Întrebare: Poate cuvântul „iubire” să fie înlocuit cu „echilibru între forţele opuse” sau „armonia dintre primire şi dăruire”?

Răspuns: Există două tipuri de iubire: iubirea de sine şi iubirea pentru alţii sau iubirea internă şi cea externă.

Dacă iubirea este direcţionată spre sine, atunci este acelaşi egoism. Iubesc să mănânc bine, să beau un vin bun, să mă împlinesc cu plăcere sexuală, să călătoresc, să mă joc cu copilul meu, etc. Toate acestea nu sunt decât manifestarea egoismului meu. Îmi iubesc copilul pentru că este al meu; deoarece mă iubesc pe mine îl iubesc şi pe el.

De ce ar trebui să se numească asta un anumit tip de iubire? Ele sunt manifestări simple ale egoismului. Natural, pentru cineva este foarte frumos sau plăcut, există chiar şi demonstraţii de sacrificiu de sine. Dar, individul, desigur, plăteşte pentru asta.

Întrebare: Se poate spune atunci că, din punct de vedere Cabalist, aşa cum există ură datorită unei cauze, există şi iubire datorită unei cauze?

Răspuns: Iubirea nu poate exista fără o cauză. Pur şi simplu este necesar să se identifice unde se află cauza. Chiar dacă se numeşte iubire fără nicio cauză, asta înseamnă că nu am depus efort sau suntem incapabili să identificăm cauza sau cauza se află deasupra egoismului nostru şi, de aceea, îi spunem aşa.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.08.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum poate adăuga cineva o componentă spirituală la iubirea corporală dintre soţ şi soţie?

Răspuns: Este posibil să adaugi o componentă spirituală între soţ şi soţie numai atunci când ei înţeleg ceea ce fac şi de ce există.

Trebuie să realizeze că au o oportunitate unică de a se conduce în toate situaţiile din viaţă într-un asemenea mod încât sunt angrenaţi unul cu altul într-o influenţă reciprocă. Apoi vor putea să obţină revelarea Creatorului, aşa cum este scris „Un soţ şi o soţie au Shechina (Divinitatea) între ei.”

Dar numai dacă sunt foarte serioşi în ceea ce priveşte obţinerea scopului. Pentru că ei trebuie „să calce pe ei înşişi” şi să se ajute unul pe celălalt.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.08.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum pot afecta relaţiile dintre oameni un vulcan sau un cutremur? Un ocean poate să afle că oamenii de la ţărm au început să se trateze mai bine între ei şi apoi să se calmeze?

Răspuns: Noi toţi o vom face; natura inanimată, plantele, animalele şi oamenii aparţin unui singur sistem. Țunamurile şi uraganele sunt trezite de aceleaşi forţe care sunt controlate de gândurile şi sentimentele noastre. Numai că mintea şi sentimentele noastre sunt la un nivel superior decât forţele care provoacă uraganele. Un uragan este o cantitate puternică, iar persoana este în calitate.

Dacă ne îmbunătăţim relaţiile la nivelul uman prin „zece grame”, apropiindu-ne între noi, atunci, prin aceasta trezim uraganul la un nivel inferior nu prin zece grame, ci de miliarde de ori. Nu vor mai provoca niciun rău.

Până una alta, acesta este un singur sistem, un nivelul peste altul. Noi, la nivelul uman, ne aflăm la nivelul calitativ, iar uraganul, la nivelul inanimat, este la nivelul cantitativ. Puterea sa este în cantitate, iar a noastră în calitate şi, prin urmare, gândul uman este capabil să pornească sau să oprească uraganele. Totuşi, până acum, noi doar le pornim.

Întrebare: O sută de oameni care stau la ţărm, pot opri un uragan care se apropie cu forţa gândului?

