Întrebare: În cerc, fiecare trece prin două faze diferite: atunci când dăruieşte şi atunci când primeşte, atunci când vorbeşte şi atunci când ascultă. Care este diferenţa dintre aceste faze? În care faza suntem egali? Atunci când ascultăm?

Răspuns: Nu suntem absolut egali în nimic, cu excepţia aspiraţiei de a-i aduce pe toţi mai aproape de a fi împreuna, pentru a descoperi calitatea comună a dăruirii şi iubirii dintre noi, numită Creatorul.

Dacă nu ne apropiem în acest mod, atunci nu vom fi egali în niciun mod. Egalitatea dintre noi toţi este în efortul de a ne atrage mai aproape de Creator, în interiorul căruia ne conectăm.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 10/22/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Înainte de orice altceva, este necesar să ne conectăm cu Creatorul și atunci să încercăm să percepem toate obstacolele prin acest punct de conexiune, astfel încât acestea să fie folosite pentru a intensifica conexiunea cu Creatorul, în loc să ne ducă mai adânc în problemele noastre zilnice.

Trebuie să-mi las fricile și grijile și să ader la „Nu e nimic în afară de El”. Mă conectez la Creator, la această singură realitate existentă, ca la un singur punct, ca la începutul Creației.

„Iată că, înainte ca emanațiile să fie emanate și creaturile să fie create, Lumina simplă Superioară a umplut întreaga existență. Și nu era niciun gol, cum ar fi o atmosferă goală, o cavitate sau o groapă, ci totul era umplut cu Lumina simplă, nemărginită.”

Și atunci, în această Lumină, s-a solidificat un punct negru, opus Luminii, prin dorința lui de a primi.

Dar el s-a anulat complet în fața Luminii și eu vreau să fac exact la fel! Și după ce obțin alipirea cu Lumina în acest singur punct, cu alte cuvinte, în tot ceea ce mi se întâmplă eu Îl văd doar pe Creator, voi fi capabil să încep să-mi deschid mintea, inima, gândurile și dorințele în măsura în care sunt capabil să le raportez la Creator.

Eu nu am nimic; eu rămân un singur punct. Nu-mi aparține nicio senzație, toate îmi sunt trimise de Creator, astfel ca eu să ader la El și mai mult. Atunci, punctul meu de adeziune va începe să se extindă peste toate tulburările și gradul meu de conexiune cu Creatorul va crește. Rezultă că nu sunt deloc obstacole. Ele sunt, mai degrabă, „ajutor împotriva Lui”, fiindcă, pentru mine, acest punct este opus Creatorului, dar el mă ajută să-mi întăresc puterea adeziunii noastre.

Nu sunt totdeauna capabil să raportez totul la Creator, chiar dacă înțeleg că așa ar trebui să fie. Se pot ridica astfel de frici și de probleme că sunt incapabil să-mi mențin alipirea cu Creatorul. Semnul alipirii e bucuria datorată faptului că nu e nimic în afară de El, Cel care e bun și face bine. Când sunt în adeziune cu El, mă simt complet și perfect, fiindcă oricine este în adeziune cu perfecțiunea este, de asemenea, perfect.

Dacă, însă, nu este nicio bucurie, înseamnă că sunt în exil și nu în adeziune cu „Nu e nimic în afară de El”.

Stau la lucru și mă simt în exil, pierzându-mi inutil timpul. Vine cineva cu toate aceste sarcini și eu trebuie să-mi irosesc toată viața cu ele. Nu există nicio ieșire; trebuie să continui, dar cu intenția constantă că pe timpul acestei activități eu sunt conectat la Creator și mă anulez în fața Lui. Și asta tocmai datorită serviciului meu și a tuturor problemelor, a așa numitei „lumi iluzorii”, tocmai așa am posibilitatea de a-mi consolida conexiunea.

Și dacă ajung la alipire, atunci încetez să mai experimentez această lume, ea dispare. În loc să se separe, ea devine unită și, în loc să ascundă ecranul, ea revelează ecranul.

Schimb exilul cu eliberarea, numai prin a aduce totul la Creator și asta este de ajuns. Întreaga diferență între Egipt și Israel este că exact aceeași dorință, care a fost revelată în Egipt, își schimbă intenția în dăruire, după trecerea prin deșert și intrarea în țara lui Israel. De aceea, noi trebuie să ne vedem în fiecare zi ieșind din Egipt.

