Întrebare: O dată sau de două ori pe lună, organizăm un eveniment solidar, pe teme planificate, la biblioteca publică. Primul nostru eveniment a fost foarte activ şi puternic. Dar, a doua oară, a fost mai puţin intens. De ce s-a întâmplat astfel?

Răspuns: Este un semn că nu aţi avut nimic de spus oamenilor. Trebuie să aprindeţi dorinţele în ei, să-i stimulaţi prin întrebări transversale, să identificaţi “capcanele” pentru a le arăta că această metodă nu este simplă, cât de mult atinge profunzimea psihicului uman, care nu a fost, încă, studiată.

Nu înseamnă numai să vă îmbrăţişaţi, să vă aşezaţi şi să mâncaţi împreună. Într-un fel, trebuie să îi aduceţi într-o stare în care ei să înţeleagă că, dacă nu au absorbit sau nu au asimilat această metodă, nu pot să trăiască în acord şi în armonie cu nimeni, nici măcar cu ei înşişi. Toate acestea trebuie trezite în ei.

Personal, nu am dreptul de a face asta, în lecţiile mele, atât de direct cu voi, pentru că, cei care studiază înţelepciunea Cabala, trebuie să caute în ei dorinţa de spiritualitate. Nu pot întinde un arc în ei cu o cheie, ca într-o jucărie cu arc, astfel că ei vor sări prin stimul, în timp ce, cu publicul vostru, cu adevărat puteţi să o faceţi.

Prin urmare, trebuie să faci acest lucru.

Deci, trebuie să fii puţin mai viclean.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Există o luptă constantă între importanţa obiectivului şi sentimentele noastre. Dacă obiectivul este important, nu contează stările pe care le traversăm de-a lungul drumului.

Este ca un pacient în aşteptarea unei operaţii ce ştie că, deşi tratamentul este neplăcut, este menit să-i salveze viaţa. În aceeaşi măsură, trebuie să înţelegem că, Creatorul ne trimite din ce în ce mai multe dezamăgiri, întuneric, sentimentul neputinţei şi stări neplăcute pe scop. Pe de altă parte, noi trebuie să continuăm să creştem importanţa obiectivului, astfel că, acesta va fi mai important pentru noi decât starea actuală şi ceea ce simţim. Este un semn că, Creatorul “întăreşte inima Faraonului” şi ne trimite mai multe probleme.

Puţin contează dacă o persoană este inteligentă şi dacă este sensibilă sau nu, toată lumea trebuie să treacă prin asta şi să păstreze credinţa şi forţa generală a dăruirii pe care o primeşte de la mediu. Astfel, nu vei pierde sensul şi importanţa obiectivului, în stările de “împietrire a inimii”. Asta depinde, de fapt, de echilibrul dintre forţele care acţionează asupra unei persoane. Totul poate fi măsurat. Dacă obiectivul este important pentru voi şi v-aţi dedicat grupului pentru a primi sprijinul de care aveţi nevoie acum, Creatorul poate împietri inima voastră chiar mai mult şi puteţi scurta calea şi să avansaţi pe drumul “eu trebuie să grăbesc” (Achishena), spre scop.

Drumul Luminii, în “voi grăbi”, nu se simt problemele constant; desigur, drumul “voi grăbi” înseamnă că, importanţa scopului vă permite să urcaţi toate vârfurile, să cădeţi în toate gropile şi să ieşiţi încă din toate aceste stări dificile. Deoarece constant, sunteţi în căutarea importanţei obiectivului.

Deci, indiferent ce te face să cazi, dacă te ridică sau te coboară, continui să avansezi, mereu, ca un copil în patru labe. Trebuie să înţelegem că, trebuie să ajungem la împietrirea inimii, care va umple măsura noastră la maxim şi, în acelaşi timp, ne permite să luptăm şi să păstrăm conexiunea noastră pentru ca ea să strălucească pentru noi şi să ne împiedice să ieşim din calea corectă şi să abandonăm. Vom fi mai conştienţi de cât de esenţială este Lumina care Reformează, de mai multe ori.

Vom mulţumi Creatorului pentru suferinţele pe care ni le aduce, deoarece, graţie lor, avem nevoie de El. Înţelegem că, putem să ne întoarcem spre Creator doar împreună, prin conexiune şi rugăciunea celor mulţi.