Răspuns: Nu. Întâi de toate, ei nu trebuie să stea la ţărmul oceanului pentru acest lucru. Principalul lucru este că noi trebuie să ajungem la conexiune şi unitate între noi şi să echilibrăm forţele rele, pe care le avem, cu forţele bune. Apoi la toate nivelele – inanimat, vegetal şi animal, care sunt sub noi, echilibrul va fi restaurat.

Întrebare: Asta înseamnă că ameninţarea nu vine din partea oceanului furtunos, de la pământul care tremură sub noi sau de la erupţia de vulcani? Ar trebui să ne întoarcem forţa gândurilor noastre spre ele?

Răspuns: Deloc! Ar trebui să acordăm atenţie numai nouă înşine, spre corectarea atitudinii faţă de ceilalţi. Pe cât de mult ar părea o fantezie, ireal şi neştiinţific, funcţionează exact în modul acesta.

Trebuie să învăţăm să ne controlăm gândurile, dorinţele şi intenţiile. Până una alta, dacă noi nu facem acest lucru, atunci ele vor trece automat de partea egoistă, căutând să aducă mai mult beneficiu pentru noi şi mai mult rău altora.

Întrebare: Cum va fi o persoană corectată a viitorului?

Răspuns: Persoana corectată a viitorului va învăţa aptitudinea de a păstra un echilibru ideal cu ceilalţi, aşa încât să nu fie deasupra tuturor şi ca ei să nu fie deasupra lui, ci ca ei toţi să fie prieteni, conectați prin relaţii bune. Mulţumită acestui lucru toată natura va ajunge la un echilibru, iar asta se va numi Grădina Eden, paradisul.

Întrebare: Ce griji vor avea oamenii când se vor trezi dimineaţa într-o asemenea Grădină a Edenului?

Răspuns: Este scris că „lumea acţionează conform legilor neschimbătoare”, iar în viaţă totul va fi la fel. Dar o persoană va avea grijă de echilibrul dintre el şi toată natura, incluzând întreaga umanitate.

Întrebare: Aceasta va fi o viaţă bună sau va fi prea plictisitoare?

Răspuns: Nu-ţi fă griji, vei avea experienţe nu din probleme, ci din lucruri bune. În loc să te îngrijorezi de un apel telefonic de la poliţie, doctor sau de la şcoală în ceea ce priveşte copiii, tu vei fi atins de o atitudine bună față de tine.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Astăzi „ingineria climei” se dezvoltă rapid. Asta înseamnă că în loc să luptăm pentru conservarea mediului, oamenii încearcă să intervină în procesele naturale şi, cu ajutorul tehnologiilor avansate, să controleze clima, să răcească globul, să schimbe structura atmosferei şi starea oceanelor şi aşa mai departe.

Oamenii încearcă să restaureze echilibrul în natură cu ajutorul tehnologiei moderne. Este acest lucru bun pentru omenire sau, din contră, este acest lucru un mare pericol?

Răspuns: Desigur, noi trebuie să plătim în modul acesta faţă de reacţia noastră greşită, construind case rezistente la cutremure şi să ne protejăm de loviturile naturii. Totuşi, acest lucru nu va ajuta, deoarece noi înşine evocăm aceste dezastre naturale prin comportamentul nostru greşit.

Noi trebuie să înţelegem că gândurile şi dorinţele unei persoane sunt la cel mai înalt nivel al forţelor care există în univers. Aşadar, numai cu gândurile, dorinţele şi intenţiile noastre noi cauzăm naturii cea mai mare pagubă.

Omul este purtătorul forţelor negative din natură, deoarece este ghidat numai de forţa primirii. Aşadar, avem nevoie să ne echilibrăm pe noi înşine cu forţa dăruirii. Într-un mod natural, fiecare persoană acţionează în societate încercând să primească totul pentru ea însăşi. Totuşi, în conformitate cu asta, noi trebuie să dezvoltăm în noi o abilitate de a da. Apoi echilibrul va fi stabilit între noi, iar din omenire se va împrăştia şi la restul naturii.

