Declinul Dezvoltarii Egoiste

Suntem parte a primei generatii de oameni care s-au trezit pentru a descoperi scopul vietii si  care doresc sa inteleaga ce de traiesc. In generatiile anterioare, ne-am obisnuit sa traim asemeni animalelor. Am avut doar egoismul, dorinta de placere, care ne-a impins inainte, prin care am incercat sa ne umplem pe noi insine intr-o cursa fara sfarsit trecand de la o placere la alta. Insa, noi nu am fost niciodata mulumiti deoarece placerea este opusa dorintei unei persoane de a primi, asemeni polilor dintr-un circuit electric, opusi unul altuia.

De indata ce Lumina atinge vasul dorind sa patrunda in el, apare imediat anihilarea, un „scurt-circuit” , iar acestea se anuleaza intre ele. De fiecare data cand dorim sa ne bucuram de ceva, este suficient sa ajungem la placere, si aceasta dispare. Noi simtim gustul mancarii, insa acesta dispare rapid. Vedem ceva frumos, insa farmecul se risipeste. Sentimentele pozitive nu raman in noi, si nu suntem capabili sa le adunam zilnic in „pusculita”.

In final, vedem ca generatia noastra este disperata. Oamnii nu au cu ce sa se umple; ei nu simt aroma sau placerea. Pentru a scapa folosesc droguri si se calmeaza cu medicamete si antidepresive. De ce?

Dorinta noastra egoista care a crescut de-a lungul timpului s-a oprit din dezvoltare.Timp de mii de ani, a capatat puteresi ni se parea ca vom continua sa gasim placeri mai mari in dorinte noi. Sentimentul placerii este sentimentul vietii. Insa astazi, dorinta noastra de a primi a ajuns la satietate, iar noi am cazut din neputiinta in disperare, fara a vedea o cale de iesire.

Acesta este un timp special, o conditie speciala, si de aceea Baal HaSulam a scris ca este bucuros sa se fi nascut in era in care divulgarea sectretelor Calabei este posibila. De ce este posibila? „Cabala” inseamna primire in Ebraica. Ea ne invata cum sa obtinem intelepciunea, cum sa devenim umpluti de o infinita placere, fara a simti disparitia placerii si moarte ca urmare a disparitiei placerilor. Intelepciunea Cabalei ne conduce catre placerea infinita care inseamna viata vesnica.

Mai mult, Cabala ne aduce intr-un grad in care devenim stapanii vietii noastre. Odata cu dorinta  indestulata pana la refuz, de a primi, in persoana apare „punctul din inima”, care este o proprietate suplimentara, dorinta de a darui.

Plusul si minusul, dorinta de a darui si dorinta pentru placeri exista in aceeasi persoana, iar aceasta dobandeste liberul arbitru . Acum are doua forte, pe care dezvoltandu-le una impotriva alteia, incepe sa le controleze, adica, sa se controleze pe sine. El decide ce cale sa aleaga si ce masura a dorintei foloseste.

Astfel, el evolueaza pe trei linii: el creaza linia de mijloc din liniile de dreapta si de stanga. De fapt, acasta cale de mijloc este numita „umana” (Adam) pentru ca el a facut-o; el si-a format esenta interioara, iar ca rezultat, ii apartine. Inainte de asta, in reincarnarile precedente ne-am dezvoltat similar animalelor, impinsi de dorinta noastra egoista, primind astfel mai multa placere.

Astazi, deoarece avem un mic punct in inima, inca nu ne putem controla dorintele. Ne adunam si studiem intelepciunea Cabalei care ne explica, cum sa dezvoltam acest punct astfel incat sa avem doua mari dorinte. Atunci, nu vom mai fi condusi de Sus prin forta egoismului nostru; in schimb, vom avea la dispozitie doua forte in mainile noastre si vom fi capabili sa ne ridicam deasupra acestei vieti.
Din Lectia 1, Conventia din Spain, 6/3/2011

Când criza devine de nesuportat

Criza pe care o trăim azi este o indicaţie a lipsei de unitate a unuia cu celălalt. În esenţă, criza ne lasă să vedem ca noi suntem nişte egoişti şi individualişti totali care trăim într-o lume globală, iar aceasta este întreaga problemă. Natura ne dezvăluie globalitatea lumii, dar natura noastră egoistă este în opoziţie completă cu asta.

