Întrebare: Starea actuală a omenirii este o imagine tipică a degradării întregii omeniri. Dacă luăm ca exemplu Imperiul Roman, sistemul s-a deteriorat şi s-a spart în bucăţi atât de bine, că fiecare parte munceşte doar pentru ea însăşi şi pentru întreg şi, ca urmare, ordinele autorităţilor sunt lipsite de forţă. Procesul teribil al declinului social a început. Acum, noi vorbim despre o scară mult mai mare pe care omenirea nu a cunoscut-o niciodată.

Răspuns: Şi chiar acum, asta se întâmplă fără sabie şi suliţă, aşa cum a fost atunci! Dacă vedem omenirea ca un soi de sistem unificat, diverse societăţi s-au dezvoltat la viteze diferite, dar în general, era vorba despre un sistem colectiv în mijlocul căruia unităţile individuale au fost deteriorate. Dar, sistemul a fost mereu restaurat, în timp ce astăzi, starea este de aşa natură încât, nici una din societăţile sănătoase nu se menţine, deoarece criza a atins întreaga omenire, în general şi produce daune întregului sistem.

Cabaliştii au prezis aceste fenomene pe o bază total ştiinţifică. Dacă luăm ego-ul nostru ca o forţă fundamentală a naturii de la care toate legile sociale şi chiar naturale derivă, atunci la final, ego-ul trebuie să crească până la o stare ca aceasta, în care subjugă tot ceea ce există, adică va distruge toate conexiunile dintre oameni.

Şi, în timp ce, la început acţionează pentru a crea aceste conexiuni, le aranjează apoi, ajunge la o satisfacţie personală. Asta s-a întâmplat la mijlocul anilor 50 ai secolului trecut, când toţi credeau că omenirea intră într-o stare de dezvoltare infinită a societăţii de consum, în care totul era pentru binele omului: şcoli, universităţi, cultură, ştiinţă, cucerirea spaţiului.

Diverse societăţi au întâlnit asta în diferite moduri, dar ele au dorit să realizeze acest obiectiv. Egoismul ne-a atras spre acest tip de dezvoltare. Ca urmare, atunci când, sistematic, am unit şi organizat conexiunile mondiale, globale şi reciproce, imediat am început să murim, ca Imperiul Roman.

Astăzi, vedem cu certitudine că nu avem capacitatea să folosim aceste conexiuni în mod corect. Ele acţionează nu numai împotriva persoanei însăşi, ci, de asemenea, împotriva societăţii şi le distruge.

În această conexiune este posibil să vedem, în mod clar, natura tumorii canceroase în corp, deoarece ea omoară tot ceea ce hrăneşte şi apoi, ea moare.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 24.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: În trecut, în momentul tranziţiei de la un sistem la altul, ego-ul a avut nevoie, de asemenea, de altruism, sau nu?

Răspuns: Egoismul se hrăneşte, mereu, cucerind ceva. Este ca o tumoare canceroasă care se dezvoltă, puţin câte puţin, fără să fie încă evidentă. Acum creşte la ultima etapă şi începe să se devoreze.

Până în anii 80, toate sistemele pe care le-am construit au servit la a extinde şi a lărgi un anumit obiectiv. Am cucerit spaţiul, stelele, am intrat în profunzimea pământului, am construit mari oraşe şi am creat noi tehnologii. Ne-am dezvoltat sub influenţa singurei şi unicei forţe şi am crezut că vom continua etern.

Dacă am fi continuat să ne dezvoltăm în acelaşi mod, am fi avansat numai în exterior  şi nu în interior. Dezvoltarea umană a fost făcută într-o manieră tehnologică mecanică: în loc de două mâini, aş fi avut douăzeci, în loc să văd pe o distanţă de doi kilometri, aş fi văzut 200000 de km înainte.

În acest caz, omul a devenit o anexă a unei maşini, o anexă a unui calculator. Deci, astăzi, sistemul egoist începe să lucreze tot mai mult împotriva lui. Omul a devenit inutil.

Am crescut într-o stare, în care trebuie să descoperim sensul existenţei noastre. Acum, pentru numeroase persoane, în special la tineri, aspiraţia spre un scop a dispărut: „Ce înseamnă a lupta pentru ceva? Eu exist în mod confortabil, nu am nevoie de copii, familie sau muncă serioasă, ce-mi va da acest lucru? Este de preferat să stau undeva cu prietenii, să ne distrăm. De ce să trăiesc, care este raţiunea de a trăi? Voi juca un pic şi voi muri, ca toată lumea”.