Întrebare: să spunem că începem să ne tratăm bine între noi şi că va exista iubire şi dăruire, o armonie completă între oameni şi între toate naţiunile, dar cum va opri acest lucru erupţia vulcanilor şi uraganele?

Răspuns: Gândurile şi dorinţele noastre sunt de asemenea forţele naturii. Omul este parte a naturii, coroana dezvoltării sale. Cu ce suntem noi diferiţi de toate celelalte părţi ale naturii? Avem ştiinţă, inteligență şi sentimente mai dezvoltate. Deşi aceste sentimente sunt rele, ele sunt mai dezvoltate în comparaţie cu animalele şi din această cauză suntem numiţi oameni.

Singura problemă este că noi nu ne folosim forţele corect. Noi credem că putem trăi la fel de instinctiv precum animalele, fără să ajungem la iubirea aproapelui şi fără să ne explorăm influenţa asupra lumii. Totuşi, acest lucru nu este corect, deoarece noi aparţinem de nivelul uman. Iar a fi uman este în primul rând ştiinţa, raţiunea şi sentimentele care ne înălţă chiar în vârful piramidei.

Se pare că spre deosebire de toate celelalte nivele ale naturii – inanimat, vegetal şi animal – care sunt în mod instinctiv incluse într-un singur sistem numit „natura”, omul singur se separă de ea.

Suntem obligaţi să completăm sistemul naturii prin participarea noastră, alăturându-ne împreună cu toţi ceilalţi. Mulţumită faptului că ne echilibrăm sentimentele, mintea şi forţa negativă a egoismului nostru cu forţa pozitivă, vom ajunge la o conexiune bună cu toate părţile creaţiei.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce este atât de special în sistemul ecologic din ziua de azi? Care este diferenţa dintre un cutremur sau o erupţie vulcanică care se petrec astăzi şi cele care s-au întâmplat acum o mie de ani sau acum două sute de ani?

Răspuns: Motivul acestor cataclisme naturale este diferit. Acum o mie de ani, cauza unui cutremur a fost în procesul natural al evoluţiei, care caută să ne avanseze şi toată natura să se echilibreze.

Cauza a venit din forţa naturii în sine, iar acum cauza sta în propria noastră neglijenţă. În loc să aducem toate părţile naturii la conexiune, o persoană provoacă separarea universală.

Până acum, natura în sine a aplicat o presiune pe noi, pentru a-şi dezvolta toate nivelele – inanimat, vegetal, animal şi uman – până la un anumit nivel. În prezent, noi am ajuns deja la acest nivel predeterminat al dezvoltării şi am intrat în etapa aşa-numită a „omenirii integrale”.

Lumea se schimbă într-un mic sat unde toată lumea este conectată cu toată lumea, iar acum noi înşine suntem responsabili pentru menţinerea echilibrului. Se pare că fiecare problemă cauzată de lipsa echilibrului indică spre comportamentul nostru incorect.

Dacă uraganele şi cutremurele anterioare ne-au forţat să avansăm în dezvoltarea tehnologiei şi a economiei, astăzi ele pur şi simplu ne umilesc. Nu este suficient să reacţionăm la loviturile naturii prin dezvoltarea tehnologiei; astăzi, schimbările sociale şi corecţia conexiunilor sociale sunt deja necesare. Dacă nu reacţionăm corect atunci noi agravăm situaţia.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Pământul este casa noastră comună, însă, în ultima vreme, l-a condus haosul. Anul trecut s-au înregistrat un număr mare de dezastre naturale: incendii severe, inundaţii şi uragane, care au avut un impact asupra ţărilor şi, de asemenea, asupra indivizilor, provocând daune materiale şi emoţionale.

Viaţa liniştită se apropie de sfârşit. Se ştie că pământul a trecut prin diferite perioade geologice, dintre care unele foarte instabile. Aceste catastrofe ecologice sunt inevitabile ca rezultat al cursului natural de dezvoltare al pământului sau sunt ceva excepţional ce poate fi evitat?