Diferenţa, abisul dintre cele două este simţită de noi prin criză. De aceea noi simţim durere şi confuzie în tot ce facem şi acesta este motivul pentru care suntem vânaţi de boli şi nenoroc. Ele vin din lipsa de asemănare între dorinţa noastră egoistă şi Lumina Superioară.

De aceea, noi trebuie să vedem criza curentă ca fiind punctul iniţial al urcării umanităţii la o etapă specială, de unde, cândva, a coborât după un program conţinut în particula informaţională născută din Lumină. Noi am fost născuţi aici, în universul nostru, iar acum ne întoarcem la acea stare perfectă.

Partea umanităţii în care punctul din inimă a ieşit la suprafaţă, se dezvoltă cu ajutorul celor două forţe. Tot ceea ce avem nevoie sunt condiţiile corecte: grupul, studiul şi profesorul. A doua parte a umanităţii trece printr-un proces de dezvoltare care o duce la starea de criză, criză ce devine insuportabilă. În acel moment se ridică întrebarea: ce înseamnă „insuportabilă”?

Senzaţia de suferinţă oribilă poate duce umanitatea la războaie, anihilare şi tot felul de alte probleme. Şi este exact ceea ce se întâmplă: o parte a populaţiei uită de toate prin droguri, alta se angajează în terorism, iar alta încă nu se îngrijorează de nimic – sunt complet preocupaţi să fure. Egoismul răbufneşte în toate direcţiile. Din cauza lipsei de umplere interioară, ei nu ştiu ce să facă cu ei înşişi.

Acest fenomen negativ exprimă tot rezultatul disperării şi a lipsei de speranţă pe care lumea o simte azi. Oamenii nu sunt vinovaţi de asta. Ei simt o enormă presiune interioară care cauzează explozii de violenţă. Deci ce poate fi făcut ca să calmăm situaţia lor?

Deja am vorbit despre diseminarea ştiinţei Cabala. Aceasta este salvarea. Dacă noi diseminăm cunoaşterea ştiinţei Cabala înainte ca egoul oamenilor să ţâşnească la suprafaţă, atunci vom salva lumea de mari suferinţe. De aceea, totul depinde de oamenii cu punct în inimă.

Nimic nu depinde de lume şi noi nu trebuie să aşteptăm ca vreo acţiune să fie făcută de alţi oameni care nu au punct în inimă. Ei nu au forţa pozitivă capabilă să suplimenteze egoul lor. Ei sunt doar purtătorii unei dorinţe egoiste uriaşă, şi ei ne dau doar un plus din insatisfacţia şi durerea lor.

Noi trebuie să procesăm această dorinţă enormă, să ne acordăm la ea, şi împreună să aspirăm la unitate. Noi trebuie să continuăm să studiem şi, ca răspuns, să creştem diseminarea cu un accent special pe necesitatea de a ne uni între noi. Noi suntem aceia care trebuie să unim dorinţa noastră comună spartă într-una singură – vasul nostru comun spiritual. Chiar dacă vasul este spart, el conţine părţi care sunt interconectate, deosebite de celelalte, având calităţile dorinţei complet diferite. De aceea, dacă toţi ceilalţi se vor alătura acestor dorinţe interconectate, ei vor deveni de asemenea incluşi în această conexiune.

Astfel, o parte a umanităţii construieşte activ conexiunea, unii cu alţii, în timp ce cealaltă parte a umanităţii participă pasiv la acest proces.