Dacă ştim cum să realizăm misiunea noastră, munca pe care o avem de făcut nu pare deloc dificilă, este, de fapt, plăcută. Deşi necesită depăşirea noastră constantă, devine un sport. Apreciem eforturile pe care le facem dacă vedem un obiectiv clar în faţa noastră. Astfel, avansăm rapid.

Deci, există două condiţii care ne ajută să nu abandonăm munca cea mai grea: să fim încorporaţi în grup şi graţie acestui lucru, să realizăm recunoaşterea importanţei obiectivului. Dacă ajungem la asta, vom fi recunoscători faţă de Creator şi vom reuşi o rugăciune în răspuns, la care va veni o astfel de măsură de Lumină care Reformează, încât ne va ridica la primul nivel spiritual, lumea Assya.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum putem să simţim nevoia, dorinţa celor 99% din omenire şi să le împlinim corect?

Răspuns: Nu aveţi nevoie să simţiţi dorinţa celor 99% din public. Fiecare are o colecţie completă de dorinţe inconştiente pentru hrană, sex, bogăţie, respect, putere şi cunoaştere. Şi, în mijlocul acestor şase tipuri de realizări pe care persoana le vrea, sunt încă sute de mici nevoi.

Dacă începeţi să precizaţi exact unde domină dorinţa în fiecare persoană, atunci nu va exista un sfârşit pentru asta. Ea va spune ceva în fiecare minut: “Eu vreau asta şi aceea…” Atunci când conduceţi un copil într-un magazin imens, plin de jucării, este uimit de abundenţa jucăriilor şi va lua una, apoi alta, apoi alta. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi.

Prin urmare, nu există niciun motiv de a căuta dorinţele lor specifice, oricare ar fi, trebuie să fie rezumate într-o dorinţă de a le uni. Apoi, vor descoperi acea putere care le împlineşte.

Nu contează ce doresc! Ei nu trebuie să le exprime, nici să le împartă cu noi. Ei au nevoie să ia măsuri şi să treacă prin stări care duc la conexiune şi unitate. Apoi, o senzaţie apare în ei, care nu va fi numai de a satisface dorinţele fiecăruia, ci de a le permite să creeze unitate suplimentară între ei. Astfel, ei vor înţelege cum pot fi îndeplinite.

Continuând să participe la aceste activităţi, ei vor începe să vadă că, forţa unităţii care se găseşte într-un colectiv poate rezolva toate problemele lor materiale: sănătate, finanţe, ocrotirea familiei, educaţia copiilor şi aşa mai departe. Oricât de ciudat ar părea, forţa pozitivă care este creată în momentul conexiunii între egoişti, este, cu adevărat, gata să vindece toate rănile personale şi sociale, dacă oamenii se ridică deasupra ego-ului lor şi se conectează între ei.

Prin urmare, puţin contează problemele specifice. Noi nu ne adâncim în oameni. Încercaţi să organizaţi un sondaj pe stradă, unde oamenii enumeră cele zece dorinţe cele mai importante pentru ei şi veţi vedea că ei vorbesc toţi de acelaşi lucru. Ei vorbesc despre copii, sănătate, familie, muncă, probleme financiare…este acelaşi lucru pentru toţi. Orice problemă poate fi rezolvată aşezându-se în cerc, discutând între ei şi astfel, ei atrag lumina interioară care îi va ajuta. Este ceea ce numim “rugăciunea celor mulţi”.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Marele public iubeşte regulile generale ale meselor rotunde pentru ateliere. Pot să le aplice în viaţă şi în muncă, ca o formă de cooperare reciprocă între oameni?

Răspuns: În toate cazurile, dacă ei încearcă să aplice metoda integrală acasă, în familie, când problemele apar la muncă, într-un colectiv, în timpul discuţiilor în cadrul întâlnirilor, cu asta ei dovedesc, în mod absolut, că metoda funcţionează.

Întrebarea este: Pot ei să realizeze “sfera de zmeură” în centrul cercului, prin ei înşişi, adică, trezirea caracteristicii generale de dăruire şi iubire? Eu sunt sigur că nu pot, deoarece ei nu au contact cu forţa superioară. Un contact apare numai la cei care studiază înţelepciunea Cabala. Prin urmare, ei eu nevoie de noi.