Răspuns: Toate aceste catastrofe ar fi putut fi evitate, deoarece natura devine instabilă doar pentru că oamenii nu ştiu să o echilibreze. Natura ne-a împins tot timpul spre dezvoltare prin crearea condiţiilor dificile, cum ar fi căldură, frigul, cutremurele şi epidemiile. Până la urmă o persoană începe să se mişte doar atunci când se simte rău.

Noi suntem egoişti şi nu facem nici cea mai mică mişcare dacă nu simţim că ne va produce un anumit beneficiu.

Aşadar, natura este forţată să ne trimită suferinţe pentru a ne încuraja să ne dezvoltăm. Apoi am început să dezvoltăm ştiinţa şi economiile şi am început să ne studiem pe noi şi mediul din jurul nostru, pentru a găsi modalităţi de a ne organiza o viaţă mai sigură şi mai confortabilă.

Toată această dezvoltare este necesară numai din cauza problemelor pe care le experimentăm. Este ştiut că dacă ne dorim succesul pentru copiii noştrii, noi trebuie să le cerem acest lucru şi să îi forţăm să înveţe bine. Acesta este acelaşi mod în care ne-a dezvoltat natura pe de-a lungul a mii de ani din istoria umană. Din momentul în care oamenii s-au dat jos din copaci şi când au ieşit din peşteri, noi ne-am dezvoltat continuu ca rezultat al problemelor „umane”, care sunt cu un nivel deasupra celor animalice.

Asta înseamnă că natura nu numai că ne-a bătut ca pe toate animalele, forţându-ne să găsim hrană, vizuine şi să avem grijă de urmaşii noştrii, dar ne-a şi încărcat cu tot felul de probleme proiectate ca să ne dezvolte mintea şi senzaţiile. Mulţumită acestui lucru noi trăim nu numai prin instinctele animalice, ci ne-am şi dezvoltat tot mai mult într-o societate umană. Noi trebuie să ne construim vieţile, deoarece copiii noştri au nevoie de grijă vreme de 10-20 de ani până se maturizează.

Natura ne împinge, nu doar prin dorinţele primitive ca mâncare, sex şi reproducere, dar și ne direcţionează să ne dezvoltăm ştiinţa și sistemele economice şi educaţionale. Ne forţează să descoperim şi să explorăm continente noi şi să explorăm natură pentru a ne îmbunătăţii vieţile.

Adică natura a împins oamenii să devină mai inteligenţi. Dezvoltarea umană este, prin urmare, în contrast cu dezvoltarea materiei inanimate, plantele şi animalele. Pe lângă asta, natura a direcţionat oamenii să se dezvolte senzual şi, astfel, ne-am dezvoltat în zonele culturii, educaţiei şi în artă: pictură, muzică şi literatură, care toate sunt determinate de starea prezentă a umanităţii.

Noi nu trăim ca animalele, care se întâlnesc pentru o perioadă scurtă de timp ca să producă urmaşi şi care apoi se despart. Oamenii construiesc familii şi țări şi folosesc un limbaj de comunicare şi transmit cunoaşterea de la o generaţie la alta. Acesta este întreg sistemul care diferă calitativ de nivelul de dezvoltare animalic.

Totuşi, toată această dezvoltare intelectuală nu este suficientă, deoarece natura vrea chiar şi mai mult de la noi. Vrea ca noi să fim conectaţi într-un anumit sistem general și să ne completăm reciproc. Totuşi, nu suntem capabili de asta, deoarece, prin natura noastră, rămânem animale egoiste.

În interiorul fiecărei persoane rămâne ascuns acelaşi egoist animalic, iar toată cunoaşterea pe care a obţinut-o, de-a lungul a mii de ani de evoluţie, l-a ajutat doar să folosească mediul său cu viclenie şi cu scopul unui profit personal mai mare. Deși noi am creeat tot felul de sisteme sociale care să ne împiedice să ne mâncăm unul pe altul, totuşi noi tot încercam să profităm de pe seama altuia. Adică implementăm graniţe care susţin: ce-i al meu, e al meu şi ce-i al tău, e al tău.

