Întrebare: De ce este prima fază după rădăcină faza naturii minerale? De ce nu a început totul de la o altă fază?

Raspuns: Pentru că aceasta este faza cea mai mică, care include totul în ea. Nu există diferenţe interne în ea şi deci nu se poate diferenţia nimic în exterior. Noi vorbim despre Lumina superioară numai cu privire la vasele fiinţei create. Prin urmare, natura minerală este prima fază, în care dorinţa ființei create primește doar forţa de restricţie, care nu-i permite să descopere mai mult decât descoperă acum.

Forța de restricţie operează în vasele şi în Luminile care pot fi descoperite în ele. Ea operează în toate. Întrebarea este: Ce influențează această forță? Influenţează centrul fiinţei create sau limitele sale? Cu alte cuvinte, asupra a ce operez prin restricţie- asupra dorinței mele de a primi sau asupra Luminii?

Desigur că-mi influenţez dorinţa. Eu nu pot opera Lumina niciodata.

Îmi restricționez dorinta de a primi şi o țin. Datorită acestui lucru nu „sare” la orice. Astfel, mă limitez, în scopul de a primi Lumina numai în acest mod. Este pentru că ştiu că nu am putere pentru mai mult decât atât, şi astfel în mod constant „păstrez limitele,” ţin ego-ul meu într-o stare neutră.

Aceasta este faza minerală: ego-ul în mod constant se dezvoltă, iar eu îl păstrez permanent la acelaşi nivel mineral. De fapt, aceasta este o lucrare mare şi pozitivă, care are loc în diferite forme. Dar, prin natura sa, aparţine de nivelul mineral: prin mine însumi, îmi pun dorinţa în regimul mineral, unde dorinţa mea rămâne aceeaşi.

În cadrul acestei dorinţe lucrez în raport cu Creatorul. Ce pot face? Mă anulez în interiorul Lui. Astfel, pot fi în Creator şi să ader la El, pot fi încorporat în El, care este atributul nivelului mineral. Nu-mi permit nimic, cu excepţia auto-anulării. Imagineză-ți că te afli înăuntrul unei forţe mari şi nu ai de ales şi aceasta este singura cale prin care te poți menține.

Pe de altă parte, mă pregătesc pentru următorul nivel al vegetalului. Acest lucru se datorează faptului că există schimbări constante care au loc în interiorul meu, care cresc în funcţie de cele cinci faze ale nivelului mineral. Am putea crede, deci ce se întâmplă dacă în loc de o pietricică mică devin o mare piatră preţioasă? Dar asta nu este încă totul: Schimbările pe care le-am parcurs m-au învăţat ce înseamnă să cresc. Ascensiunea prin fazele nivelului mineral au dat naştere unei minți în mine, deoarece am avut şansa de a compara lucrurile şi de a mă obişnui cu faptul real al instabilității.

Am limitat creșterea plăcerii mereu, dar în acelaşi timp, am urmat schimbările, până când am înţeles că mă pot schimba cu adevărat, iar apoi m-am mutat la nivelul vegetal.

Astfel, putem vorbi despre o dezvoltare calitativă şi nu despre o dezvoltare cantitativă: La sfârşitul fazei minerale, în ultima fază a patra a sa, am înţeles deja din experienţa pe care am avut-o că mă pot schimba pe mine însumi, conştient şi intenţionat. Apoi, posibilitatea de a trece de la ultima fază a mineralului la faza vegetală se naşte. Aici se crează punctul său iniţial din modificările în dorinţă.

Orice astfel de schimbare vine de la Creator, în formă de forţă revitalizantă. Nu aș putea găsi niciodată condiţiile preliminare pentru creştere în mine. Prin urmare, Creatorul nu doar mă dezvoltă; El introduce forţa Sa de creaţie în mine, astfel incât să mă asemăn Lui. Ca urmare a acestei evoluţii, noi şi Creatorul devenim parteneri în creație. Scopul Său nu este de a crește dorinta de a primi, prin punerea sa printr-o serie de schimbări, ci mai degrabă de a mă învăța arta Lui. Ce este mai mult, el mă învaţă într-un mod calitativ.

Astfel, datorită tuturor lucrurilor prin care trecem, vom obține acţiunile Sale, în conformitate cu regula: „Din acţiunile Tale Te vom şti.”