Dar, puţin câte puţin, asta va fuziona într-un singur sistem. La urma urmei, în Cabala, ce sunt numele calităţilor: “Sefirot”, “Partzufim”, “Lumi”? Este vorba despre sistemul conexiunii dintre noi.

Atunci când acest sistem va începe să fie descoperit, oamenii vor descoperi, brusc, că acesta se numeşte aşa, acela se numeşte astfel. “De unde ştii că acela se numeşte aşa?” “Ce, nu se înţelege?” Şi, asta nu se întâmplă deoarece o persoană citeşte într-o carte, în general, ea nu poate să o deschidă, dar ea va spune simplu: “Aceasta se numeşte Arich Anpin”.

Toate aceste nume apar, de fapt, după descoperirea legăturilor interne dintre oameni. Până acolo, nu existau. Adam HaRishon a fost primul care a introdus limbajul lumilor superioare. În principiu, nu este chiar un limbaj, ci un cod, ca în calculator.

Prin urmare, mai devreme sau mai târziu, oamenii vor percepe toate astea. Dar, în ciuda a tot, noi trebuie să-i ghidăm, fără noi nimic nu se va realiza.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este o întrebare complexă privind contactul dintre director şi subordonaţi. Cum este posibil să devin prieten al subordonatului, dacă eu sunt şeful său?

Răspuns: Mai întâi, pregătim muncitorii, discutăm cu ei, cum este posibil să acţionăm faţă de director ca faţă de un prieten? În plus, directorul trebuie să rămână un administrator. Viaţa este construită în funcţie de ierarhie. Dar, noi avem nevoie să creăm aceste relaţii mutuale în colectiv, adică, pe de o parte, din partea muncitorului, el nu va mai avea teamă de director, deoarece asistenţa reciprocă este garanţia unei munci eficiente în fabrica noastră.

Să presupunem că, vă puteţi apropia de director ca de un prieten şi spuneţi: “Iată, asta nu funcţionează. Eu cred că ar fi mai bine să o realizăm în acest mod”. Şi el v-ar accepta, v-ar înţelege, ar dori să vă asculte sfaturile şi ar aprecia sfaturile voastre, deoarece, la nivelul vostru, din punct de vedere al executantului, ştiţi mai mult decât el.

O astfel de asistenţă reciprocă va crea nu doar o  ambianţă corectă în uzină, ci avantaje economice. Vom începe să facem ca grupul să fie egal, prin atribuirea unei părţi din beneficii, pentru a-i ajuta pe cei mai sărmani. Aici, vorbim despre egalitate între oameni, între prieteni. Pe de o parte, ei lucrează sub conducerea unui director şi, pe de altă parte, sunt prieteni. Avem nevoie să atragem pe cei care participă, activ, în procesul de integrare.

Se poate întâmpla să descoperim oameni, în colectiv, care nu sunt necesari şi chiar produc daune. Dacă o persoană nu participă la sistemul integral şi nu este benefică pentru colectiv, nu din punct de vedere al producţiei sau din punct de vedere al cooperării sale, atunci ar trebui să scăpăm de ea.

Pentru a crea un contact între director şi muncitorii săi, nu este un lucru simplu. Trebuie multă atenţie, cu toate tipurile de joc. Să presupunem că jucăm acum a fi prieteni. Toţi sunt la fel: “John, cum îţi merge? Nu domnule John Smith, ci John, cum îţi merge?”

Şi apoi, vom juca în calitate de director şi muncitor şi totul se schimbă instantaneu. Un joc este o afacere serioasă. Prin asta, formăm oamenii să muncească, simultan, la două niveluri. Este exact ceea ce se întâmplă cu noi în studiul înţelepciunii  Cabala: există cunoaşterea şi există “credinţa deasupra raţiunii”. Trebuie să facem acest lucru, pentru ca ei să simtă aceste două niveluri, fără a interfera unul cu altul.