Totuşi, de asemenea, nici asta nu funcţionează, deoarece egoismul creşte constant şi arde în interiorul nostru. Toată lumea vrea să încline întreaga lume ca să i se potrivească lui. Astfel noi nu suntem capabili să ne unim într-un sistem comun şi armonios. Asta este întreaga noastră problemă: societatea umană, în loc să progreseze şi să devină mai inteligentă, începe să decadă şi se întoarce spre sursa întregului rău, noi devenind cea mai dăunătoare creatură de pe pământ.

Oamenii distrug formele inanimate, vegetale şi animalice ale naturii şi otrăvesc solul şi atmosfera. Există mii de tone de deşeuri cosmice care se rotesc în jurul pământului, rămăşiţele sateliţilor. Noi nu facem lucruri înţelepte sau raţionale din cauza egoismului nostru şi, prin urmare, nu putem fi incluşi în mod corect în sistemul naturii.

Sistemul general integrat ne presează în funcţie de nivelul dezvoltării noastre. De la an la an, noi ar fi trebuit să ne dezvoltăm mai departe şi să ne conectăm între noi în mod corect, într-un mod benefic, influenţând astfel pozitiv societatea umană, la fel ca şi pe celelalte nivele ale naturii.

Totuşi, în loc de asta, noi am revelat diferenţa noastră completă fată de natură şi am devenit tot mai corupţi. În conformitate cu asta, influenţa noastră asupra naturii a devenit tot mai rea şi, prin urmare, nu este surprinzător că natura ne aduce mult mai multe lovituri că înainte.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Tora ne spune că, la început a fost întuneric și haos din care, mai târziu, a fost creată viața. Cum se poate înălța armonia din haos?

Răspuns: Toate acestea sunt spuse numai în relație cu omul. Și chiar dacă se pare că vorbim despre perioade de evoluție care, aparent, au avut loc înaintea apariției omului, este greșit. Evoluția are sens numai prin includerea omului care a început să folosească întreaga lume și, toate schimbările apar numai referitoare la el.

Numai după crearea conștiinței și referitor la ea putem vorbi despre creația lumii, a universului, a planetei Pământ, a tuturor sistemelor și a omenirii. Înainte de apariția omului, nu pare să fi fost ceva. Iar când vorbim de întuneric și haos, ele există de asemenea numai în relație cu omul, fiindcă conștiința lui este distorsionată, adică, opusă sistemului ideal în care existăm.

Omul nu înțelege sau nu simte acest sistem, adică, el nu îl percepe nici cu mintea, nici cu inima. El vede realitatea proiectată de calitățile lui defecte pe fundalul unei lumi imuabile și perfecte.

El nu vede Lumea Superioară, Spirituală sau sistemul ideal ci, se vede pe el raportat la acest sistem, adică, el vede diferența între unul și celălalt, între calitățile omului și ale Naturii. De aceea i se pare că lumea este neagră și în dezordine.

Toată Natura manifestă dăruire, iubire, conexiune, completare reciprocă în timp ce, calitățile omului sunt exact opuse: primire, dezordine și inabilitatea de a se conecta cu ceilalți și de a-i completa. Fiecare acționează ghidat de beneficiul propriu în detrimentul celorlalți și, de aceea, vede dezordine în lume.

Dezordinea este calitatea apărută din natura omului, din egoismul său.

Până la urmă, dacă fiecare se gândește la sine și este ghidat de propriul beneficiu, fără să îi ia pe ceilalți în considerare, el oprește întregul sistem, ca un angrenaj defectuos.

În loc să se conecteze cu restul și să funcționeze împreună, ca mecanismul unui ceas, fiecare se învârte în direcția lui, după cum dorește. Ca rezultat, opunem rezistență unul altuia, ne spargem angrenajele și, întregul mecanism aproape că nu reușește să funcționeze.