Prin urmare, fie îi dau unei persoane o motivaţie pentru viaţă, fie droguri. Şi aici, Cabala sau educaţia integrală arată oamenilor o manieră complet diferită: a obţine de la natură un al doilea ansamblu anti-egoist. Este această putere care a creat şi dezvoltat ego-ul astfel încât să putem obţine, conştient, de la natură şi să putem gestiona, reciproc, cele două forţe ale dezvoltării noastre. Una ne poate inspira să avansăm cu bine, graţie obiectivului care străluceşte de departe. A doua este ca un compresor de dezvoltare care mă urmăreşte şi mă aleargă ca un biet coiot din desenele animate.

Întrebare: Dar chiar forţa altruistă necesită egoism, cel puţin în acest stadiu?

Răspuns: Da, pentru asta ego-ul se dezvoltă. Şi acum arată că, dacă nu-l echilibrăm cu forţa altruistă, ne va devora, ca o tumoare canceroasă în corpul uman care devorează corpul şi, în final, se omoară pe sine.

Ce înseamnă o tumoare canceroasă? Este vorba despre un program întrerupt de dezvoltare a corpului, de funcţionare a celulelor sale, când ele încep să prolifereze dincolo de spaţiul lor şi care au un efect contrar.

În principiu, fiecare celulă are posibilitatea de o dezvoltare canceroasă, dar ele se găsesc, mereu, în armonie unele cu altele, într-un echilibru relativ între forţele pozitive şi negative. Dar, atunci când una dintre ele devine mai mare, o alta dispare şi există o perturbare în polaritatea dintre ele şi, în acest dezechilbru, apare o dezvoltare distructivă.

Este acelaşi lucru în societate. Ar trebui să începem rapid, graţie celei de-a doua forţe pozitive, pentru a echilibra întreaga societate umană care a devenit o tumoare canceroasă. Este remediul pentru recuperarea sa.

Din păcate, în momentul vindecării cancerului, suntem mulţumiţi a suprima dezvoltarea egoistă a celulelor prin diferite tipuri de raze scurte, să le ucidem astfel. Nu este un remediu. Nu este necesar să ucidem societatea umană sau de a face orice altceva cu ea. Trebuie doar să adăugaţi a doua forţă de dezvoltare.

Din kab.tv, „O lume integrală”, 24.10.2013

Filed under: Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Toate schimbările apar în dorinţa de a primi, în timp ce Lumina Superioară este în repaus absolut. În acelaşi timp, ştim că totul vine de Sus şi că nu este nimeni în afară de El, de Creator, şi că El singur decide şi acţionează. Atunci cum se poate ca odată să spunem că totul este determinat de Lumină şi altădată să spunem că totul depinde de vas, de eforturile noastre, de dorinţă, de munca noastră?

Putem vedea asta în două feluri: din perspectiva Luminii sau din perspectiva dorinţei. Dar este clar că toate atributele şi programul care sunt părţi ale Luminii, operează într-o manieră ascunsă asupra dorinţei şi o activează. Asta se numeşte „forţa operatorului asupra celui operat”.

Putem estima Lumina care operează asupra dorinţei, funcţie de acţiunea ei asupra dorinţei. Asta înseamnă că toate revelaţiile noastre încep de la vas, de la dorinţă. Nu descopăr Creatorul care operează asupra mea ci descopăr fenomenul în vasele mele, fenomen prin care ghicesc că El operează înăuntrul meu.

Lumina este întotdeauna acolo, iar eu descopăr numai influenţa Ei. Atunci, se pare că dorinţele mele sunt pline şi că încep să lumineze ca nişte scântei de Lumină, dar ele doar revelează Lumina care este deja în ele. Aşadar este mai bine să privim vasele din altă parte, deoarece ne ajută să ne concentrăm în mod corect la muncă şi să nu aşteptăm ca ceva să vină de Sus de la Lumină.

Lumina Superioară nu îşi încetează niciun moment iluminarea asupra celor de jos. Asta înseamnă că influenţa ei nu se schimbă, pentru că este bună şi benevolentă cu toată lumea. Forţa nu se schimbă, doar vasele o fac, sub influenţa acestei forţe. Trebuie să o spun pentru că mă obligă să am grijă de vasele mele, să mă gândesc la conexiunea cu prietenii şi să absorb deficienţe spirituale suplimentare de la ei.