Acum ei joacă, ca şi cum toată lumea este egală, se adresează prieteneşte directorului, nu sunt nepoliticoşi, ci prietenoşi. Şi apoi, în aceeaşi manieră, într-o manieră amicală, ei joacă directorul şi muncitorul sub el, exprimând astfel pe de o parte, toate plângerile cu privire la şeful nostru la locul de muncă şi, pe de altă parte, sugerând sfaturi, pentru a realiza o ambianţă plăcută pentru colectiv, deoarece ea depinde, de asemenea, de management.

Ei fac propuneri adecvate, astfel ca, uzina lor să devină parte integrantă în ceea ce priveşte performanţa şi în ceea ce priveşte ambianţa generală, deoarece ea se bazează pe aceste două componente. Ei vor începe să discute atât ca doi parteneri egali, cât şi ca director şi muncitor.

Din kab.tv, “prin timp”, 23.09.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum putem înțelege că există diferite forme de conexiuni între noi? Cum se poate schimba conexiunea dintre noi?

Răspuns: Imaginează-ți că descoperi dintr-o dată că persoana așezată lângă tine, pe care abia o cunoști și al cărei nume nu ți-l amintești, este fratele tău. Mama ta îți trimite o scrisoare în care scrie V-am văzut pe amândoi stând împreună și sunt copleșită. Cum se poate ca cei doi fii ai mei să se fi întâlnit dintr-o dată! Nu am idee ce s-a întâmplat cu el. A fost răpit când era mic și iată-l dintr-o dată lângă tine, ce bucurie!

Descoperi dintr-o dată că sunteți frați și relațiile voastre se schimbă complet. Asta încercăm noi să înțelegem. Descoperi dintr-o dată că celălalt nu este doar lângă tine ci în tine și nu are nimic de-a face cu legăturile de sânge sau cu faptul că aveți aceiași părinți, ci este în mod direct datorită ție. Adeziunea este starea când o altă persoană devine mai importantă pentru tine decât propria persoană. Dacă partea numită celălalt este separată de tine, mori. Deci nu poți fi de acord cu asta! Viața ta este lipsită de valoare fără conexiune.

Acesta este singurul lucru despre care vorbește înțelepciunea Cabala: despre lipsa conexiunii și despre conectare. Nu există nimic, decât asta. Noi avem o dorință de a primi, pe care nu o înțelegem, și învățăm despre ea prin Lumina care o umple de la spargere până la corectare, ceea ce înseamnă prin conexiune. Nu există alte acțiuni în afara acestora. Dacă vorbim despre percepția culorilor, muzică sau sunete, nu le simțim decât ca mișcare: fie depărtate sau apropiate unele de altele.

Nu îi simțim pe cei care sunt departe sau aproape, nu dobândim esența, simțim numai schimbarea. Fiecare instrument este construit în funcție de acest principiu. Ne putem asemăna unii altora în diferite atribute, la diferite nivele, în diferite moduri. Nu știm esența dorinței de a primi, ceea ce este ceva din nimic. Mai mult, nu știm ce este dorința de a dărui, ceva din ceva. Existăm într-o stare de schimbare a relațiilor dintre noi, și acesta este singurul lucru pe care noi îl percepem.

Dacă dorința de a primi și dorința de a dărui nu s-ar mișca reciproc una spre alta, atunci noi nu am simți nimic în dorința noastră de a primi și am înceta să existăm. Totul depinde de schimbările din relațiile noastre, dacă simțim o iubire mai mare sau mai mică. Asta simțim de fapt. Nu ne aflăm în atributele reale ale dorinței de a primi și de a dărui ci într-o derivată care determină schimbarea în relația noastră. Asta înseamnă că percepând numai schimbările, nu măsurăm viteza ci mai degrabă accelerarea.

Dacă ne mișcăm cu o viteză constantă, nu simțim nimic și este ca și cum am sta în același loc (conform principiului relativității în mecanică). Numai dacă este schimbare în viteză, adică noi accelerăm, începem să o simțim. Se dovedește că trăim în această derivată și că nu vom ști niciodată esența adevărată, ceva-ul din nimic și ceva-ul din ceva, pentru că noi suntem rezultatul întâlnirii celor două.

Din partea a doua a Lecției Zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum ne putem conecta prin Creator?