Lecţia 2 de la Congresul de la Madrid 6/4/2011

Urcand Gradele Lumilor Spirituale

Intrebare: Iubirea mamei pentru copilul sau si iubirea dintre sot si sotie sunt egoiste?

Raspuns: Aceasta iubire nu este considerata egoista. Toate dorintele noastre sunt impartite in niveluri: mineral, vegetal, animal si uman (1,2,3,4). Dorintele nivelului animal care apar in om sunt similare dorintelor animalelor, doar ca sunt mai dezvoltate. Acestea includ dorintele mamei in relatia cu copilul sau sau dorintele care apar intre soti.

Atitudinea instinctiva a mamei fata de copiii sai nu este egoista. Natura obliga o fiinta umana (mama) sa se comporte in acest fel pentru a satisface dorinta unei alte persoane (copilul). Pe de alta parte, ego-ul este dorinta de placere pe socoteala unei fiinte umane apropiate, adica, atunci cand doresc sa ma simt bine pe socoteala altuia. Chiar si faptul ca cineva se afla intr-o situatie rea imi poate crea placere.

Acest gen de placere poate fi impartita pe mai multe niveluri. De exemplu, pot obtine placere din transformarea altuia in scalvul meu. De asemenea, placerea exista in posibilitatea de a-i face rau acestuia, de a-l umili, de a-l face sa sufere. Placerile care rezultă din exploatarea celorlalti și nu dintr-o dorinta naturala care genereaza placere, sunt considerate egoiste.

Dorinta mea de a primi placere din mancarea gustoasa, din comunicarea cu copiii mei, sau din ceva anume din viata mea care nu dauneaza cuiva nu este considerata egoista. Actiunile egoiste sunt destinate sa foloseasca pe ceilalti in interes personal.

Ne revelam adevaratul nostru ego (spiritual) la nivel „uman” atnci cand venim in grup. Atunci incepem sa simtim o anume ostilitate unii fata de altii si cream bareiere intre noi.


Pe masura ce dorim sa devenim mai apropiati unii de altii, sa studiem impreuna, sa mancam impreuna si sa ne unim pentru a ajunge la proprietatea de a darui, in aceeasi masura simtim o ura tot mai mare unii fata de altii, aversiune, rezistenta la unire. In acest moment special se manifesta ego-ul nostru. El nu este prezent in oamenii obisnuiti; doar aceia care doresc sa se uneasca spre spiritualitate il au. Acesti oameni afla ca nu pot face nimic fara el. De ce? Pentru ca mai  mai tarziu se naste in ei nevoia pentru forta superioara.

De unde vine acesta forta? Ea este prezenta initial intr-un sistem perfect si dispare (devine ascunsa) dupa (ca rezultat) spargere. Aceasta forta exista, insa se ascunde in noi. Daca incerc sa ma unesc cu prietenii mei si nu voi putea face asta, nivelul egoismului meu mi se revela din ce in ce mai mult. El va fi primul meu grad spiritual, primul dintre cele 125 ale ascensiunii complete.


Lucrez asupra acestui aspect luni de zile, pana cand ajung la starea in care nu voi mai fi capabil sa ma stapanesc. Atunci, voi dezvolta nevoia pentru Lumina care ne umple si care acum este ascunsa in interior, si imi voi dori sa vina, sa devina revelata, si sa ne uneasca pe toti.

Aceasta cerere elibereaza pentru mine primul grad spiritual: eu, prietenul meu, si Lumina superioara dintre noi. Apoi scopul meu va fi de a ajunge la urmatorul grad, in care ego-ul va creste chiar mai mult si ura despre care nu stiam ca exista va rabufni.

Voi fi iritat si respins de lucruri marunte din prietenii mei. Impreuna, va trebui sa muncim din greu si astfel ne vom ridica la cel de-al doilea grad din cele 125, si tot asa pana la corectia finala.