Mulţumită acestei deficienţe suplimentare pe care o primesc de la conexiune, printr-o mai mare importanţa a scopului, eu cer Lumina! Nu îi cer să mă ilumineze mai mult ci să îmi deschidă dorinţa, iar apoi Lumina mă poate influenţa mai mult.

Dorinţa se deschide iar Lumina rămâne la fel. Aceasta este o diferenţă semnificativă de abordare. Doar ne rugăm şi cerem milă sau ştim că totul depinde de munca noastră? Dorinţa noastră este rezultatul muncii noastre şi a conexiunii dintre noi. Aşa se pare că operăm cu Lumina dar, de fapt, noi doar deschidem un canal în dorinţa noastră de primire, canal în care se poate revela Lumina.

Dacă vorbesc din perspectiva vaselor, mă oblig să îmi fac în permanentă griji legate de ele. Nu aştept ca Lumina să se schimbe şi nu vărs o lacrimă atunci când nu operează asupra mea şi nu mă umple, şi nu o blamez pentru ce mi-a făcut mie şi întregii lumi în trecut. Asta înseamnă că nu văd Lumina ca responsabilă pentru tot, aşa cum o văd de regulă oamenii când fac o greşeală. De fapt, nimic nu depinde de Lumină pentru că „El a dat o lege care nu se poate încălcă.” A dat totul omului, ca un sceptru, astfel încât el să fie rege şi să conducă. Aşadar totul depinde numai de mine şi nu mai este nimeni pe care să contez.

De aceea, trebuie să ieşim să disemină şi să sprijinim grupul şi să nu fim materialiştii şi misticii care se sprijină pe o anumită forţă superioară ascunsă. Aceasta este mare diferenţă dintre diferite religii şi Cabala, adică dintre credinţe şi ştiinţă. În Cabala, toate instrumentele sunt în mâinile noastre, deoarece ştim că dorinţa noastră determină totul şi Creatorul nu decide nimic; El ne dă de fapt control total.

Atunci de ce spun Cabaliştii că totul depinde de Creator? Dacă descoperim că totul depinde de noi, vom descoperi că totul depinde într-adevăr de El, conform muncii pe care o facem. De aceea, este spus: „Am depus efort şi am descoperit, crede!” Dar asta este de fapt ceva pe care lumea nu este pregătită să o accepte. Numai prin eforturile noastre nu putem obţine nimic şi altfel putem să stăm în rugăciune pentru totdeauna. În acelaşi timp, spunem: „Dacă ar putea cineva să se roage toată ziua.” Asta înseamnă că ar trebui să atingem în rugăciunea noastră o deficienţă care să fie constant reînnoită, mulţumită muncii noastre asupra conexiunii dintre noi. Acesta este mărul discordiei care distinge înţelepciunea Cabla de toate celelalte credinţe.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 12/19/13, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

De-a lungul generaţiilor, cei care au fost angajați în partea internă a Torei, au traversat o auto-transformare, au lucrat de dragul Creatorului şi au realizat spiritualitatea.

Este imposibil să o realizezi singur, numai în cazuri particulare, acelora care li se acorda revalația de Sus, pentru un scop special. De aceea, cabaliştii au rămas mereu conectaţi cu prietenii lor, ca un singur om cu o singură inimă, în garanţie reciprocă.

Acest lucru a fost făcut, mereu, “în smerenie”. Chiar dacă fiecare a muncit în unitate pentru binele prietenilor, nu au arătat-o niciodată, în exterior. De cele mai multe ori, a fost invers, ei se afişau cu un profund dispreţ faţă de celălalt şi faţă de munca lor internă, așa cum era cazul cabaliştilor din Kotzk. Ei au acţionat în acest mod, ascunzând adevărata aspiraţie din inima lor şi astfel să poată să facă eforturi şi să avanseze.

Au fost alte grupuri care au studiat, s-au rugat şi au discutat lucruri împreună, de exemplu, studenţii lui Ramchal. Dar, erau atenţi când își dezvăluiau inimile lor celorlalţi, pentru a evita ca ceilalţi, chiar prietenii lor, să le ştie dorinţele interne ale inimii. La urma urmei, ei ardeau într-o asemenea intenţie puternică pentru scop, că nimeni nu avea forţa să o exprime în exterior, în cuvinte şi toată lumea era, în totalitate, axată pe senzaţiile lor interne.