Răspuns: Foarte simplu. Datorită neputinţei de a ne uni, ne întoarcem spre Lumina Înconjurătoare, Creatorul şi Îi cerem să ne unim. Aceasta se produce la fiecare grad. După ce am descoperit incapacitatea noastră de a ne uni, ajungem la “poarta lacrimilor”, strigăm şi primim forţa de a ne conecta, de a fuziona împreună.

Dar, cum ne lipeşte Creatorul, dacă noi suntem diferiţi? Devenim legaţi numai în conformitate cu intenţia noastră de a ne conecta Creatorului, dacă vrem să-I dăruim numai Lui. El devine firul de conexiune, obiectivul nostru. Este precum părinţii care se unesc într-un copil. Ei ar putea chiar să se urască, dar se conectează prin el, având grijă de el împreună.

Dar, în acest copil, ei s-au împăcat, chiar dacă se detestă reciproc. Totuşi, ei îl iubesc şi de aceea se conecteză în el, în acest punct. Este uniunea contrariilor. Noi suntem cu toţii opuşi, într-o mie de proprietăţi diferite şi direcţii. Nimeni nu este identic cu altul. Deci, ce putem face cu dorinţa noastră de plăcere? Nu putem să o ucidem, nu putem face nimic cu ea. Noi am primit doar posibilitatea de a efectua acţiuni care conduc la unitate.

Noi trebuie să conectăm două părţi care nu au nimic în comun, cu excepţia bazei animal. De aceea există această lume în care putem să ne conectăm pe plan fizic, pur şi simplu “ţinându-ne de mâini”. Exprimăm sentimentele noastre prin acest gest. Prin urmare, acest grad este separat de toate celelalte grade, de toate stările, deoarece el ne permite să începem să urcăm. În această lume, putem lovi o altă persoană în faţă sau să o îmbrăţisăm şi astfel, afectăm dorinţa sa. Este posibil să îmbrăţişăm la cerere şi dorinţa poate fi modificată în funcţie de dorinţa sa de a îmbrăţişa.

Tocmai am îmbrăţişat pe cineva fără să simt simpatie pentru el, chiar resimţind respingere, dar, în funcţie de aceste acţiuni, dorinţa mea se schimbă progresiv. Este caracteristica unică a acestei lumi în care este posibil să afectez dorinţa cuiva prin acţiuni fizice. Dar, toate acestea se întâmplă la un anumit grad şi doar ca o pregătire. Şi, este motivul pentru care nu este considerată o conexiune spirituală.

Dar, dacă vorbim de dorinţe spirituale, care sunt mai ridicate decât gradul acestei lumi, atunci acolo folosim dorinţele materiale care nu se intersectează în niciun fel cu dorinţele altcuiva. Dacă dorim să ne unim, atunci Creatorul trebuie să fie între noi. Doar prin El, prin rădăcina noastră, noi ne conectăm, aşa cum doi fraţi se conectează prin mama comună. De aceea ei sunt numiţi fraţi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce poate face o persoană dacă este, în mod constant, distrasă de gânduri străine şi nu poate să se concentreze în timpul citirii Zohar ?

Răspuns: O persoană ar trebui să încerce să trăiască cu stările despre care citim. Este ceea ce numim “a dori să ştim ce studiem” adică, a se conecta la material şi a-l realiza. Cunoaşterea înseamnă conexiune. Puţin contează ce studiem, fie “vase rotunde sau drepte (Igulim şi Yosher)” sau “miezul nopţii atunci când vioara lui David cântă”, atunci când citim un anumit articol ar trebui să ne dorim să fim în aceeaşi stare despre care vorbesc cabaliştii. Trebuie să ne identificăm cu ceea ce citim şi să simţim. Ca şi cum un prieten vă vorbeşte despre viaţa lui şi doriţi, cu adevărat, să-l înţelegeţi şi să împărtăşiţi sentimentele sale, absorbind cuvintele pentru a ajunge la sentimentele sale prin intermediul lor. Prin cuvinte, puteţi să vă alăturaţi impresiei interioare şi să împărtăşiţi aceleaşi sentimente.

Aceasta este ceea ce avem nevoie să simţim atunci când citim. Astfel, se pare că dezvoltăm un obicei care ne permite să intrăm în textul cabalistic din momentul în care îl auzim şi putem imediat să-l pătrundem, ca şi cum sărim în apă. Tora este apa, Hassadim. În momentul în care suntem în apă, începem să activăm toate simţurile noastre, specificând ceea ce se întâmplă. Ca şi cum am fi într-o mare încercând să privim în jurul nostru, să simţim atmosfera şi să înţelegem situaţia.