Fiecare zi trebuie să fie dedicată obținerii adeziunii cu Creatorul; așa revelez că sunt în exil. De aceea, trebuie să muncesc în fiecare zi la alipirea cu Creatorul, peste toate distragerile și să schimb înclinația mea rea, în una bună, să schimb îngerul morții, în îngerul vieții.

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 7/03/2018 – Scrierile lui Rabaș – „O rugăciune adevărată este peste o lipsă”

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Succesul depinde de conexiunea omului la grup, deoarece mediul ne alimentează cu multe discernăminte interioare pe care nu mai trebuie să le experimentăm noi înșine. Asta datorită faptului că fiecare din noi îi include pe ceilalți în sine și, dacă eu sunt conectat la zece prieteni, absorb toate stările personale ale fiecărui prieten. Așa avansez.

Conexiunea noastră nu ne salvează numai timp dar, fără ea, nu am să obțin niciodată nașterea spirituală. Pornind de la o picătură de spermă, dezvoltarea corpului trece prin multiplicarea celulelor și a conexiunilor dintre ele. Numim asta creștere. Totul depinde de conexiunea dintre noi.

Este bine că noi toți suntem diferiți, percepem, înțelegem și reacționăm diferit. Asta ne dă oportunitatea să fim incluși unii în alții peste toate diferențele, formând un vas integral – dorința comună, organizată într-un mod complex, multilateral, gata să primească Lumina Superioară. Până la urmă, revelarea Creatorului nu poate apare într-o dorință individuală: este prea primitivă, unidimensională și plată.

De aceea, conectăm împreună multe calități opuse, diferite. Din această diversitate de conexiuni și calități interconectate (care își doresc să își păstreze unicitatea, dar și să se conecteze, în ciuda diferențelor dintre ele), noi creăm un vas spiritual complex, vrednic de revelarea Creatorului.

De aceea, este atât de important să ne conectăm unii cu alții; această conexiune este cea care contruiește un vas spiritual (kli). Creatorul, Lumina Superioară, umple întreg spațiul. Problema este cum să devenim similari cu Creatorul din dorința noastră egoistă și cum să o acceptăm în funcție de similitudinea calităților noastre.

Aceasta este obținută exact prin multitudinea de calități contradictorii care, în ciuda tuturor diferențelor, sunt conectate una cu alta într-un singur scop: revelarea Creatorului în interiorul conexiunii noastre. Conexiunea noastră unul cu altul este numită „Creator” (Bore), ceea ce înseamnă  „vino și vezi”, (Bo -Re).

De aceea, trebuie să evaluăm pregătirea pe care Natura a creat-o, adică spargerea sufletului comun și posibilitatea unirii dorințelor diferite de dragul unui singur scop: revelarea Creatorului. Unitatea noastră ne permite să creăm forma de conexiune care va fi numită Creator.

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 18/03/2018 – Scrierile lui Rabaș – Eseuri, vol 2, Art 19 „Vino la Faraon”

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Care este cea mai inaltă stare in Cabala, descrisă ca o stare de fericire completă și absolută?

Raspuns: Fericirea absolută este creată prin integrarea completă între linia dreaptă și linia stângă în linia de mijloc, când sistemul egoist (Klipa-înveliș, Tuma’a-impuritate, Gasut-vulgaritate) este complet și umplut prin linia dreaptă, caracteristic dăruirii, iubirii și grijei.

Dacă cele două sisteme există concomitent în linia de mijloc dintre ele, cu acceptare completă a unueia față de celalaltă, atunci această stare este numită fericire absolută.

Dar această stare nu va fi permanentă, pentru că în ea se relevează constant distorsiuni, crize și descompunere. Cu alte cuvinte, orice stare spirituală, inclusiv o stare a fericirii, este dinamică.

Din lectia de Cabala in limba rusa din 17.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Orice știință din lume studiază conexiunea dintre părți ale realității, fiecare la nivelul ei de realitate – psihologică, fiziologică, biologică și fizică – și, astfel, există psihologia, biologia, fizica, etc.

Înțelepciunea Cabala nu se ocupă cu aceste niveluri, ci cu nivelul cel mai de bază, aceasta este dorința conținută în fiecare parte a Creației dar, în diferite forme, la diferite niveluri și la diverse dimensiuni.

De aceea, Cabala este considerată știința principală. Ea desfășoară aceleași cercetări științifice, deduce formule, studiază Creația și acțiunile Creatorului, clarifică locul nostru în Creație și măsoară Creația în relația cu Creatorul. Toate acestea presupun un studiu științific serios. Toate celelalte științe nu dau definiții atât de exacte.