Din  Lectia 1, Conventia din Spain, 6/3/2011

Antena care primeşte semnalul Creatorului

Întrebare: Ai dat multe exemple din ştiinţă atunci când ai vorbit despre Cabala. A fost un inventator celebru în Italia, numit Guglielmo Markoni care a perfecţionat primul receptor radio, îmbunătăţindu-i sensibilitatea intr-o asemenea măsura, astfel încât aceasta a permis conexiunea la o distanţă mare. Deci, avem nevoie sa îmbunătăţim sensibilitatea sufletului nostru in acelasi fel pentru a dezvolta o legătură cu ceilalţi? Este credinţa acelasi fel de antenă care asigură legătura noastră cu Creatorul?

Raspuns: Guglielmo Markoni a fost un mare om de ştiinţă şi a avut multe secrete. El ne-a dezvăluit doar o mică parte din descoperirile sale. El a descoperit unde despre care nu ştim încă, care cu usurinta invaluiesc globul nostru şi chiar il pătrund complet. El a fost un geniu unic.

Când iesim „afara” din noi înşine, începem să percepem campul energetic general, care umple întregul spaţiu dintre noi. Acest câmp este Dumnezeu, Creatorul. Sa-l percepem înseamnă sa-L atingem pe Creator, forţa superioară care conectează toate sufletele. Apoi, noi, împreună, şi El, această forţă superioară, gândul numit „Gandul Creatiei,” devin ca un întreg. De aceea omul este numit Adam, de la cuvantul Dome (similar cu Creatorul).

Ajungem la o stare în care ne unim pur şi simplu cu El, în sensul ca existăm în El, fiind conştienţi de asta şi înţelegand. Această forţă careia ne alăturăm se numeşte puterea credinţei.

Credinţa este Sefira Bina (de la cuvântul „Havana” sau înţelegere). Cu alte cuvinte, „a crede” nu înseamnă sa închizi ochii şi sa te deplasezi ca un orb, bazându-te pe ceva ce a spus cineva. Absolut deloc! Credinţa se bazează pe forţa de a darui. Când sunt capabil sa schimb canalul „receptorului meu radio”  interior, ma adaptez la aceiaşi unda, iar informaţiile pe care le primesc de la ea se numesc credinţă.
Din Prelegerea de la Roma 5/20/2011

Este Rusia o parte a Europei?

Întrebare: Eşti gata să călătoreşti în Rusia. Care este atitudinea ta faţă de această ţară? O vezi la fel ca pe America, Europa sau Asia?

Răspuns: Fără discuţie, Rusia are un spirit special, unul bizantin. Este fără nicio asemănare în civilizaţia europeană. Este de asemenea evident şi din atitudinea Europei faţă de Rusia, ca faţă de ceva diferit în esenţă. Chiar dacă Rusia seamănă cu o naţiune creştină, este oricum ortodoxă, adică are un element de competiţie cu Europa, peste care are adevărul creştin. În plus, are la fel de mult şi o influenţă asiatică.

Rusia iubeşte cultura europeană. Iubeşte Franţa aşa cum un bărbat îşi iubeşte amanta, dar principiile Franţei de liberalism şi libertate îi sunt străine Rusiei. Acestea sunt principiile Europei – principiul civilizaţiei noi şi tehnocrate. Dar pentru Rusia, sloganul „libertate, egalitate, fraternitate” sunt încercări zadarnice de a crea o modernizare goală. Adevărat, aici nu se aseamănă, e ca şi cum o maşinile inteligente ar fi fost plasate după sclavi…

Dar poate tocmai de aceea Rusia, locul unde principiile Revoluţiei Franceze nu au prins, în ciuda întregii Europe, este locul unde întrebarea despre rostul vieţii apare în fiecare om. „De ce trăiesc!?” De aceea merg acolo cu speranţa că voi fi înţeles!