După mulţi ani, mai recent, mai exact de la Ari, apoi Baal Shem Tov şi Magid de Mezeritch, atunci când mişcarea pentru folosirea Cabala în marile grupuri (hasidismul) a apărut, au început, progresiv, să vorbească mai mult despre munca interioară.

Deci, am ajuns în timpul nostru, când putem vorbi mult mai deschis, nu doar la noi, ci chiar să explicăm principiile muncii spirituale marelui public, pentru a trezi inima, mai mult, spre munca spirituală.

În acelaşi timp, noi trebuie să ne protejăm. Protecţia se face prin intenţii: cu cât inimile noastre sunt mai acordate la valul intern, cu atât vom deveni mai cufundaţi în el şi nu vom căuta să eliberăm aspiraţiile ascunse din inimile noastre.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Torah | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam “Relevând o parte, ascunzând două”: Secretele Torei sunt revelate numai celor care se tem de Numele Lui, care păstrează gloria Lui cu inimile lor şi cu sufletele lor…

Întrebare: Există o legătură între temerile noastre şi tremurul în faţa Creatorului?

Răspuns: Temerile noastre personale şi tremurul în faţa Creatorului sunt unite prin canalul de cauză şi efect. Creatorul ne trimite necazuri corporale în această viaţă materială; ele sunt toate, prin esenţă, teamă. Ne este teamă de a nu avea ceva, de a nu fi în măsură să ne oferim o existență, ne facem griji cu privire la viitorul copiilor noştri, etc. Mai târziu, în funcţie de studiile noastre şi sub influenţa Luminii care Reformează, ne ridicăm treptat, deasupra temerilor noastre pământeşti şi abordăm o etapă de tranziţie sau înlocuim temerile acestei lumi cu o teamă spirituală. Avansăm în funcţie de temerile materiale, se întâmplă atunci când apare timpul pentru asta.

Este rezultatul dezvoltării noastre. Astfel. întreaga omenire progresează. Totuşi, avem tendinţa să progresăm cu ajutorul celui de-al doilea tip de teamă: Cum îl putem obţine? Cum putem începe să ne temem că nu suntem în măsură să aducem mulţumire Creatorului? Cei ale căror suflete sunt în măsură să realizeze al doilea tip de teamă, vin la grup şi încep să avanseze. Ei trebuie să schimbe temerile lor individuale şi să înceapă să îşi facă griji dacă sunt în măsură să ajute grupul, prietenii şi, prin ei, Creatorul. “Eu nu Îl cunosc, dar dacă mă înţeleg bine cu prietenii, cu siguranţă mă înţeleg cu El, de asemenea”. Dacă oamenii sunt pregătiţi, ei sunt preocupaţi de grupul lor, public în general şi diseminare. Ei se tem că sunt în măsură să iasă din frontierele lor, dincolo de interesele personale. Dacă punem în aplicare posibilitatea care ne este dată în această lume, dacă ajungem să realizăm formatul care ne va face să intrăm în domeniul spiritual, asta înseamnă că avansăm.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Cartea Zohar, “VaYikahel” Articolul 131: Este astfel deoarece, după separare, ZA a fost stabilit ca un complet Hassadim pe linia din dreapta şi Malchut ca un Gevurot, pe linia din stânga. Prin urmare, ele se desfăşoară ca în cele două linii, dreapta şi stânga de Bina, ZA urcă până la linia mediană şi stabileşte pacea între ele, unindu-le unele cu altele.

De acest lucru depinde ascensiunea noastră, în măsura în care putem atribui totul, toate motivele unei cauze, unei stări, liniei din mijloc. Linia mediană nu există în natură, ea vine de la Lumina care Reformează.

Dacă încercăm să stabilim linia mediană pentru noi, atunci linia din stânga se dezvăluie în opoziţie cu ea, aşa cum este spus: “Cel care este mai mare decât prietenul său (pe linia din dreapta), dorinţa lui este mai mare (decât linia din stânga).“ Apoi, cele două linii converg spre linia din mijloc, deci urcăm.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 25.12.2013, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Toate presiunile pe care le resimţim, micile izbucniri care fac să avanseze creaţia pe axa timpului, ne forţează să ne dezvoltăm progresiv, iar suferinţele teribile pe care le trăim, totul duce la iubirea de Creator, care vrea să ne facă să avansăm şi care nu funcţionează dacă nu luăm în considerare obiectivul. Providenţa Creatorului este o Providenţă deliberată şi nu ţine cont de diferite evenimente şi arată prin ce trecem.