Acesta devine un obicei: Din momentul în care am auzit cuvintele Torei, intru imediat în Lumină, apă şi încep să înţeleg ceea ce se întâmplă. Ca şi cum aş intra într-o cameră întunecată sau într-o apă întunecată în care nu văd nimic. Apoi, este foarte important pentru mine să înţeleg ceea ce se întâmplă, este un obicei pe care ar trebui să-l dezvoltăm cu privire la Tora.

Dacă pun în aplicare, efectiv, această abordare, voi fi mereu în căutare, aşteptându-mă ca această stare să mă influenţeze astăzi şi să mi se dezvăluie. Starea se va revela deoarece nu a existat şi apare dintr-o dată. Există deja, dar nu pot să o văd, nici să o identific, încă. Când mă schimb pe plan intern, starea se va revela. Nu există dezvăluire care să fie exterioară mie, ci numai în mine. Un nou sens se trezeşte în mine şi îl dezvălui. Constant, o persoană trebuie să se aştepte la asta, mai ales în timpul lecţiei. Este spus: „Ar fi bine să se roage toată ziua”, cel puţin este necesar să transforme fiecare lecţie într-o rugăciune.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.11.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum poate rămâne un grup integral într-o stare de excitare pentru a transmite un sentiment de unitate în timpul unui eveniment?

Răspuns: Cel mai bun mod de a se menţine într-o stare de excitare este perioada de pregătire a evenimentului, pentru că eu şi prietenii mei vream ca totul să fie bine. Ne gândim la asta tot timpul, suntem preocupaţi de modul în care putem scoate energie din unitatea noastră interioară şi integralitatea noastră în grup şi de a o transmite auditoriului care este în faţa noastră.

Prin urmare, în timpul activităţilor, atelierelor, conferinţelor şi jocurilor, nu trebuie să apară probleme  de acest tip, deoarece avem o reală nevoie de reuşită. Ne mobilizăm întreaga noastră dorinţă, toate forţele incluse pentru a atinge obiectivul, trebuie să reuşim!

Dacă simţiţi asta, atunci când veţi ieşi pentru o activitate de diseminare, cereţi susţinerea grupului, un timp suplimentar, astfel că nu vă va uita şi că veţi încerca să atrageţi aceeaşi căldură pe care o simţiţi în grup în momentul conexiunii de acest fel. Necesitatea apare în voi atunci când, după lecţia de dimineaţă, grupul se uneşte în cerc timp de zece minute şi recreează minunata putere a unităţii şi o veţi înţelege şi o veţi transmite.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Care este diferenţa dintre dorinţa mea constantă de a reveni în centrul grupului şi războiul pentru a vedea adevărata imagine a realităţii?

Răspuns: Războiul se face, în mod special, în acest sens. Dacă vă treziţi dimineaţa şi vedeţi că aveţi nevoie să vă conduceţi spre centrul grupului, asta arată că sunteţi pe drumul bun. Dacă, de fiecare dată vă surprindeţi, involuntar, pregătit să părăsiţi această stare şi reveniţi, este un semn că mergeţi în direcţia bună.

Întrebare: Ce imagine şi ce sentimente apar în centrul grupului?

Răspuns: În centrul grupului pare că nu există nimeni, există doar o singură dorinţă, în care întreaga realitate se face simţită. Şi apoi, descoperiţi că, realitatea de astăzi nu este adevărată, ci doar o simulare pe un ecran de computer. În măsura în care vederea voastră este corectată, începeţi să vedeţi că nu este nimic adevărat în această lume, nu există forţe reale. Este ca o copie deformată a lumii spirituale care ne arată ce am distrus şi ne orientează în direcţia corectă astfel încât să putem, eventual, intra în adevărata lume.

Este ca şi cum exista o viaţă pe care nu o vezi, dar îţi este arătat un spectacol într-un teatru. Şi, în acest spectacol, vei descoperi cât era de eronată vederea ta, şi cum poţi să te corectezi pentru a vedea adevărata viaţă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→