Există un alt sistem care pedepsește și corectează, arătând cât de rău ne simțim din cauza aceste atitudini egoiste. Prin urmare, din lipsă de speranță, începem încet, încet să ținem cont unul de altul.

Dar, aceste luări în considerare sunt de asemenea egoiste, fiindcă pentru mine lucrul principal este binele propriu și, îi iau pe ceilalți în considerare numai dacă este necesar. Rezultă că, reușim cumva să existăm dar, viețile noastre sunt pline de suferințe și haos. Haosul și dezordinea din viețile noastre sunt rezultatul faptului că fiecare suntem controlați de forța propriului egoism și ne gândim numai la propriul bine și nu la beneficiul sistemului comun. Acesta este motivul principal al dezordinii manifestate în toate sferele vieții noastre.

Din KabTv „O viață nouă” din 24/10/2017

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Haosul și dezordinea sunt parte din viața noastră. De obicei, omul luptă să determine legi și să pună totul în ordine dar, natura ne scoate mereu din echilibru și ne aruncă în haos. De ce scapă viața noastră permanent de sub control și lumea noastră se îndreaptă spre o dezordine în continuă creștere?

Răspuns: Înțelepciunea Cabalei afirmă că, de fapt, există Lumea Infinitului, într-o Lumină nesfârșită, într-un sistem organizat optim, ideal. Acest sistem este constant și nu se schimbă niciodată fiindcă este absolut perfect.

Acest sistem este numit Lumea Infinitului fiindcă nu are limite și este într-o ordine imuabilă, ideală, fără nicio nevoie de corectare sau schimbare a elementelor sale. Dar omul existent în acest sistem, trebuie să se schimbe constant. Avem gene informaționale, înregistrări (Reșimot) de impresii , de stări, dorințe și gânduri care sunt permanent actualizate.

O spirală cu astfel de înregistrări de gânduri (adică impresii ale minții) și dorințe (impresii ale inimii) se desfășoară permanent în om și acesta se schimbă. De aceea, ni se pare că lumea se schimbă, lume care este , de fapt, imuabilă. Noi vedem în permanență în fața noastră o frumoasă Lumină infinită dar, percepția noastră se schimbă permanent.

Dacă ne apropiem de Lumină prin proprietățile noastre, atunci ne simțim bine și, dacă schimbăm în direcția opusă, ne simțim rău în fel de fel de moduri. Asta determină de fapt întreaga noastră viață. De aceea, putem vorbi despre haos sau armonie numai în relația cu o anume persoană și cu lumea pe care o simte constant actualizată în organele sale de percepție. Din cauza asta, ni se pare că lumea se schimbă și că noi ne schimbăm dar, toate aceste schimbări există numai raportat la noi înșine. Și dacă vedem în jurul nostru haos, înseamnă că acest haos există exclusiv în noi înșine.

Acest lucru poate duce la disperare fiindcă rezultă că nu știu cu exactitate unde sunt cu adevărat și ce se întâmplă. Nu văd Lumea Infinitului fiindcă sunt închis în interiorul imaginației mele distorsionate și percep propriile mele calități și gânduri care se schimbă constant, în funcție de un program necunoscut mie. Adică, văd propriul meu film în care mi se proiectează forma lumii pe care mi-o dau gândurile și dorințele mele.

Întrebare: Dar dacă gândurile și dorințele mele sunt revelate în funcție de un program de dezvoltare, atunci în ele există o ordine.

Răspuns: Ordinea există cu adevărat dar nu ne este cunoscută nouă. Și dacă reacționăm impropriu la dezvăluirea lor atunci, intrăm în această ordine cu calitățile, acțiunile și gândurile incorecte și, asta ne schimbă dezvoltarea. În asta constă viața noastră și ceea ce se întâmplă clipă după clipă.