În fapt, Creația este foarte complicată, deși pare că ea este bazată pe o formulă foarte simplă: dorința Creatorului de a dărui este egală cu dorința creaturii de a primi.

Dar, aceasta nu este o simplă egalitate, fiindcă include un coeficient care ar trebui să egaleze dorința de primire și dorința de dăruire: dorința Creatorului de a dărui este egală cu C multiplicată cu dorința creaturii de a primi.

Acest coeficient C include în sine o restricție, un ecran (Masah) și Lumina Reflectată. Noi trebuie să aplicăm această egalitate tot timpul. De aceea, eu trebuie să cunosc dorința de primire, dorința de dăruire și coeficientul meu.

Astfel, studiez permanent dorința Creatorului de a dărui. Aspir să fiu asemănător Lui. În funcție de acești parametri, îmi determin starea și locul în Creație. În acest fel explorez toată Creația. Fără asta, este imposibil să mă raportez corect la Creator și să am nevoie să ating gradul de iubire pentru El. Coeficientul este intenția mea de dragul dăruirii. Fără el, nu-L pot contacta pe Creator.

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 01/03/2018, Scrierile lui Rabaș

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Poate munca la traducerea de texte sau o altă diseminare să mă ajute să trec prin coborârile spirituale?

Răspuns: Munca cu textele este baza activității noastre. Cartea nu pleacă nicăieri. Ea are o rădăcină spirituală superioară. Chiar dacă este pe computer, este totuși o carte, un text. Douăzeci și două de litere ebraice din Kli-ul (vasul) Spiritual.

Citind și pregătind simultan textul pentru alții, devii canal de comunicare între Creator și ei. Atunci trece prin tine Lumina Superioară. Altfel, te blochezi și nu obții nimic de Sus.

Totul este aranjat astfel încât să existe Cel de Sus (Creatorul), tu și a treia persoană. Tu trebuie să conduci Lumina de la Creator prin tine, pentru cel de jos.

Baal HaSulam scrie în „Prefață la Cartea Pomul Vieții”: „Fiecare din noi este conectat la întregul lanț de suflete și generații. Din asta vedem că, de fapt, omul trăiește de dragul satisfacerii nevoilor tuturor sufletelor, când fiecare dintre zale conduce Lumina prin întregul lanț”.

Când un om conduce Lumina prin el către ceilalți, el nu este restricționat de nimic. Aceasta este o trăsătură minunată, fiindcă, atunci, el devine receptorul pentru toată Lumina Infinită. El nu o oprește, ci o conduce prin el și, de aceea, toată Lumina devine a lui.

În același timp, el se bucură de faptul că aderă la Creator și Îl conectează pe El cu ceilalți și îi umple pe ceilalți cu echivalența cu Creatorul. Ce poate fi mai puternic decât această stare? Nimic.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 29/10/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Munca fiilor Israelului în Egipt este munca de unificare în grupul de zece. Totuşi, această unificare este imposibilă în Egipt; prin urmare, au fugit de acolo. La urma urmei, ei au vrut să se unească în dorinţa de a se bucura. În Egipt, toate problemele sunt realizarea faptului că nu suntem capabili să ne unim, indiferent cât de mult am încerca.

Astfel, au trecut şapte ani de saţietate şi şapte ani de foamete în încercările noastre fără succes. Totuşi, de fiecare dată obţinem definiţii din ce în ce mai subtile şi mai sublime şi într-un final am ajuns la nevoia de a ieşi din Egipt. Moise înţelege că este necesar să ne separăm de Faraon; el se duce la Faraon şi îi cere să elibereze poporul.

Dar înainte nu era o asemenea conştientizare şi era neclar că o persoană era dominată de dorinţa de a se bucura. Chiar şi acum ni se pare că este suficient să facem un efort, iar noi ne vom uni. Aşa că am încercat din nou şi din nou şi au trecut 400 de ani cu aceste încercări, adică pe toate cele patru etape.

Nu poate exista unificare în Egipt; până la urma noi suntem în egoismul nostru! Şi chiar dacă ajungem la o anumită unitate, apoi, pe următorul grad, descoperim că a fost egoistă şi nu de dragul dăruirii, aşa cum ni s-a părut nouă.

Anii exilului sunt gradele. Dacă ne aflăm în anul 250 al exilului, înseamnă că am reuşit să ne unim pe gradul 250. Însă dintr-o dată este revelata linia stânga, arătându-mi că nu este nicio unitate şi că urăsc pe toată lumea. Înseamnă că acum, pe gradul 251, am descoperit o dorinţă de a mă bucura mult mai mare decât înainte. Aşa că urcăm pe aceste grade, păşind cu piciorul stâng, apoi cu cel drept.