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 17/07/12 „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ştim că putem doar primi plăcere de la Creator, dacă este important pentru noi. Rezultă că, chiar dacă există un zid in fața mea, totul depinde de cât de important este pentru mine.

Răspuns: Atât Rabash, cât şi Baal HaSulam aduc exemplul miresei care este împlinită dacă cineva pe care îl consideră important este de acord să se căsătorească cu ea. Prin aceasta, este ca şi cum el o”cumpără”. Dar el nu a platit nimic, el nu i-a dat nimic ei, aşa că de ce este ea mulţumită cu asta? Pentru că el este important pentru ea.

Ce primește dorinţa noastră de la Creator? Nimic. Dar El este mare şi suntem gata pentru „nuntă”, suntem de acord să aderăm la El cu inima şi sufletul în adeziune infinită, absolută. Creatorul „te cumpără” doar cu importanţa Lui. Acesta este singurul lucru pe care îl dobândești pe măsură ce te dezvolți, iar asta este ceea ce te umple.

Dorinţa noastră- care a crescut datorită Luminii ce a primit dăruirea de la Creator- de ce anume dorește să se bucure? De fapt, vrea să se bucure de măreţie şi nimic altceva. Nu ne putem bucura de placerea propriu-zisă; acest lucru se întâmplă doar în lumea noastră cu placerile imaginare care vin de la Creator în punctul de ceva din nimic. Plăcerile acestei lumi sunt disponibile doar ca să ne susţină până când vom începe să înţelegem măreţia Creatorului. Toate nivelurile spirituale sunt recunoaşterea măreţiei Lui, şi, cu ajutorul Lui, te bucuri dacă dorești să-i dăruiești Lui.

Pe de altă parte, înclinaţia rea, Faraonul, este încercarea de a te bucura în mod direct, dar din nou numai de mareția Creatorului. Aceasta se numeşte plăcere spirituală.

Se pare că măreţia este necesară numai în scopul de a ne depăşi ego-ul si apoi vom fi capabili să ne bucurăm din daruire, dar nu este aşa, toată munca noastră este de a ridica maretia Creatorului în ochii noştri. Prin aceasta vom dezvolta noi dorinte, și accentul se mută de la primirea plăcerii egoiste directe către a primi plăcere din măreţia Sa; astfel, cel puţin vom găsi Klipot (cojile), iar acest lucru nu este simplu deloc.

Măreţia Creatorului ne cuprinde, şi este foarte dificil să ieşim din această captivitate. Pâna la urmă, toată creaţia este esenţa paşilor de pe scară. Când cineva de la un nivel mai ridicat straluceste peste mine cu o parte din măreţia sa, atunci mă predau, devin dependent de rădăcină şi de aici înainte  este „seful” meu, „regele”.

Dar vreau să acționez diferit, conştient şi inteligent. Vreau să rezist avantajului pe care cel superior îl are asupra mea; nu vreau să fiu mituit de importanţa şi puterea Lui.

Acest lucru înseamnă că nu este vorba de primirea de la El, ne luptăm peste nivelul de importanţă. Nu vreau doar să lucrez pentru beneficiul Celui Superior doar pentru că El este mare. Prin asta mă anulez pur si simplu in mod natural.

Întrebare: Aceasta înseamnă că toate cărţile de Cabala şi toate vârstele de dezvoltare au fost dedicate doar pentru un singur lucru, pentru recunoaşterea independentă a importanţei Lui?

Raspuns: Este corect şi nu este întâmplător faptul că lumea modernă este atât de confuză şi că nimeni nu înţelege ce se întâmplă. Până la urmă, totul evoluează numai în jurul unui punct de adeziune.

Întrebare: Dar totusi, nu este nimic mai important în această lume. Eu nu încerc să ridic importanţa a ceva in mod artificial. Sunt toate lumile şi toate nivelurile destinate doar pentru asta?

Raspuns: Ele au fost create ca urmare a Luminii care a umplut dorinţa şi i-a dat diferite forme. Cu ce ne umple Creatorul? Ce plăcere a primit El din faptul că a creat ființa creată astfel încât El să vrea doar asta? Mai mult, are Creatorul altceva în afară de forţa de a darui? Nu. El a creat mecanisme de percepţie în fiinţă creată, niveluri speciale pentru această forţă a daruirii, ne dezvoltăm numai în funcţie de această importanţă.