Din emisiunea de pe KabTv „O viață nouă” 24/10/2017

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Forţa superioară ne-a creat cu abilitatea de a ne simţi pe noi înşine separaţi de ea, pentru a ne da ocazia să ajungem să o cunoaştem ca dăruitoare şi bună, fiind sursa noastra.

Întrebare: Ce avem nevoie pentru asta?

Răspuns: Noi simţim această nevoie, deoarece suntem dependenţi de această forţă. Noi descoperim că vieţile noastre în această lume sunt foarte limitate şi suferim. Această suferinţă ne face să căutăm cauza, iar cauza este în interior, în interiorul aceleeaşi forte unice. Dorim să descoperim această forţă pentru a ne îmbunătăţii condiţia.

Sunt oameni care explorează aceasta forţă generala a naturii şi descoperă că aceasta este o forţă a bunătaţii, o forţă care doreşte să ne aducă la perfecţiune. Dar pentru ca aceasta să se întâmple, înainte de toate, trebuie să ajungem la conştientizarea răului nostru. Este imposibil să atingi binele fără a-i cunoaşte opusul şi, anume, răul. Este posibil doar prin propria noastră experimentare a contrastului, a diferenţei fundamentale dintre bine şi rău.

Noi dorim să experimentam condiţii confortabile, plăcute. De îndată ce experimentăm dificultăţi, încercăm să ne protejam pe noi înşine, distantându-ne de ele. Apoi, adiţional sentimentelor noastre, trebuie să ne angajăm intelectul prin intermediul căruia începem să ne dam seama cum să evităm aceste dificultăţi. Şi în această manieră noi ne dezvoltam emoţional şi intelectual.

În mod natural noi încercăm să ne îndepărtăm de experienţele neplăcute şi să ne apropiem de cele plăcute. Pentru mii de ani de dezvoltare, începând cu cele mai primitive forme de viaţă și până la momentul actual, Secolul 21, gradual construim în interiorul nostru un nou mecanism, care să ne dea abilitatea să înţelegem şi să simţim cum trebuie să ne comportăm.

În cele din urmă, din tot ceea ce există la îndemâna noastră, noi încercăm să construim pentru noi forma de confort maxim. Noi încercăm să folosim această forţă generală a naturii, în care existăm, pentru a ne simţi confortabil, în funcţie de înţelegerea noastră. În esenţă, aceasta este întreaga noastră muncă în această viaţă.

Şi pentru acest scop specific noi am dezvoltat ştiinţe, cultură, educaţie, psihologie, filosofie şi istorie. În principiu, noi vrem doar să ştim cum să ne simţim mai bine, deoarece căutarea plăcerii este o nevoie umană de bază, dorinţa noastră naturală de a primi.

Cabala este fizică la nivel superior, ba chiar dintr-o perspectivă mai avansată, “fizica viitorului.”

În fizica obişnuită nu se pune problema ca observatorul să trebuiască să îşi schimbe propriile calităţii.

În teoria relativităţii, experiementarea observatorului se schimbă faţă de timp, viteză sau distanţă. Cu toate acestea el însuşi nu se schimbă. Starea sa psihologică ramane aceeaşi.

Combinaţia corectă dintre fizică şi psihologie este atunci când ne concentrăm nu pe percepţia realităţii, ci mai degrabă pe cel care o percepe şi ce fel de corecţii poate face în înterior, pentru a percepe o nouă lume. Acesta este următorul nivel de dezvoltare pentru teoria relativităţii, deoarece timpul, viteza şi locaţia nu se schimbă în exteriorul observatorului. Mai degrabă, observatorul este acela care se schimbă, în abordarea sa, corectându-şi propriile calităţi interioare.