Există unitate în Egipt, însă este egoistă. Până la urmă, tot Egiptul este aranjat pentru noi ca să înţelegem că nu vom avea o viaţă în egoism.

Din prima parte a lecţiei zilnice de dimineaţă de Cabala 3/9/18, Scrierile lui Rabash, Treptele scării „Care sunt cele două discernăminte dinainte de Lishma”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Care este principalul motiv pentru care o persoană ar trebui să participe la un Congres de Cabala?

Răspuns: Suntem într-o situaţie în care Înţelepciunea Cabala devine, la nivel larg, din ce în ce mai recunoscută, nu aşa cum a fost înţeleasă, pe parcursul istoriei, într-un mod greşit de toată lumea, ca fiind o religie, misticism, magie sau filosofie şi asta numai ca să dau câteva denumiri, ci ca o metodă fundamentală de care avem nevoie pentru a ne îmbunătăţi pe noi înşine și toate domeniile din lume.

Înţelepciunea Cabala explică structura relaţiilor umane pe scara personală, casnică, socială, naţională şi globală. Se adresează educaţiei, atât a adulţilor, cât şi a tinerilor, conform cu ceea ce este cel mai important în viaţă, cum să se prioritizeze valorile umane, angajamentele şi cum să se plănuiască viaţa personală, casnică şi naţională cu scopul unei generaţii viitoare armonioase.

Cu alte cuvinte, Înţelepciunea Cabala deschide o hartă nouă şi îmbunătăţită a lumii, arătă direcţia în care se îndreaptă lumea şi explică legile naturii: de ce şi în ce mod lucrează acestea asupra noastră. Nu întreba pe nimeni, dacă vrea sau nu să știe despre înțelepciunea și conștiința pe care o aduce Cabala. Totuşi, dacă este important pentru noi pentru a ne găsi locul optim în lume şi să avem o viaţă mai fericită şi mai uşoară, atunci este important pentru noi ca cel puţin să învăţăm şi să experimentăm puţin din ceea ce are de oferit Cabala.

Aşadar, invit pe toată lumea la Congresul Mondial de Cabala. Sunt sigur că toţi vor merge acasă cu o abordare sănătoasă, raţională şi practică faţă de viaţă, atât în privinţa vieţii personale, cât şi a lumii în general. În viaţa modernă, care este interdependentă la nivel global, o asemenea abordare este foarte necesară.

Întrebare: Ce sentimente se poate aştepta o persoană să experimenteze la un congres de Cabala?

Răspuns: Ne aşteptăm să facem din acest congres de Cabala, unul practic, ca să ofere participanţilor o abilitate să simtă forţele naturii, care acţionează asupra noastră și, de asemenea, să înveţe cum să lucreze cu ele şi cum să le controleze. Făcând asta, vom fi capabili să ne controlăm viaţa, pe scala individuală, socială, naţională şi chiar globală. Prin asta vom ştii la ce să ne aşteptăm în viitorul apropiat, ca şi în generaţiile viitoare. Ne va ajuta în propria noastră educaţie, în educaţia copiilor, în tot, adică eu voi ştii cum să mă înţeleg cu toată lumea şi sa înţeleg tot ce se întâmplă.

Aşadar, participarea fizică la congres este foarte importantă, deoarece noi nu înţelegem aceste lucruri de la o distanţă mare, prin internet.

În plus, oamenii vor avea posibilitatea să pună întrebări şi să primească răspunsuri şi vor fi foarte mulţi oameni care îi vor ajuta pe toţi să analizeze şi să clarifice tot ceea ce studiem noi şi ceea ce experimentăm. Vom fi foarte fericiţi să vedem participanţi de toate vârstele şi din toate mediile, fără limitări, deoarece Înţelepciunea Cabala aparţine întregii umanităţi și toată lumea este inclusă şi este egală în raport cu Înţelepciunea Cabala. A ajuns la noi de la Adam HaRishon („Primul Om”), aşadar este pentru toată lumea.

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Eu  mă direcţionez mereu către „Nu e nimeni în afară de El”, care este cauza a tot ce mi se întâmplă, dar văd această lume imaginară între mine şi Creatorul, care îmi dă tot felul de probleme. Trebuie să îmi imaginez această lume ca o reflecţie a calităţilor mele interioare. În funcţie de percepţia mea asupra realităţii, îmi văd calităţile interne în afara mea, peste tot în jurul meu.