Unde sunt plăcerile pe care El le-a pregătit pentru mine? Unde sunt bunătățile pe care gazda le-a pregătit în funcţie de celebrul exemplu?

Nu este nici măcar un dram de plăcere aşa cum îți imaginezi. Nu există bunătăți, deşi pare așa, este doar o iluzie. În lumea noastră, ești setat pentru o plăcere falsă, înghiţi delicatese, dar nu ești umplut. Așa că scapă de iluzii şi începe să discerni nivelurile măreţiei Dăruitorului. Atunci vei începe să calculezi lucrurile în limitele percepţiei tale.

Acum putem înţelege ce s-a întâmplat în prima restricţie. Malchut a început să se limiteze atunci când a descoperit că primeşte în relație cu Dăruitorul, a descoperit diferenţa dintre primitor şi Dăruitor şi nu dintre foame şi bunătățile delicioase. Este măreţia Dăruitorului cea care mă scoate din mine însumi. Nu calculez această „plăcere”, ci mai degrabă plăcerea de la Dăruitor. Când descopăr dăruirea din partea Lui şi primirea din partea mea, mă umplu de ruşine, dar nu din cauza bunătăților de care mă bucur, ci de ruşine când văd măreţia Lui în comparație cu micimea mea.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 17/07/12  „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

În lumea noastră, suntem în contact cu corpuri fizice şi ni se pare că avem liberă alegere, independenţă şi că cerem şi primim răspunsuri . Dar, după aceea, descoperim că am stat pur şi simplu în faţa unei oglinzi şi nu au existat alţii. Atributele mele îmi par a fi ca umanitatea, ca o lume mare în jurul meu cu care eu acum lucrez.

Prin urmare, avem nevoie să înţelegem că ceea ce facem pentru alţii, facem pentru noi. Nu vine doar înapoi la tine în mod circular, ci acţionezi direct împotriva ta. Tot ceea ce vezi in jurul tău sunt calitățile tale interne extinse spre exterior.

Şi aceasta este singura oportunitate de a te descoperi treptat pe tine însuți. Deoarece, dacă am fi descoperit în noi acea aceeaşi dorinţă cu care Creatorul ne-a creat, ne-am fi blocat permanent în cadrul acesteia, atunci nu am fi încercat s-o examinăm, ci am fi înţeles-o ca pe un lucru bun, şi ne-am fi gândit doar la cum s-o umplem. Ne-am fi îngrijit de ea ca o mama iubitoare, care nu se îngrijorează de nimic altceva, decât ca copilul ei să fie gras şi sănătos. Ea nu-i critică atributele sale personale.

Astfel, suntem în această realitate specială. Se spune, „O persoană este o lume mică”, şi tot ceea ce este în interior, ea vede în exterior. Toată lumea care te înconjoară esti tu însuți invers proporţional, ca și cum te-ai vărsa. Şi acum, din moment ce vezi tot ce există ca și cum ar fi în afara ta şi te raportezi la asta in mod egoist, poți încerca, cu toate atributele tale egoiste, să obții iubirea.

Rezultatul este că totul a fost creat doar în scopul corectării sale. Dacă toate aceste atribute ar rămâne în tine, nu ai fi capabil să le descoperi şi să le corectezi. Şi astfel, nu ai primi Kli-ul (vasul) pentru dezvăluirea Creatorului. Dar, pentru că toate acestea par a fi în afara ta, eşti capabil să-l vezi şi să clarifici relaţia cu el, să-l descoperi de 613 de ori mai mare şi, în acest mod, să descoperi Creatorul. Astfel, în tine, doar „punctul din inima” poate fi descoperit.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 7/9/12 , Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Problema vieții noastre este aceea că ne găsim într-un conflict egoist  permanent între noi, cine îl va ”devora” pe celălalt, îl va dărâma, va călca în picioare pe altul, va mușca, va fura și așa mai departe. Subconștient, noi ne măsurăm prin comparație cu ceilalți și trebuie să facem eforturi constante pentru a menține, chiar mințindu-ne, această senzație.

Dacă nu ne simțim superiori față de ceilalți, măcar într-o privință, devenim deprimați și ne simțim fără putere. Trebuie să ne răzbunăm, să distrugem și să conducem lumea către orice fel de război, în cazul în care vedem că nu reușim.

