Atunci, veti simti cum puteti sa va conectati cu mine, ca sa ma salvati din starea mea.

Nu exista alt mod de a face asta. Va trebui sa “va murdariti” si sa stabiliti cu mine o conexiune adevarata, coborand la starea mea inferioara. De aceea sta scris, “Eu, Creatorul, sunt situat cu tine in toate viciile tale”, si “Shechina este in exil”.

Numai din aceasta stare poate Creatorul sa inceapa sa ne inalte pe amandoi. Ca urmare, sfaramarea a fost necesara, iar starea noastra este starea cea mai buna cu putinta, din punctul de vedere al libertatii de alegere.

Odata ce ne inaltam la un nivel spiritual inalt si devenim mari oameni drepti, s-ar putea sa regretam ca nu suntem jos…

Invata sa trezesti zorile

O persoana din lumea noastra invata la universitate timp de mai multi ani, da mai multe examene si sufera atunci cand nu intelege ceva, dar mai tarziu, cand termina studiile, primeste o diploma si pleaca de la facultate, nu-si mai aminteste: de ce a inceput ea sa studieze? Ei bine, a facut-o ca sa dobandeasca o anumita abordare fata de domeniul sau de specialitate; pentru a dobandi capacitatea de a invata lucruri noi. Cunoasterea sa anterioara nu e o baza pentru asta; ea nu face decat sa ii dea abordarea corecta, care o face mai capabila sa perceapa „Lumina care Reformeaza”.

Aceeasi capacitate e transferata in spiritualitate, de la un grad la urmatorul. Trecand de la un grad la altul, devin mai indemanatic si mai sensibil la Lumina si sunt mai capabil sa o atrag. Nu stiu ce este Lumina, dar deja stiu cum functioneaza. Pot sa o recunosc si, din interiorul dorintelor mele, pot sa inteleg cum ar trebui ea sa vina la mine si care ar trebui sa fie influenta ei. Intr-o masura, sunt pregatit pentru stari noi si necunoscute. Sunt capabil sa evoc influenta Luminii asupra mea prin propriul meu acord, iar cand vine Lumina, sunt pregatit pentru ea.

Dinauntrul calitatilor mele, eu deja recunosc si doresc influenta corecta a Luminii. Chiar si in absenta Luminii, in intuneric, in timpul tranzitiei din aceasta lume in lumea ce va veni, eu pot deja sa trezesc zorile.

Ca urmare, toata lucrarea noastra este sa cautam mereu, deoarece cautarea ne aduce alte forme de intelegere despre gradele superioare.



O alta formula pentru fericire

Intrebare: Eu sunt un egoist care simte placere atunci cand masina vecinului explodeaza si suferinta atunci cand vecinul isi cumpara o masina noua. De unde pot sa obtin o alta formula pentru a atinge fericirea?

Raspunsul meu: Daca vrei sa suferi de nenorocul care cade peste vecinul tau si sa fii fericit atunci cand e fericit si el, ar trebui sa te casatoresti cu fiica lui – atunci, el o sa fie familia “ta”.

Intelegi acum? Ai nevoie de o conexiune cu el, astfel incat Kelim-urile sale sa devina ale tale! Daca deveniti o singura familie, atunci vei simti placere pentru toate reusitele si achizitiile lui. Trebuie doar sa iti conectezi Kelim la ale sale. Altfel, orice noua achizitie pe care o dobandeste el va deveni o uriasa pierdere pentru tine.

Faptul ca percepem Kelim ale altora ca fiind externe ne permite sa ne inaltam la un alt nivel. De aceea a avut loc sfaramarea. Daca acum imi conectez Kelim exterior la mine, voi dobandi calitatile Creatorului, pe care altfel nu as fi putut sa le dobandesc.

Creatorul m-a impartit in doua parti si mi-a dat o senzatie ca una dintre parti imi este straina. Dar cine sunt oamenii care imi sunt straini, de fapt, daca tot universul e format doar din mine si din El? Deci, o persoana “straina” este doar modul in care imi apare Creatorul. Daca imi atasez acum pe acel strain, asta va insemna ca adopt calitatile Creatorului.

El a creat in mine aceasta impartire artificiala intre “mine” si “El”, in care partea exterioara se numeste “vesminte si castele”, sau “o alta persoana”. Acum, inauntrul dorintei mele exista doua parti: eu si vecinul meu, iar eu trebuie sa lucrez ca sa imi atasez vecinul, pentru ca, astfel, voi dobandi calitatile daruirii, iubirea pentru aproapele meu.

Cand fac asta, voi incepe sa simt acelasi lucru si fata de Creator. El este in exteriorul acestei sfere, dar eu am un mijloc prin care pot sa mi-L imaginez si sa Il simt – pot sa trec de la iubirea pentru aproape la iubirea pentru Creator, si astfel, sa dobandesc o conexiune cu El. Ocazia pe care o avem, de a percepe realitatea ca fiind impartita in doua parti, este o inventie speciala si o mantuire, pentru ca ea ne permite sa incercam sa atasam partea exterioara la cea interioara. Altfel, situatia noastra ar fi fara nicio speranta.

Ca urmare, trebuie sa folosim toata aceasta lume ca pe un mijloc pentru propria noastra corectare, caci toata lumea a fost creata pentru noi, ca sa ne permita sa Il atingem pe Creator.

Ce se intampla la sfarsitul acestui film la care ne uitam?

Intrebare: Daca intreaga imagine a asa-numitei “lumi exterioare” este practic proiectata in creierul meu, ca printr-un fel de lupa fotografica, atunci unde e creierul meu, in toate astea? Oare el exista inauntrul meu, sau in afara mea?

Raspunsul meu: Un mod mai fundamental de a formula intrebarea ta este, “Cine suntem noi, de fapt?”. In clipa aceasta, simt ca si cum as avea un corp fizic in care traiesc, experimentez suferinta si bucuria, implinirea si goliciunea. Asa trebuie sa relationez cu el, deocamdata. Sta scris ca “Torah vorbeste pe limba oamenilor” – ceea ce inseamna ca, Creatorul ni se adreseaza in limba noastra, evocand in noi diferite sentimente si impresii.

Dupa aceea, vom da la o parte tot acest limbaj si toate perceptiile noastre trecute despre lume si vom vedea cum vechea imagine dispare total. Credeti-ma, cand va spun ca nimic din ceea ce vezi inaintea ta in prezent nu va ramane! Mirajul acesta se va risipi ca o ceata, iar imaginea pe care o vezi acum se va evapora, ca si cum filmul la care te uitai ar ajunge la sfarsit. Vom dobandi o noua perceptie, una care, deocamdata, este complet de neimaginat pentru noi; si vom patrunde intr-o noua lume – o lume inversata.