Laboratorul viu
Societatea umană nu realizează cât de interdependenți suntem și ce rău ne facem nouă înșine încercând să ne separăm și să ne distanțăm de ceilalți.
Iar adevărata realitate este un singur sistem, cu toate elementele sale interconectate complet pe toate nivelele. Și noi avem o oportunitate să vedem asta în interiorul societății umane.
Grupul este un laborator unde studiem natura ca un singur organism. Asta înseamnă că oamenii se adună și încep să învețe cum să fie împreună. Dacă ei se pot apropia între ei în ciudă egoismului lor și să trezească o forță de unitate, iubire, participare și simpatie în ei înșiși, atunci va apărea între ei o legătură specială.
Este de dorit ca grupul să nu fie mixt, pentru a nu ne confuza în relația sexelor. Este mai bine să fie doar bărbați sau doar femei, cam de aceeași vârstă, statut și educație în grup, pentru ca să fie mai ușor pentru ei să se înțeleagă între ei.
Cu cât va fi mai mică diferența, cu atât mai ușor va fi pentru noi să lucrăm și să continuăm să ne apropiem între noi în acest experiment pe care vrem să-l facem asupra noastră.
În măsura în care ne apropiem între noi, simțim o dorință strânsă pentru unitatea dintre noi, o forță comună care ne poate influența. Vom descoperi că pe lângă dorința personală și egoistă cu care a venit toată lumea, o altă dorință comună este născută și care este numită „grup”.
Înainte de asta noi am fost o simplă adunare de oameni. Însă, noi devenim un grup când creăm și construim ceva care nu este legat de toți, individual, ci de noi toți. Fără această putere nouă, pe care o revelăm între noi nu ar fi un grup. Nu este posibil să se elimine niciun membru al grupului și să se păstreze această forță.
Adică noi toți depindem unul de celălalt și vrem să ne unim într-o așa formă, încât să obținem această forță a unității, care deja lucrează în afara noastră, deasupra nivelului nostru. Această forță nu aparține niciunuia dintre noi – este comună. Așa că noi creăm o forță adițională care nu exista anterior.
Un grup în care noi toți suntem uniți și fiecare își anulează egoismul de dragul altora, dorindu-și numai binele unul altuia, produce o nouă forță comună, care este numită puterea grupului.
Ne simțim legați de această putere. Noi nu ne mai vedem pe noi înșine din punct de vedere individual și egoist așa cum am făcut-o anterior. Această percepție dispare și noi nu vrem să ne reamintim de asta, însă încercam să studiem numai această forță comună. Până la urmă, în modul acesta, toată lumea se include în toți ceilalți.
De exemplu, dacă suntem zece, atunci fiecare va capăta de zece ori mai multă putere decât am avut anterior. Și, apoi, în grupul de zece, această forță va fi multiplicată, de 10 x 10, adică de 100 de ori mai mult.
Și asta este doar începutul, deoarece, prin munca spre conexiunea noastră, noi multiplicăm această forță comună din ce în ce mai mult. Iar această forță comună nu va mai fi egoistă, ci va deveni astfel o forță altruistă, adică forța dăruirii reciproce. Până la urmă, toată lumea a ieșit din egoismul lor spre ceilalți și, în acest mod, noi vom da naștere puterii dăruirii, puterii iubirii și a unității, care este în afara omului.
Această forță există în natură dincolo de egoismul nostru. Noi, astfel, dintr-o dată, vom da naștere unei noi creații, numită Adam (Om), altfel decât în existența noastră animalică anterioară.
Adam este un corp spiritual, o forță și nu o materie. Noi toți simțim că existăm în el, în interiorul acestei dorințe. Cu ajutorul acestei forței noi, creată de noi, putem explora o realitate nouă, adică putem descoperi ceea ce simțim în ea și cum putem trăi în ea.
Astfel ne regăsim într-o lume complet diferită, deoarece, până acum, am simțit lumea într-o dorință egoistă. Și pentru că ne-am ridicat deasupra egoismului individual și am creat o mare forță altruistă comună, noi vom vedea o realitate diferită în ea, care se numește lumea superioară spirituală și unde vom obține o minte comună nouă, noi organe de simț și proprietăți și ne vom simți pe noi înșine într-o nouă dimensiune – nu egoistă, ca acum, ci într-o lume a iubirii și dăruirii.
Din emisiunea de pe KabTV „O viata noua” 7/4/17
Filed under:
Intrebare si Raspuns, Spiritualitate
|
Add Comment/Ask Question→
Tora, Deuteronom, 29:04 – 29:05: V-am condus prin deșert pentru patruzeci de ani (timp în care) hainele voastre nu au fost scoase de pe voi, nici încălțările voastre nu au fost scoase de pe picioarele voastre. Nu ați mâncat nici pâine, nici nu ați băut vin nou sau vin vechi, ca să știți că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