Aceasta înseamnă că lumea nu este importantă pentru noi și nici ceilalți oameni. Tot ceea ce ne este de trebuință este succesul nostru personal, mititel, individual și egoist. Toată lumea înțelege în fond asta și, din acest motiv, simțim, în mod natural, o tensiune interioară constantă. Aceasta este marea noastră problemă.

Atunci când ne gândim la succes, mai întâi ne gândim cum să punem piedici cuiva pe acest drum, cum să călcăm peste cineva care ne stă în cale și așa mai departe. Aceștia pot să fie oameni, organizații, probleme personale interioare sau orice altceva, dar eu trebuie să depășesc mereu anumite obstacole.

Totul provine din faptul că avansarea noastră se bazează pe o competiție egoistă, pe conflictele dintre noi. Aceasta înseamnă că mă găsesc într-o luptă permanentă atunci când întîlnesc un alt ego, o altă opinie.

Nimănui nu-i pasă de justiție, echitate. Eu trebuie să înving cu orice preț, mai târziu poate veni și restul! Dacă trebuie să schimb ceva pentru a reuși, să zicem punctul meu de vedere, eu sunt gata să o fac, deoarece a câștiga este acum mai important, pentru mine, decât faptul de a-mi păstra părerea. Cu alte cuvinte, în interiorul meu se face un calcul, de genul ” dau un bou pentru o vacă”, cu privire la ceea ce este mai important în acest moment, atât și nimic mai mult.

Din“discutie asupra educatiei integrale” 5/29/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism | Add Comment/Ask Question→

Astăzi vorbim despre o atitudine total diferită față de lume, față de oameni și față de noi înșine, ca sistem integral adus în fața noastră de către natură; aceasta arată faptul că societatea noastră este într-o criză a relațiilor și a legăturilor mutuale.

Dacă privim lucrurile cu atenție și analizăm acest fapt, vom descoperi că, acționând împotriva altora, eu acționez de fapt împotriva mea cu mai multă intensitate decât propria mea influență negativă. Eu influențez mediul înconjurător, conducerea lui, puterea lui și opiniile , iar totul se întoarce la mine ca un bumerang venit dinspre sistemul, ca un întreg, pe care îl înfrunt.

Mă aflu în situația unui angrenaj care s-a blocat și împiedică mișcarea întregului mecanism, dar rezistența pe care o simt este mișcarea generală a întregului mecanism, la care eu trebuie să mă opun. În final mă simt lipsit de putere, golit și fără motivație față de ceea observ: că nu reușesc în ceea ce fac și că lumea mi se împotrivește din ce în ce mai puternic, sub toate aspectele, în special în cele sociale și ecologice. Cu alte cuvinte nu izbutesc în nimic.

Dacă am putea observa acest sistem închis, dacă ne-ar fi revelat așa ca într-un film științifico-fantastic, în care, dintr-o dată, vezi imaginea de ansamblu în profunzime și am înțelege în ce măsură suntem conectați mutual, unul cu celălalt, ca niște roți dințate, atunci, pornind de la această imagine am începe să ne comportăm diferit. Ne lipsește senzația de apropiere, ce conexiune și de integralitate. Dacă am avea această senzație am fi forțați să ne schimbăm pentru că nimeni nu ar mai leza pe altcineva dacă el însuși ar fi afectat de zece ori mai rău. Același ego ne protejează de asta.

Dacă pe stradă văd un om violent nu încep să mă bat cu el ci traversez pe partea cealaltă. Similar, nu încerc să acționez împotriva unei persoane bogate, puternice, pentru că știu că ar putea să mă facă praf și pulbere și nimeni să nu știe de mine sau să mă ajute. Cu alte cuvinte, o persoană își alege domeniul în care se poate exprima, câștiga și realiza un profit și nu va încerca să sară peste nivelul său, căci înțelege că este condamnat la eșec.
From a “Talk on Integral Upbringing” 5/29/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Astazi vedem ca pentru a creste nivelul cercetarii, omul de stiinta trebuie sa se schimbe; dar oare va fi el de acord cu asta?

Raspuns: Dar oare are alta varianta? Acest lucru se refera nu doar la oamenii de stiinta ci si la alte categorii profesionale, profesori sau oameni de afaceri. Pentru ca altfel, oamenii de afaceri nu vor putea sa isi mai desfasoare activitatea. Chiar astazi ei descopera acest lucru. De aceea dispare clasa de mijloc, pentru ca oamenii nu stiu sa conduca o afacere si cum sa munceasca integral. Ei inca nu au gasit motivul acestei crize.

