Întrebare: La ce ar trebui să ne gândim noi toţi, împreună, grupul din întreaga lume, atunci când avem o zi a Unităţii? Cum ne putem uni?

Raspuns: Fiecare persoană trebuie să se adanceasca în ea însaşi şi de acolo să simtă lanţul care o leagă cu alţii, reteaua interioara care există între noi. Mai mult decât atât, o persoană poate fi în această lume, sau ar putea să nu mai fie în ea, deoarece aceasta este o reţea între dorinţe, între suflete şi nu a corpurilor fizice.

Baal HaSulam şi toti marii cabalisti ai mileniilor trecute sunt aici, în aceasta conexiune. Acestia toti sunt impreuna cu noi, încorporati în reteaua noastra comuna. Există milioane dintre noi astăzi, dar în realitate, există mult mai multi, deoarece toate aceste suflete de-a lungul întregii istorii umane sunt împreună cu noi, în valoare de sute de milioane de suflete. Şi toate acestea împreună sunt o forţă spirituală  extraordinară.

Dacă dorim să ne unim împreună în această retea, atunci nu numai că ne vom influenţa reciproc şi devenim parte a acestei retele, astfel încât fiecare persoană o va dobândi pentru ascensiunea sa spirituală, dar vom influenta simultan toţi oamenii din lume, care sunt reglati în această retea involuntar, fără s-o simta. Vom începe să-i trezim.

Prin urmare, haideţi să începem prin a ajunge la un acord între noi că dorim sa simţim în mod clar legătura noastră comună.
Din prelegerea de Ziua Unităţii, 6/26/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este posibil să se definească prin două exemple conceptul de unitate la care oamenii pot aspira?

Răspuns: Unitatea este o acţiune care transforma întreaga omenire într-o parte integrantă a naturii. Astfel, vom linişti natura-in interiorul şi in afara noastra-şi toti împreună rămânem în pace şi echilibru, cu toate forţele.

Totul devine calm într-un sens psihologic, mecanic, biologic, zoologic, şi alte interactiuni. La fiecare nivel, toate forţele ajung la echilibru. Nu exista nimic mai bun decât starea de echilibru. Este o armonie între toate părţile care simt în sfârşit o viata reala in loc de o luptă între ele.

Exista o multime de astfel de exemple în natură. Este un fapt acceptat de aproape toţi oamenii de ştiinţă, precum şi de sociologi şi psihologi. Noi nu avem nevoie să încercam prea tare, deoarece astăzi, mulţi oameni se gândesc deja în această direcţie.

Cu toate acestea, din cauza egoismului individual al fiecaruia, ei nu se pot uni să-l facă public, pentru a confirma viziunea lor în faţa tuturor. Chiar dacă au încercat, cuvintele lor par a fi complet lipsite de putere, din cauza lipsei de spirit din ele.

Explicaţia publică ne este încredinţată numai noua, şi nimeni nu poate intercepta această prerogativă. Ei înţeleg, dar nu sunt capabili să se organizeze şi să ajungă la oameni. Această sarcină ne este atribuită noua.

Întrebare: Exact ce anume ne permite noua să explicăm ce se întâmplă cu omenirea?

Răspuns: Este conexiunea internă cu sursa binelui, cu sursa care efectuează corecţia. Aceasta este ceea ce nimeni inafara de noi nu are.

Nu putem da această sarcină nimanui altcuiva. Noi nu o ţinem pentru noi înşine, ci pur şi simplu nimeni altcineva nu o poate realiza. Explicaţia trebuie să provină din legătura cu cel superior.

Din partea a 5-a a Lecţiei zilnice de Cabala 6/26/2011, „Matan Tora (Daruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Care ar trebui să fie rolul meu în grup: Zeir Anpin sau Malchut? Sau ambii?

Răspuns: Ai nevoie sa împlinesti prietenii tăi, cu toată puterea ta. Aceasta este porunca principala a Torei: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Eu nu sunt Malchut, eu sunt Zeir Anpin. Singura mea dorinta este sa primesc dorinţele de la toti şi sa le împlinesc.

Atunci cine este Malchut? Eu joc rolul lui Malchut in fata prietenilor mei pentru a primi de la ei puterea de a darui. Acesta este un canal diferit al interconectarii. Primesc de la ei puterea de a fi cel care daruieste, şi apoi ma ridic deasupra lor pentru a le darui.Celulele din organism interacţionează în acelaşi mod: Fiecare celulă primeşte de la altele şi le dăruieşte.

Din partea a 5-a a Lecţiei zilnice de Cabala 6/27/2011, „Matan Tora (Daruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, Studiul celor zece Sefirot, partea 1, „Tabel de Întrebări şi răspunsuri pentru sensul cuvintelor”: Punctul 15. Ce este Zakh. Behina Aleph (prima etapă) a vointei de a primi este definită ca fiind mai luminoasa (Zakh) decât cele trei Behinot (faze), care-i urmeaza.