E vremea să începem să avem grijă de lume

Când un om începe să lucreze în grup încercând să păşescă în afara lui însuşi şi să se unească cu dorinţa celorlalţi, în iubire şi dăruire, să lucreze deasupra egoismului, el descoperă o distanţă care îl separă  de ceilalţi, măsura completă a urii şi a rezistenţei egoiste. Treptat, începe să vadă cât de imensă este această distanţă şi cât de departe este el de ceilalţi.

Dar, când un om lucrează asupra lui însuşi şi obţine o apropiere certă, el descoperă că distanţa, la fel ca şi Lumina Superioară, Forţa Superioară, sunt ascunse. Rezultă că distanţa dintre el şi ceilalţi este divizată în 125 de trepte. Toată această cale este subdivizată în cinci lumi, fiecare conţinând cinci Parţufim (feţe), iar fiecare Parţuf (faţă) are cinci Sfirot, care sunt socotite ca fiind zece.

Cu fiecare pas nou, omul se ajustează pe sine cu mai multă precizie la forma interpretată ca Parţuf spiritual care include zece Sfirot. Ne mişcăm mai departe, îmbrăcându-ne în ele şi structurându-ne pe noi înşine în interior pentru ca ele să se potrivească. Treptat, evoluăm mai aproape de forma lor ideală, până când întreaga structură a Pomului Vieţii a fost îmbrăcată în om. De aceea este spus că omul este în Pomul Vieţii.

Azi, în stadiul final al evoluţiei umane, egoismul nostru este sătul. Nu se mai dezvoltă în continuare. De aceea noi simţim depresie, epuizare, şi o cotim spre droguri şi teroare, fiind  nesatisfăcuţi de modul nostru de viaţă.

Esenţial, saţietatea noastră egoistă este impulsul de a ieşi la o realitate mai exaltată, de a deveni îmbogăţiţi în dragoste. Într-adevăr, nu avem o altă şansă. Noi credem că suntem restricţionaţi de lumea integrală care ne blochează, dar, de fapt, suntem dincolo de acest punct. A venit exact timpul pentru umanitate să se ridice la un alt nivel de existenţă, la o dimensiune mai înaltă. De aceea lumea se schimbă atât de rapid în faţa ochilor noştri.

Să sperăm că vom reuşi să educăm publicul ca să ştie cum să ajungă la iubire şi unitate astfel încât să poată să facă pasul în noua dimensiune, apucând-o pe o scurtătură plăcută, fără scuturări dramatice. Este singurul motiv pentru care acţionăm în jurul lumii, spunându-le tuturor despre experienţa noastră.

Percepţia noastră asupra lumii ne dictează să explicăm oamenilor cât mai repede posibil, că lumea intră într-o nouă stare, că natura este totală şi globală. Trebuie să explicăm că natura ne-a pus într-un fel de „bulă” unde acţionează o singură forţă, şi dacă nu ne armonizăm pe noi înşine cu această forţă, vom fi puşi în faţa unor probleme uriaşe.

Dar cum să ne armonizăm cu această forţă de unire? Să facem astfel: noi trebuie să fim conectaţi în aceeaşi manieră ca regnele mineral, vegetal şi animal, nivele ale naturii legate instinctiv. Întreaga ecologie nu este decât o reţea integrală de legături în care doar omul, în egoismul lui, distruge această balanţă. Dacă nu ne vom armoniza cu natura nu vom supravieţui.

De aceea, noi răspândim Cabala şi explicăm omenirii necesitatea de a se uni, de a se înălţa peste egoism, să ne aranjăm cât de mult putem ca să ne potrivim în natură. Altfel, noi suntem o tumoare canceroasă în corpul ei, care îşi consumă propriul mediu şi moare.

Sigur că există o diferenţă între interior, personal, progresul individual şi munca noastră la scală globală care oferă o calitate mai mică. Cu toate acestea, ne-am asumat această sarcină şi trebuie să începem să avem grijă de întreaga lume. Pentru asta este destinată Înţelepciunea Cabalei.