Astazi cel slab ramane slab si nu simte schimbari majore; bogatii se bucura de toate oportunitatile, chiar si pe timp de criza, pentru a-si creste profiturile iar clasa de mijloc sufera. Insa in final oamenii vor intelege ca trebuie sa se schimbe, pentru ca nu exista alta cale. Le va fi clar ca nu mai este posibil sa foloseasca vechile metode aplicate in afaceri si management.

Astazi marile mecanisme comerciale solide tind sa cedeze. Elita pierde controlul si in final situatia ii va forta pe toti sa se gandeasca la modalitatea de a recastiga controlul asupra lucrurilor. Atunci va fi clar: singura cale de a recastiga controlul este de a ne indrepta spre daruire. Doar atunci veti controla situatia.

Toti vor simti aceasta nevoie, inclusiv oamenii de stiinta care vor intelege mai bine decat toti- pe baza faptelor stiintifice. In prezent fiecare domeniu stiintific ajuns la un capat de drum si oamenii de stiinta au inteles deja ca este nevoie de schimbari radicale. In scurt timp ei vor admite ca aceste schimbari trebuie facute din interior.

Astfel ei vor recunoaste raul, insa nu vor putea sa se indrepte prin propriile puteri spre bunatate. Aici trebuie noi sa introducem forta corectiei.

Mai mult, chiar omul de stiinta va fi adus spre aceasta forta si va face ce este necesar daca va vedea nevoia pentru abordarea integrala. Asta pentru ca natura integrala corectata ii este revelata lui. El vede ca nu este capabil sa ajunga la nici un rezultat deoarece se intalneste cu Ein Sof (Ininitatea), necunoscutul. In fata sa exista o imagine integrala si toate partile sale interrelationeaza prin conexiuni infinite pe care el nu le poate explica, nu poate ‚digera” acest intreg si sa traiasca in conformitate cu el. El nu poate construi un model al imaginii unificate in interiorul sau.

Intre timp este imposibil sa ne descurcam fara un astfel de model interior. Chiar si concepte stiintifice cunoscute, cum ar fi teoria lui Einstein poate fi profund inteleasa doar de cativa oameni. Deci ce putem spune despre fenomenul care este revelat astazi si care nu isi are originea in lumea noastra si poate fi inteles doar de o minte integrata.

Intrebare: Insa metoda noastra actioneaza doar intr-un grup si oamenii de stiinta sunt obisnuiti sa lucreze si sa descopere lucruri in mod individual. Vor fi ei oare de acord cu principiul muncii colective ca mijloc pentru revelarea integrala?

Raspuns: Nu au alta varianta. Desigur ca vor fi acord. Mai mult, marii oameni de stiinta recunosc nevoia acestei conexiuni. Ei o simt.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 16/07/2012, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Este un principiu foarte simplu, insa este foarte greu de mentinut pentru ca dispare in mod constant. „Nu exista nimeni in afara de El” si „Onoarea sa umple pamantul” insa in acelasi timp toti se intreaba: „Unde este Creatorul? Unde il putem vedea, simti si descoperi?”

Revelarea sa este adevaratul scop in viata noastra, atfel noi nu intelegem sau simtim asta. Pare ca exista scopuri diferite pe cale, dar nu este adevarat. In spatele a ceea ce ne dorim, (mancare, sex, familie, bani, respect, control, cunoastere, dobandire spirituala si eventual tot ce atrage o persoana) exista o dorinta ascunsa pentru Lumina, pentru Creator, care include si aduce persoana spre realizare.

Deci chiar si cea mai mica dorinta care apare intr-o persoana este pentru Creator, dar acest lucru ne este ascuns. Eu nu percep sau simt ce doresc de fapt. Vreau sa ma odihnesc, vreau sa ma bucur de viata cu prietenii si familia, insa in spatele acestor lucruri exista intotdeauna Creatorul.

Noi urmarim diferite imagini si modul in care acestea sunt infatisate, insa adevarata noastra dorinta este pentru El. Ce putem face pentru ca sa nu mai fim pacaliti de aceste false vesminte si sa nu ne petrecem viata cautand in locuri lipsite de continut, lovindu-ne cu capul de perete si pierzand timpul? In fond acestea pot dura vesnic si duc nicaieri.