Este imposibil să spunem că, Creatorul, forţa iubirii şi dăruirii, nu-şi face griji cu privire la cum ne simţim. În primul rând, El le simte şi mult mai mult decât noi, conform nivelului Său. Inadaptarea, lipsa echivalenţei de formă a creaturii cu Creatorul sunt resimţite ca o mare tristeţe la nivelurile superioare.

Totuşi, noi simţim doar rezonanţele slabe ale acestei dureri, în măsura în care noi putem să le simţim. Aşa cum dăruirea creşte sentimentul plăcerii de 620 de ori, la fel suferinţele se simt de 620 de ori mai puternic în nivelul superior, decât le simţim noi. Este vorba, de fapt, de o diferenţă infinită.

Creatorul este la un nivel superior în raport cu noi şi deci, inadaptarea noastră, deficitul nostru este estimat în raport cu el. În măsura în care, viitorul perfect este revelat la nivelul superior, putem deja să vedem lipsa noastră în starea actuală, neputinţa noastră, suferinţa noastră şi incapacitatea noastră de a justifica Creatorul, care acţionează faţă de noi ca bun şi binevoitor, numai prin iubire.

Este numai o problemă psihologică să determinăm că tot ceea ce simţim acum este vindecare şi ne trimite la adeziune. Apoi, toate problemele vor fi rezolvate, întunericul va deveni lumina credinţei şi amarul va deveni dulce. Nu avem nevoie de nimic altceva! De fapt, nimic nu se schimbă, doar modul în care determinăm starea în care suntem deja: aşa cum este spus: “şi veţi mânca ceea ce este vechi”.

Acum, suntem în Lumina Infinitului, într-o lume eternă, în starea fixă. Toate ascunderile sunt numai în noi, în percepţia noastră, în înţelegerea noastră, doar la nivelul nostru intern. Este suficient să schimbăm atitudinea noastră în interior şi să preferăm dăruirea primirii şi vom simţi că intrăm în lumea eternă şi perfectă în aceeaşi măsură. Ne vom da seama că lumea noastră era imaginară: deci, nu avem altceva de făcut, decât să corectăm percepţia noastră asupra realităţii.

Întrebare: Cum pot determina că, tot ceea ce mi se întâmplă, mă conduce la adeziune ?

Răspuns: Pentru a face asta, trebuie să accept mintea mediului, în loc de propria-mi minte. Un mediu este un grup, un profesor şi cărţile care trebuie să efectueze o astfel de schimbare în mine, pentru ca un nivel nou să se reveleze în mine, o stare numită Creator.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 22.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Pot eu să mă rog pentru mine dacă vreau, cu adevărat, să progresez în spiritualitate? Desigur că nu. Cum pot să fiu sigur că cer putere, o schimbare a stării de spirit, o schimbare a stării reale, astfel că va fi spre dăruire, pentru Creator?

Doar cerând pentru grup pot să fiu sigur şi să mă verific, ca în cuvintele unui cântec: “Pentru fraţii şi prietenii mei, voi vorbi despre pace”. Asta înseamnă că eu cer pentru grup, pentru prieteni şi pentru că sper să ajungem la cererea corectă şi pentru plăcerea Creatorului. Este ordinea corectă: de la iubirea pentru fiinţele create, la iubirea pentru Creator. Graţie iubirii pentru fiinţele create, pot să văd şi să fiu sigur că mă orientez corect şi că nu sunt dezorientat, nici nu mă mint. Astfel, prin iubirea de fiinţe create, trebuie să mă concentrez pe iubirea de Creator. Este imposibil să ajung la Creator fără trecerea prin iubirea de fiinţe create. De aceea a avut loc spargerea şi a fost creată lumea noastră spartă.

Altfel, nu am putea niciodată să dăruim Creatorului, deoarece El ne este ascuns. Dacă El ar fi revelat, am alerga la El ca un hoţ care aleargă în faţa mulţimii strigând “Hoţul”” Eu aspir la El ca o sursă de plăcere şi nu aş vrea să mă conectez la El, decât pentru propriul meu interes. Dar, pentru că El este ascuns, nu am unde să merg şi nici măcar nu ştiu cine este Creatorul.