Conferinţa de la Roma 5/20/2011

Convenţia de la Moscova: o luptă pentru unitate

Întrebare: Cum să ne mişcăm repede pentru Convenţia de la Moscova, ca să nu ne mulţumim cu  inerţia de la Convenţia anterioară?

Răspuns: Această convenţie are loc într-o regiune foarte importantă. Multă lume priveşte de sus Europa de est, dar, exact acolo metoda de corecţie a primit un nou impuls de dezvoltare. Condiţiile speciale de timp şi loc sunt cele care s-au materializat acolo, au dat naştere la forma modernă a metodei pe care ne străduim să o realizăm acum.

Cel puţin jumătate din oamenii care studiază activ cu noi vin de acolo.Şi asta nu este întâmplător. Ascunşi sau la vedere, Cabaliştii au acţionat acolo de-a lungul secolelor, furnizând naţiunii o educaţie solidă şi aducând-o mai aproape de spiritualitate.

De aceea este vital să ne pregătim noi înşine pentru Convenţia următoare. Acolo se ascunde o forţă foarte mare, şi la fel în toată lumea vorbitoare de rusă. Să sperăm că vom fi capabili să ne unim puternic şi să transformăm Convenţia într-un eveniment puternic.

Vom avea trei zile intense, şapte conferinţe, diverse activităţi, întâlniri ale prietenilor, etc. Trebuie să încercăm să fim împreună cât de mult putem. Dacă cineva se conectează cu noi virtual, să încerce se conecteze „live” cât de mult posibil.

Convenţiile accelerează mult progresul nostru. Ieri, de exemplu, am avut o seară minunată dedicată sărbătorii de Şavuot. Noi am simţit că nu a trecut în van, că oamenii au devenit mai pătrunşi de mesajul nostru. Şi nu contează că noi am investit mult efort şi mijloace, a meritat. A fost un sentiment de unitate, coeziune şi dorinţă de legătură, de schimbare spre spiritualitate. Am auzit extrase din munca lui Baal HaSulam şi Rabaş şi muzica lor. Totul a avut un mare impact asupra oamenilor.

În lumea noastră, niciun alt mijloc nu e mai puternic şi mai eficient ca acestea. Acum vorbim mult mai deschis şi folosim, de asemenea, un limbaj mai simplu. Cuvinte noi ies la suprafaţă, în timp ce înainte condiţiile nu erau încă potrivite pentru asta. Ele apar ca răspuns la nevoia interioară a oamenilor.

Toate la un loc bucură inima. Sper că va aduce o schimbare mare şi reală în lumea noastră şi că vom vedea criza ca pe un izvor al viitorului umanităţii. Astăzi, stăm în pragul unui nou model al întregii vieţi. Baal HaSulam a scris că este deja evident şi e susţinut de ştiinţă.

Aşa că, hai să facem tot ce putem!

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 6/7/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Un laborator în căutarea secretului vieţii

Întrebare: Care este diferenţa între Malhut al Lumii de Infinit înainte de restricţie şi după corectare?

Răspuns: Malhut al Lumii de Infinit înainte de restricţie este starea iniţială creată de forţa superioară. Aceasta a fost creaţia care a fost formată ca Lumină Superioară care acţionează asupra dorinţei de primire ce a fost creată „din absenţă”. Lumina dezvoltă această dorinţă în patru faze şi o aduce în starea numită Malhut al Lumii de Infinit.

Iar aici, El şi-a terminat misiunea, asta-i tot! Din acest moment mai departe, s-a trezit o dezvoltare în interiorul lui Malhut însăşi. A început încet, realizând că în afară de dorinţa de primire există de asemenea şi o dorinţă de dăruire. Această dorinţă de dăruire a fost introdusă în ea în prima fază, ca senzaţie a rădăcinii, adică, senzaţia Dăruitorului. Dorinţa a început dezvoltarea în interior ei, rezultând a doua fază, în care ea a vrut să devină la fel cu Dăruitorul, rezistând la dăruirea Lui şi depăşind dorinţa proprie de primire.