Procesul prin care trecem ne invata ca niciodata nu vom putea sa ne umplem pana la refuz in mod egoist! Toate aceste vesminte sunt imitatii si sunt false. Cum putem sa descoperim ce in spatele acestor vesminte, chiar si atunci cand vreau sa ma bucur impreuna cu copiii si familia, sa mananc sau sa ma odihnesc, ma bucur de prezenta Creatorului? Diferenta va fi simtita imediat.

Daca prin primirea placerii prin intermediul unei umpleri obsnuite realizez ca de fapt ma bucur de prezenta Creatorului, bucura mea va fi intregita. Este posibil, insa noi trebuie sa ne bucuram la fel ca El, sa anulam vesmintele exterioare pentru a-i darui Lui, sa ii daruim prin aceasta placere, astfel incat sa ne bucuram unul de prezenta celuilalt in mod reciproc. Atunci aparentele (vesmintele) vor disparea si in loc veti vedea placerea in forma revelata care va fi revelata in vesmintele voastre.

Deci noi trebuie ca in mod constant sa evocam in grup adevarul reamintindu-ne reciproc, ca tanjim dupa revelarea Creatorului, revelarea atributelor daruirii pentru ca de fapt asta ne bucura si nu invesmantarea lor. Cel mai important lucru este onoarea Creatorului, adica maretia Sa, maretia atributului daruirii care are grija in mod constant de noi.

Creatorul a creat scopuri false si vesminte care ne indruma in mod constant pentru a ajunge la El. Aceste haine false ne atrag pe calea suferintei. Daca aceste haine ne ajuta sa primim vesmantul daruirii, Lumina Hassadim, noi avansam pe calea Torei, pe calea Luminii.

Noi lucram intotdeauna vis-a-vis de Creator si ar trebui sa ne schimbam hainele: sa preluam vesmintele Creatorului in care acesta se ascunde si sa ne ascundem dorinta de a primi sub aceste haine. Atunci vom adera la Creator, ceea ce inseamna ca vom sari peste vesmintele false. Eu anulez vesmintele in care El se ascunde, si este ca si cum m-as apropia mai degraba de El decat de aceste vesminte ale Lui prin faptul ca imi imbrac dorinta mea de primi cu aceste vesminte. Atunci intentia mea, sufletul meu adera la Creator.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 08/07/2012, Scrierile luif Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: In prezent exista o multime de conflicte in scoli. Vizitarea unei scoli pare sa evidentieze dezacordul: Profesorii nu sunt multumiti de copii, copiii nu sunt multumiti de profesori si parintii sunt nemultumiti de ambii. Cand sotia mea s-a intors din vizita pe care a facut-o la o scoala, ea mi-a impartasit durerea sa. Tu spui ca aceste nevoi trebuie corectate. Cum pot eu, ca om, sa corectez asta; ce trebuie sa fac?

Raspuns: Nimic. Ce poti face?

Sistemul cresterii trebuie schimbat: nu cel educational. Educatia poate fi buna si profesorii de asemenea, insa nu exista educatie in familie! Acest subiect nu exista; nu exista oameni care sa stie cum sa creasca copii sau care sa fie preocupati de acest proces. Nu exista nimic din toate astea.

Ganditi-va doar ce se va intampla cu generatia urmatoare. Ea nici macar nu va exista. Nimeni nu vrea o astfel de generatie. De aceea oamenii nu mai vor astazi sa aiba copii, sa creeze o familie. Pentru ce ar face asta? Inseamna deci ca ceea ce vedem va continua sa se intample? De ce sa fie acesti copii nefericiti?

Daca pentru voi sunt importanti copiii, atunci meregti impreuna la scoala si decideti ce puteti face cu ei in acest cadru. Insa, voua nu va pasa de ei, ii lasati in grija acestei organizatii numita „scoala”, „departamentul educatie” si gata. Ii lasati pe acestia sa lucreze cu copiii. Acest lucru nu trebuie sa se intample!

Am avut odata o problema cu fiul meu. L-am trimis sa studieze la o anumita scoala-internat si el obisnuia sa vina acasa odata la cateva saptamani. Dupa un an si jumatate, cei de la acea scoala m-au chemat: „Are un comportament inadecvat. Vrem sa il exmatriculam.” Am fost ofensat: „Cum este posibil? Unde a fost un an si jumatate? A fost in grija voastra, deci cine l-a adus in aceasta stare? Voi care acum vreti sa il exmatriculati? Rasfatati copiii si apoi ii indepartati conform regulilor voastre; asta este tot. Cum a devenit el astfel daca va era incredintat voua in tot acest timp? Este datoria voastra sa ii corectati comportamentul!”