Dacă te văd pe tine în faţa mea, înseamnă că exişti în interiorul meu, ca o anumită dorinţă, cu anumite calităţi. Pe măsură ce îmi corectez relaţia exterioară cu tine, aparent te readuc în interiorul meu. Acum eşti inclus în mine şi nu te mai văd în exterior.

În lumea noastră, prima dată embrionul se dezvoltă în mama sa, apoi se naşte şi creşte treptat într-un adult. Aici se produce procesul invers, revenind la sursă, spre interior. Aşa că studiem secretele Torei şi penetrăm în interiorul acesteia.

Întreaga lume pe care o văd în exterior, trebuie să încerc să o găsesc în interiorul meu reprezentând calităţile mele interioare. Dacă văd diferite evenimente din această lume, bune sau rele, atunci ar trebui să mi le imaginez în interiorul meu şi să încerc să corectez modul în care mă raportez la ele, să îmi schimb dorinţa în dăruire. Dacă dorinţa mea este îndreptată spre dăruire, atunci devin similar Creatorului şi mă unesc cu Creatorul într-un întreg. Asta se numeşte adeziune.

Este de dorit să ne imaginăm că realitatea exterioară este văzută în exteriorul nostru doar datorită stărilor noastre ne corectate. Dar, de fapt, această realitate trebuie să fie interioară. De aceea, studiem partea interioară a Torei, învăţând că totul este în interiorul nostru şi corecţia se petrece în interiorul unei persoane.

Cabala ne dă o metodă practică prin care ne putem corecta şi astfel schimbăm lumea din jurul nostru, pentru că lumea este proiecţia noastră interioară. Asta nu este filosofie, ci adevărul. Filosoful este cel care neagă acest lucru.

Care este scopul tuturor eforturilor noastre de a corecta lumea? Numele de „reformatori ai lumii” este unul peiorativ în Cabala, pentru că în loc să se schimbe pe ei înşişi, ei încearcă să schimbe lumea din jurul lor. Este precum copiii care cred că jocul lor este adevărat şi că păpuşa este un bebeluş adevărat.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/4/18, Scrierile lui Rabash, Vol.2, Articolul 44

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Separarea Creaţiei de Creator se întâmplă din cauza diferenţei în intenţie, nu în acţiune. Prin acţiunea de primire, fiinţă creată aderă la Creator, care este cel care dăruieşte: ca un bebeluş faţă de mama sa. Iar dacă bebeluşul ar avea raţiunea şi experienţa unui adult, atunci el ar înţelege că nu este necesar să întrerupă primirea de la mama sa, ci mai degrabă să adauge la acest lucru intenţia sa de a dărui.

Nu este suficient ca mama să se bucure numai din faptul că bebeluşul primeşte de la ea. De asemenea, este necesar să se adauge înţelegerea copilului despre întreaga profunzime a experienţei şi iubirii ei şi propria lui recunoştinţă faţă de o asemenea dăruire. Apoi acest lucru va deveni nivelul uman, nu cel animal, ca al unui bebeluş inconştient.

În fiinţa creată, senzaţia de lipsă a unei asemenea intenţii este numită ruşine, iar acesta este motivul pentru care s-a făcut restricţia. (Talmud Eser Sefirot)

Principalul lucru este să ai răbdare

Întreaga dificultate a studiului Cabalei constă în aceea că cere o schimbare a importanţei. De aceea, pleacă oamenii; ei nu sunt pregătiţi şi nu sunt de acord cu acest lucru, pentru că le lipseşte răbdarea. Ei nu cred că acest studiu le aduce un rezultat real şi nu înţeleg despre ce vorbeşte aceasta înţelepciune.

Iar aici, răbdarea este obligatorie, deoarece oferă Lumina Superioară, forţa care ne transformă într-o nouă creaţie şi ne oferă timp pentru a lucra. Gradual, începem să simţim, să înţelegem şi să judecăm după noul criteriu. Apoi, deşi omul aparent este tot acelaşi, în realitate el devine complet diferit.

Devine imposibil să-l judeci prin mijloacele anterioare, a importanţei şi a regulilor obişnuite, deoarece acum rezonează conform legii echivalentei de formă cu forţa superioară; cu alte cuvinte, el rezonează într-un mod complet diferit de modul în care o făcea anterior.