De aceea a început să se restrângă pe ea însăşi şi să construiască ecran deasupra ei, şi apoi s-a spart. Munca serioasă începe cu această spargere, când dorinţa de dăruire penetrează fiecare dorinţă de primire.

Calităţile de primire şi dăruire nu mai sunt deloc una după alta, adică una asupra celeilalte, separate de un ecran, lucrând ca Eu şi Tu, Creator şi creatură. După spargere, calităţile de Gazdă penetrează calităţile de Musafir, calităţile de dăruire penetrează calităţile de primire şi se amestecă unele cu altele.

Apoi, lucrând de la partea de jos şi urcând scara spirituală, noi îndeplinim exact aceste clarificări fiindcă fiecare detaliu, conţine acum amândouă forţele, dăruire şi primire. Noi le separăm una de alta în două linii, în timp ce noi stăm în mijloc. Iar acum, noi vrem să le comandăm şi să le conectăm una cu alta în forma corectă, linia de mijloc.

În acest fel, noi începem să lucrăm încercând să devenim la fel ca Creatorul. Dar cum pot să fac asta dacă nu Îl cunosc? Pentru asta există mediul, în relaţie cu care eu încep să lucrez la aceasta.

Acum, am amândouă dorinţele de primire şi de dăruire, calităţile creaturii si ale Creatorului. Am Lumina care Reformează şi o stare pe care eu pot să o învăţ analizând relaţiile mele cu mediul şi conectând toate aceste forţe. Acesta este câmpul muncii mele, „laboratorul” meu. Totul este în faţa mea!

Din a treia parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/30/2011 „Talmud Eser Sfirot”

Gradul uman nu se va stinge

Baal HaSulam a spus că a fost fericit să se nască în generaţia în care a fost posibil să divulge Înţelepciunea Cabalei. Cabala ne învaţă cum să combinăm cele două forţe de dăruire şi de primire în una singură, cum să le adăugăm pe una la cealaltă, astfel ca suma lor să devină „uman”.

Aceasta este într-adevăr o ştiinţă. Nu este uşor, este dificil. Noi suntem obişnuiţi să mergem cu valul, şi dintr-o dată apare o altă forţă, care ne undeva. Unde?

Integrarea acestor două forţe conduce la un singur rezultat. În lumea noastră, pe care o vedem şi o simţim, există forme ale naturii de mineral, vegetal, animal. Noi aparţinem nivelului animal şi nu am obţinut deocamdată nimic mai înalt. Nivelul uman pe care începem să-l descoperim în interiorul nostru este un grad spiritual care deschide în faţa noastră o nouă lume.

În natură, un nivel dă naştere altuia. Animalele provin din plante, plantele şi-au luat puterea din natura minerală. Dar, nivelul mineral nu ştie ce înseamnă să crească, să se dezvolte şi să trăiască, să consume şi să elimine şi să simtă mediul. Nivelul vegetal în schimb, nu înţelege ce înseamnă să fii animal, să te mişti, să ai urmaşi, să stai intr-un adăpost, să nu mai vorbim de alte subtilităţi ale existenţei pentru „animalele dezvoltate”, oamenii care trăiesc vieţi foarte  complicate.

Un nivel inferior nu este capabil să înţeleagă unul superior, este o lume complet diferită. De-a lungul vieţii noi existăm la gradul de animal şi suntem conduşi de dorinţele noastre. Noi nu înţelegem ce este nivelul uman. Este imposibil de arătat sau de demonstrat, la fel cum un animal nu poate demonstra viziunea lui asupra lumii unei plante.

Mai mult, un om care a integrat cele două forţe, punctul din inimă şi inima, dorinţa de plăcere şi dorinţa de dăruire, şi a urcat la nivelul uman de dezvoltare, nu poate transmite senzaţiile lui celor care încă nu au obţinut asta. Poţi spune un singur lucru: el simte peste toate limitele corpului său pământean pentru că el s-a înălţat la un nivel diferit. El există în conexiune cu toate nivelele anterioare şi este hrănit de ele, însă, el însuşi este la gradul lui.