Deci trebuie sa reconstruim scoala. Noi vedem ce generatie creaza deoarece este modul in care cresc.

Oportunitatea este imensa! Priviti cum este structurat totul in natura: Noi putem modela orice fiinta umana, de la cel mai mare ticalos pana la cel mai drept dintre oameni. Totul este in mainile noastre. Si ce cream noi? O persoana nefericita care sufera toata viata sa, care umbla cu capul in pamant, se ascunde de orice, de teme de orice, isi ineaca amarul in vodca si nu primeste de la viata sa nimic pana in momentul in care pleaca din aceasta lume. Care este scopul unei asemenea vieti? Haideti sa ne uitam in sfarsit la ceea ce am creat. Noi suntem cei care am creat asta.

Intrebare: Deci daca unul dintre prietenii mei imi spune ca are probelem la scoala, atunci ne putem duce acolo si sa le prezentam modul in care functioneaza metodologia integrala?

Raspuns: Desigur ca este posibil. Veti fi acceptati oricand. Nici un membru al scolii nu va va spune vreodata: „Nu!” Esti psiholog acreditat, ai recomandari si esti cunoscut in media. Tu vrei sa sustii o lectie demonstrativa, o lectie deschisa, etc. Te rog sa faci asta! Ei vor fi de acord. Asezati discret acolo o camera pentru ca elevi sa nu fie inhibati si pentru ca si altii sa poata urmari lectia. Astazi acest lucru nu este o problema.

Intrebare: Crezi ca a venit momentul de a darui metodologia integrala oamenilor?

Raspuns: Includeti si parintii, sau implicati managementul scolii, care are de suferit de pe urma faptului ca violenta si un nivel scazut de performanta a aparut la ei in scoala. Aveti doua cai la dispozitie, fie prin parinti fie prin managementul scolii. Incercati sa luati atitudine. Cu asta trebuie sa incepeti! Veti vedea cat de benefic este acest lucru. Nu veti avea obstacole, nici oponenti in acest domeniu, deoarece fiecare simte durere cu privire la ceea ce se intampla cu copiii.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 28/05/2012

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Nimic nu se va rezolva dacă nu începem din punctul conexiunii noastre. Aceasta reprezintă fundaţia şi totul trebuie să pornească de aici. Aici trebuie să adăugăm fiecare cuvânt, fiecare atribut, tot ceea ce vrem. Acestui punct de conexiune.

De aceea, nu trebuie să ne activăm niciun gând, înainte ca să determinăm acest punct. Mai întâi trebuie să îl stabilizaţi în voi şi să începeţi să vă gândiţi cum să îl întăriţi, cum să vă extindeţi controlul asupra lui, cum să îl transformaţi într-un cerc.

Aceasta se împlineşte prin mediul înconjurător. Dacă creaţi acest punct şi lucraţi pentru a încorpora prietenii în el, punctul se extinde în mod corect şi voi nu uitaţi ceea ce este important.

Întrebare: Atunci, de ce ni se prelungesc stările? De ce simţim greutate?

Răspuns: Simţim greutate în vasele voastre corporale egoiste. Când vă simţim bine şi lucrurile sunt uşoare, sunteţi fericiţi. Pe de altă parte, dacă avansaţi fiind conectaţi reciproc cu alţii, vă veţi simţii fericiţi atunci când simţiţi greutatea.

Întrebarea de ce stările sunt prelungite, este una egoistă. Omul care avansează nu are asemenea gânduri. Se întreabă un singur lucru: „Cum pot fi sigur că în starea mea curentă dăruiesc fără niciun beneficiu personal? Îmi trebuie doar un semn că Îţi aduc cu adevărat plăcere, un semn că sunt total detaşat de mine. Nu îmi trebuie nicio senzaţie că acest lucru va fi mai uşor, trebuie doar să ştiu că fac lucrul corect”. Aceasta este dăruirea.

Întrebare: Care este semnul că am avut succes?