Atunci, descoperim că nu este nimic etern care rămâne în lumea noastră; totul devine relativ şi temporar. Persoana îşi schimbă toate calităţile sale şi astfel schimbă realitatea însăşi. Iar, apoi, urcăm şi chiar mai sus. Kabbalah spune că realitatea nu are forma deloc, ci că totul depinde de percepţia observatorului. Astfel putem trage o concluzie: Forţa dezvoltării din natură este constantă şi eternă; noi existăm în interiorul ei, posedând diverse calităţi schimbatoare, şi trebuie să ne dăm seama ce este constant şi ce este variabil în interiorul nostru şi în interiorul realităţii care ne înconjoară, învăţând să diferenţiem între ce este constant şi ce este variabil.

Constanţa este forţa naturii, forţă superioară, Creatorul, iar forţa variabilă este persoana care o observă.

Toată realitatea pe care observatorul o percepe este rezultatul direct al calităţilor sale interioare. Dacă schimbăm persoana, atunci schimbăm lumea pe care ea o percepe.

Din Emisiunea “ O Noua Viaţă” KavTV 27/06/2017

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce este forţa superioară, absolută a naturii, care controlează întreaga creaţie? În ce fel este diferită de forţele de bază ale naturii, care sunt cunoscute ştiinţei: gravitatea, forta nucleară şi electromagnetică?

Răspuns:  Toate celelalte forţe pe care umanitatea le-a descoperit, prin intelect, există la aceelaşi nivel ca şi intelectul, unde, de altfel, şi noi existăm şi le studiem. Dacă ne-am fi dezvoltat într-o formă diferită şi la un nivel diferit atunci am fi descoperit forţe diferite şi o lume diferită.

Diferenţa dintre toate aceste forţe şi forţa superioară a naturii rezidă în subiectivitatea percepţiei noastre asupra lor. Totul depinde de persoană, de nivelul de la care investighează şi înţelege. Fără individ nu există nimic şi este imposibil să spui că există ceva de fapt.

Întrebare: Dar dacă ar fi să nu privim deloc subiectiv, ci obiectiv?

Răspuns: Asta este imposibil; suntem incapabili de o examinare obiectivă, deoarece suntem creaţi de forţa superioară cu calităţi definite. Dacă nu observ un fenomen atunci nu există. Apare doar în percepţia mea şi în forma în care sunt capabil să îl percep.

Întrebare: Atunci, ce există de fapt?

Răspuns: Nu există nimic altceva decât unica forţă superioară, care este fundaţia întregii naturi. Dar noi suntem capabili să percepem această forţă sub diferite forme şi calităţi, depinzând de forma şi calităţile pe care eu le creez.

Întrebare: Deci noi percepem această unică forţă în forma unor fragmente, depinzând de nivelul nostru de dezvoltare? Se va schimba această percepţie în viitor?

Răspuns: Totul depinde de persoană, deoarece lumea există în interiorul percepţiilor ei, iar în afară de ea există doar forţa superioară, numită natură, creând întreaga noastră viaţă. Toate percepţiile există în interiorul nostru ca efecte ale acestei forţe unice.

Tot ceea ce văd, simt, gândesc, tot ce este în interiorul meu şi în jurul meu, toate emoţiile şi gândurile mele, toate acestea sunt revelaţii ale forţei superioare. Persoanei îi este dată abilitatea de a se separa de această forţă şi, în această separare, se percepe pe sine ca existând într-o realitate particulară pe care o numim această lume.

Întrebare: Care este calitatea acestei forţe unice?

Răspuns: Singura sa calitate este acordarea, dăruirea, emanarea, o sursă care, în mod constant, dăruieşte şi dăruieşte şi dăruieşte…. Acesta este modul în care o experimentăm. Noi nu descoperim această forţă, mai degrabă relaţia ei cu noi, dăruirea ei.

Şi noi realizăm cu acest prim act de dăruire că această forţă superioară a creat în noi abilitatea de a-i simţi influenţa şi de a face diferenţa între ea şi noi, experimentându-ne pe noi ca existând în afara ei. În mod special această diferenţiere ne permite să experimentăm propria noastră existenţă şi o realitate în jurul nostru.

Din Emisiunea “O nouă Viaţă” KabTV 27/06/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→