Aşa că, urcând noi la nivelul uman (să sperăm, cât mai repede posibil), vom păstra conexiunea cu această lume, cu toate formele de viaţă din ea. Dar, în plus, noi vom avea senzaţii şi intenţii complet diferite. Vom simţi eternitatea şi perfecţiunea de la primul grad spiritual.

Toată problema noastră este că vrem să primim plăcere, Lumina Superioară, când ea încă nu poate exista în noi şi imediat dispare datorită unui „scurt circuit” când plus şi minus se anulează unul pe altul. De aceea, noi trebuie să muncim corect în cea de a treia linie dintre aceste două forţe.

Noi creăm o combinaţie corectă, punem un fel de „rezistenţă” (R), în mijloc, prin care plus şi minus vor funcţiona corespunzător. Asta ne dă rezultatul muncii lor, şi noi primim forţă de la ele. În limbajul Cabalei, rezistenţa dintre punctul în inimă şi egoism este numit „ecran” (Masah). Adică, în acest loc, primim şi simţim o nouă viaţă la gradul uman, Adam.

Apoi, devenim eliberaţi de moarte. De fiecare dată când vreau să primesc Lumina, nu mă pot adapta la ea. Plăcerea şi dorinţa dispar, iar eu gust amarul morţii. Nu am nimic de ce să mă bucur şi cad în disperare. Nu mai vreau nimic şi renunţ. Iar la sfârşit, omul „se usucă” din cauza acestei acţiuni pe care o vede nereuşită. El începe să se „veştejească”. Natura animală, vegetală şi minerală descresc treptat în el până când omul moare.

Însă, dacă noi înţelegem cum să unim corect în interiorul nostru forţa de dăruire şi forţa de primire, plusul şi minusul, vom obţine o senzaţie a vieţii la nivelul uman, o viaţă eternă şi perfectă.

Lecţia 1 de la Convenţia din Spania 6/3/2011

Sa Il intelegem pe Creator

Intrebare: In intelepciunea Cabala vorbesti despre egoul omului, despre unitate si despre nevoia noastra de a fi in echilibru cu natura. Dar ce legatura are asta cu conectarea cu Dumnezeu (Elohim)?

Raspuns: In intelepciunea Cabala vorbim despre natura. Conform Gematriei (valoarea numerica a literelor), “natura” si “Elohim” sunt acelasi lucru.Daca vorbim despre forta superioara a naturii, Dumnezeu sau Creator, oricum vrei sa Ii spui, totul in jurul nostru este doar o manifestare a acelei forte.

Daca vorbim despre forta superioara, atunci care este diferenta cand Il numim “Elohim” sau “natura”? Este o forta superioara (chiar cea mai superioara!) care da nastere si conduce peste tot, iar noi dorim sa stim cum sa ne conectam cu ea, cum sa o revelam, sa o intelegem.

Astfel, daca ies din mine, din egoul meu, si incep sa inteleg realitatea din afara mea, peste acest ego,asta se numeste intelegere, realizare, revelarea Creatorului. Evident toate se intampla in interiorul meu si au legatura doar cu mine.

Treptat imi organizez dorinta, structura mea spirituala, insemnand proprietatea de a darui si de iubire pentru ceilalti: Keter, Hochma, Bina, Hesed, Gevurah, Tifferet, Netzach, Hod, Yesod, Malchut. Conform acestei structuri, stiu conectarea dintre ele si astfel il revelez pe Creator.

Elohim se mai numeste si “Creator” (Boreh), de la ebraicul cuvant “vino” (Bo) si “vezi” (Reh) pentru ca trebuie sa Il “vezi” ca sa Il poti intelege, sa Il poti vedea pentru prima data. Suntem creati de El cu acest scop.
From the Lecture in Rome 5/20/2011