Răspuns: Este conform cu Lumina Hassadim pe care o primeşti. Nu îţi va da nimic decât aparţinerea la dăruire. Apoi, voi înţelege şi voi simţi faptul că Creatorul nu ştie nimic de eforturile şi realizările mele şi nici nimeni altcineva şi mă simt chiar mai bucuros datorită acestui lucru. Este un semn că sunt cu adevărat detaşat de ego.

Întrebare: Cum putem fixa o asemenea atitudine în inimile noastre?

Răspuns: Poţi face asta numai prin opinia generală a societăţii. Trebuie să ştim ce este „în aer” legat de dăruire, ce este lispsa unor cereri diferite, opuse. Îmi trebuie doar direcţia corectă şi puterea de a merge pe ea, iar drumul este ca un drum cu un singur sens.

Apoi, corectându-mi vasele în acest mod, urc la un nou nivel şi încep să mă bucur pentru a dărui. Asta nu se poate descrie în cuvinte. Primesc pentru a dărui şi mă bucur, dar plăcerea mea nu este simţită în dorinţele normale, cu toate că ele sunt cu toate acolo.

Întrebare: Ce înseamnă „opinia generală a grupului”

Răspuns: Este tendinţa generală care pune dăruirea deasupra a tot. Toată lumea trebuie pur şi simplu să ştie ca aşa trebuie să vorbească despre asta, cu toate că ei ridică importanţa Creatorului în ochii celorlalţi în mod artificial.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 15.07.2012 „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Primim vreo plăcere la nivelul „a dărui pentru a dărui”, Hafetz Hessed, dacă acolo nu ne folosim dorinţele?

Răspuns: Hafetz Hesed, Bina pură, nu înseamnă o viaţă de călugăr în mânăstire. Aici este important pentru cine şi pentru ce sunt în starea de Hafetz Hesed, ceea ce înseamnă că vreau Hassadim, numai dăruire. Omul primeşte plăcere deoarece împlinirea lui vine de la Creator.

Se pare că ceva lipseşte în starea de Hafetz Hesed deoarece dacă nu primeşti, atunci ce poţi dărui? Nimic! Totuşi, dăruieşti sentimentul adeziunii. Spui că vrei să aderi la Creator în orice fel în care poţi.

Nu este la fel ca un sihastru care locuieşte în pădure şi nu are nimic de ce să se îngrijoreze pentru că dorinţele lui nu sunt dezvoltate şi este satisfăcut să trăiască o viaţă foarte simplă, ca un animal. Există cerşetori care trăiesc pe stradă şi care şi ei nu vor să trăiască o viaţă diferită.

Dacă te oferi să faci dintr-un asemenea cerşetor un om de afaceri bogat, de succes, el ar refuza. Ar întreba: „De ce am nevoie de toate acestea?” Tu i-ai răspunde „Vei face mulţi bani şi apoi vei putea să te odihneşti şi să nu mai faci nimic.” El ar răspunde: „Dar şi acum, mă odihnesc şi nu fac nimic.” Nu înţelege diferenţa, Hafetz Hessed, când nu are nimic şi trăieşte pe stradă şi când cineva vrea numai dăruire după ce a primit deja totul.

Totuşi, aceasta este întreaga diferenţă pe care nu o înţeleg oamenii. Hafetz Hessed în lumea spirituală este starea unui om care s-a ridicat deasupra marii sale dorinţe şi nu este vorba de dorinţele mici, ca dorinţele unui cerşetor pe stradă. Deasupra tuturor marilor dorinţe, el are puterea să stea în adeziune cu Creatorul într-o formă numită „micime”. Apoi, este ca un copil care aderă la tătăl lui, Creatorul. Anulează toate celelalte vase. Asta se numeşte Hafetz Hessed.

O persoană atinge acest nivel cu vase mari, crude, dar este gata să le anuleze şi să renunţe la ele numai ca să adere la Creator, deoarece asta este singura cale prin care poate fi în dăruire şi adeziune cu Creatorul. Este gata pentru totul dar nu are nimic ce să dăruiască.

El îi cere Creatorului, „Cel puţin dă-mi o şansă să fiu lângă tine, doar să ader într-o oarecare măsură, astfel încât să nu te scap.” În acel moment, nu îşi poate exprima loialitate într-o modalitate mai puternică.

Din partea a treia a Lecţiei zilinice de Cabala din 11.07.2012, Studiul celor zece Sfere.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→