Noi obţinem o asemenea schimbare substanţială ca rezultat al influenţei Luminii superioare asupra noastră, trecând printr-o revoluţie interioară foarte complexă. Sunt necesari mulţi ani ca acest lucru să se întâmple, deoarece asemenea schimbări se petrec gradual într-o persoană, în porţii mici. Şi chiar şi acest lucru este greu de suportat. Avansarea este mult mai uşoară într-un grup de care o persoană se poate ţine. Cu ochii închişi, dacă o persoană se ţine de grup, atunci ea poate să treacă prin toate dificultăţile.

El îşi închide ochii în fata valorilor vechi şi primeşte de la grup, din conexiunea cu prietenii, de la un nou Kli (vas) în care grupul de zece devine ca unul, cu valori noi: o raţiune şi experienţe noi, realizări noi, unităţi de măsură noi.

Acest lucru este o perioadă foarte delicată şi dificilă, despre care este scris: „O mie intră într-o încăpere, însă numai unul iese la lumină”. Este necesar să dobândeşti răbdare, să dai Luminii superioare oportunitatea să lucreze asupra ta şi să-ţi dea calităţi noi. Este scris: „Fă orice, numai nu pleca”, asta se referă în special la acest proces.

Un bebeluş nu este ruşinat să primească de la mamă; la acel nivel încă nu este ruşinea. Însă Malchut a lumii Ein Sof (infinitatea) a decis că îşi doreşte să fie la fel ca și Creatorul şi să îi dăruiască în aceeaşi manieră. De aceea, ea face restricţia – o acţiune foarte nobilă şi strictă. Pe de-o parte, ea opreşte primirea de la Creator, iar, pe de altă parte, decide că adeziunea cu Creatorul este mult mai importantă, decât să primească de la El.

Această decizie a determinat tot procesul următor prin care trece creaţia. Pentru cel care îşi doreşte adeziunea cu Creatorul, înţelegerea adeziunii trebuie să fie mai importantă decât primirea împlinirii, cu alte cuvinte, mai important decât viaţa lui!

După ce se dezvoltă Creaţia, din împlinirea pe care o primeşte de la Creator, ea descoperă că Creatorul o iubeşte şi că îşi doreşte să îi ofere plăcere. De aceea, nu poate fi împlinită numai din primire. Dragostea Creatorului o obligă să răspundă în mod similar, asta se numeşte „Lumina Reflectată”. Desigur, această Lumină Reflectată este foarte slabă în comparaţie cu Lumina Hochma a Creatorului, însă face Creaţia similară Creatorului. (Rabash, „Prima Reînnoire”)

Până când omul nu se ridică deasupra dorinţei de a se bucura, până când nu obţine un ecran şi Lumina Reflectată, cu alte cuvinte, un fel de echivalentă de formă cu Creatorul, poate el să existe în lumea spirituală, în simţirea Luminii Superioare sau să înţeleagă acţiunile spirituale? Întreaga reînnoire începe numai după ieşirea din Egipt, din primirea egoistă.

De aceea, adoratorilor de idoli le este interzis să studieze Tora, unde „interzis” înseamnă „imposibil”. O persoană nu poate studia Tora, deoarece nu are nicio conexiune cu ea. Tora este îmbrăcămintea Luminii Superioare în dorinţă, în măsura în care dorinţa este pregătită să o primească, cu alte cuvinte, echivalenţa de formă cu Lumina. Şi apoi Lumina Superioară se îmbracă în dorinţă, precum apa ce umple un vas asemănător ce corespunde cu ea, având un ecran şi o intenţie de dăruire.

Deci noi dobândim Creatorul din acţiunile Lui, studiind natura Lui. În realitate, noi dobândim Creatorul în propriile vase, revelam în noi formele de dăruire şi le numim Creator (Boreh), cu alte cuvinte, „vino şi vezi” (Bo-Reh). În acest mod studiem Tora, adică legile de îmbrăcare a Luminii Superioare în dorinţa corectată. Toate acestea încep după restricţie şi după achiziţia unui ecran şi a Luminii Reflectate, care se numeşte ieşirea din Egipt.

Fără un grup, omul nu are un loc în care să formeze relaţia lui cu Creatorul. În grup, el crează acest loc prin care primeşte de la Creator şi prin care el dăruieşte Creatorului. Şi apoi vede că acesta nu este un simplu grup, ci zece Sefirot, un suflet.

„Lo Lishma” înseamnă muncă nu de dragul Creatorului, ci pentru Faraon, cu alte cuvinte, „nu pentru Numele Ei” (Lo Lishma).

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→