Este motivul spargerii vaselor şi, din întreaga lume spartă, mi s-a dat o mică parte numită grup. Dacă practic în mod corect în grup, încercând să mă conectez la el ca la Creator, atunci, pot să mă verific mereu şi să fac ce trebuie făcut. În final, ating stadiul de a pune în practică: scopul înţelepciunii Cabala şi adăugarea ei practică, care este educaţia integrală.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 23.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum putem să învăţăm să folosim stările schimbătoare faţă de grup: se răcesc – se încălzesc, iubire – ură?

Răspuns: Nu este posibil decât graţie atelierelor, meselor rotunde şi educaţiei integrale. Este singurul mod în care o persoană poate să simtă că are un domeniu în care poate lucra asupra ei însăşi, atunci când ea stă în faţa grupului, când ea vede că poate lucra cu dorinţele sale, sentimentele sale, gândurile sale, cu toate acţiunile sale, cu tot ceea ce are. Ea este, efectiv, încorporată în munca spirituală cu tot corpul, cu toate atributele sale, ca şi cum le-ar umple cu propriile mâini.

Trebuie să pregătim un astfel de cadru, pentru prietenii noştri din grupul mondial pentru ca ei să muncească şi pentru a-i învăţa cum să facă acest lucru şi apoi lumea întreagă. Această metodă trebuie să fie clară şi evidentă pentru o persoană, pentru ca ea să înţeleagă că este suficient să facă un pas în ea, adică să se conecteze la grupul de educaţie integrală o singură dată şi asta-i tot ce are de făcut! Ea va fi, deja, prinsă în interior, ca într-o capcană pozitivă, aşa cum Noe este luat în arca sa cu toată lumea. Noe închide uşa, este protejat în interior.

De aici, mediul începe să funcţioneze asupra ei şi o influenţează, îi explică, o apără şi-i rezolvă toate  întrebările şi îndoielile. Ea este deja în interior şi nu poate ieşi. Astfel, trebuie să construim sistemul de educaţie integrală sub forma unui obstacol pozitiv, deoarece în zilele noastre, o persoană nu are unde să fugă. Educaţia integrală este numită “arca lui Noe”.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 23.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, Discurs la finalizarea Zohar: Faptul este că, Creatorul a eliberat pământul nostru sfânt şi ni l-a redat, dar nu am primit pământul în propria noastră autoritate, deoarece timpul primirii nu a venit încă…

La urma urmei, noi nu avem independenţă economică şi nu există independenţă politică fără independenţă economică. Nu doar cei din diaspora nu sunt înclinaţi să vină la noi şi să se bucure în răscumpărare, dar o mare parte din cei care au fost răscumpăraţi şi rămân printre noi aşteaptă cu nerăbdare să scape de această răscumpărare şi să se întoarcă în diaspora, de unde au venit.

În primul rând, aceasta vorbeşte despre acei oameni care, în sens fizic, sunt descendenţi ai evreilor care au atins spiritualitatea, acum două mii de ani şi care au trecut, din generaţie în generaţie în exil, până în zilele noastre.

Mai mult, aceasta este pentru toţi cei care au primit un impuls de a veni în ţara Israel pe de o parte şi pe de altă parte, o resping, o părăsesc şi ezită. Înclinaţia rea se revelează în ei şi rezistenţa celor două contrarii apare.

În ceea ce priveşte independenţa economică, ea este imposibilă fără independenţa naţională. Şi, nu poate exista independenţă naţională, în timp ce nu există independenţă ideologică. Şi, nu poate să existe independenţă ideologică, în timp ce nu există independenţă spirituală.

Şi, independenţa spirituală nu poate veni decât dacă noi, poporul Israel, suntem detaşaţi de toate celelalte metode materiale care se găsesc în lume şi aderăm la spiritualitatea noastră. Şi, când ne conectăm la rădăcina noastră, prin ea, vom obţine independenţa ideologică, politică, naţională şi economică. Atunci, lumea întreagă va vedea că, organizăm şi construim toate vieţile noastre conform noii metode. Această metodă, dacă lumea întreagă o acceptă de la noi, va permite tuturor să traverseze această criză şi să intre într-o viaţă de plenitudine. Şi, este ceea ce numim a fi “o lumină pentru naţiuni”.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 24.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Israel, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→