„Buna” şi „bruta” sunt definite în raport cu vointa de a primi. În faza de rădăcină, Keter, nu există nici o adâncime (Aviut) la dorinţa de a te bucura, ci doar dorinta de a darui este data, insuflata de Creator în fiecare creatură. Prin urmare, prima fază (Aleph) este începutul creaturii, dorinţa sa de a se bucura, şi este mai luminoasă şi mai fină decât celelalte trei faze care urmează.

Acest lucru se datorează faptului că nu a cunoscut încă multe impresii de la influenţa Creatorului, Luminii, care o face mai luminoasa. Lumina nu s-a dezvoltat inca la adâncimea dorinţei adecvate pentru utilizare. Este încă la început, embrionul dorinţei, şi în acest sens, este cea mai apropiata de Lumina.

Ea nu are încă nici o acţiune independentă şi reacţie proprie. Cu toate acestea, atunci când aceasta începe să reacţioneze la finalul primei etape, provoacă apariţia celei de-a doua faze, Bet.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 6/20/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Ce lectie pot invata din faptul ca realitatea este relativa, pentru munca mea?

Raspuns: Realitatea este relativa in raport cu cineva care o obtine. Acum, dezvalui o anumita realitate, care imi apare in dorinta si se numeste “lumea mea”.

In lumea mea exista ascundere “de sus in jos”, pe care o dezvalui si realizare “ de jos in sus”. Aceasta impartire ma forteaza sa ajung la o stare in care miscarea mea “de sus in jos” se amesteca cu miscarea “de jos in sus”, intr-un singur intreg, la cea mai mare adancime posibila.

Cu alte cuvinte, trebuie sa aspir sa-mi fabric atitudinea mea fata de Creator  de jos, ca sa fie echivalenta cu atitudinea Creatorului fata de mine, de Sus. Asta este descris in exemplul cu musafirul si gazda. Daca facem egalitate totala, asta inseamna ca am obtinut cel mai profund tip de conexiune.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, din 27.06.2011, “ Shamati” art.166

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Ma adresez Creatorului ca sa ma ajute sa daruiesc unei fiinte umane. Ai putea descrie asta intr-un limbaj mai stiintific, deoarece, in esenta, Creatorul este legea naturii?

Raspuns: Dupa cum stim, Malchut ar trebui sa se anuleze pe sine inaintea lui Zeir Anpin (ZA). Apoi, ZA ii accepta dorinta si dorintele lor se inalta impreuna la mama, la Bina. Drept raspuns, Bina trebuie sa-i ofere lui Zeir Anpin un statut adulta (asa ca, Zeir Anpin creste), ca si Lumina pentru Malchut.

Asta obtine daruitorul. Daca, vreodata, chiar vrei sa daruiesti prietenului tau, vei primi de doua ori mai mult. Ceea ce ii oferi lui va crea o stare adulta in tine, un statut mai inalt, asa incat vei produce gradul prietenului tau si i-l vei da.

Pentru el, tu vei fi un mare spiritual; tu vei fi daruitorul. In acest rol, primesti dorinte noi pentru el si, de Sus, primesti implinire. Astfel, te “extinzi” in mod constant prin primirea dorintelor de la ceilalti si a Luminii de Sus.

Asta inseamna sa fi daruitorul. Oricum, te „extinzi” in vasele tale de daruire. Aici se ascunde o transformare psihologica. Cum poti sa cresti mai mult in daruire? Unde este profitul? Cum sa imi aduc implinire? Ce ma implineste?

Problema noastra este ca nu simtim prea mult castig din vasele noastre de daruire. Dar asta este clar din grafic.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala, din 27.06.2011, „Matan Tora” (Daruirea Torei)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este adevărat că putem deveni conștienți de rău numai după Machsom (bariera către spiritualitate)? Ce pot face până atunci?

Răspuns: Fiecare grad are propria măsură, criteriul și standardul lui. La fel și eu am diferite vederi asupra mea la vârsta de patru, cinci, șase sau șapte ani.

Chia acum, am posibilitatea să recunosc răul. Fizic, sunt prezent în grup, dar sunt acolo cu sufletul? Nu, nu sunt. La ce mă va conduce această stare? Ce se va întâmpla cu mine? Nu pot atinge spiritualitatea în acest fel. Este prea rău. Îmi pare rău pentru timpul pierdut, viața pierdută, de la care nu am câștigat nimic.

Apoi, încep să urăsc ceea ce mă împiedică să mă conectez cu prietenii: diferența mea față de ei. Desigur, toate acestea se întâmplă în egoism, în dorința de primire care vrea să obțină spiritualitatea ca să nu piardă nimic din viață. Totuși, asta mă pune într-o condiție corectă egoistă a Lo Lishma (pentru sine) și apoi influența Lumină o schimbă în starea altruistă Lishma (de dragul Creatorului).

Oricum, rușinea este prezentă aici, de asemenea. Mai întâi, sunt rușinat de posibilitatea de a fi prins pentru hoție, apoi observ că nu merită să furi, cel puțin nu întotdeauna. Ca rezultat, mă schimb intern astfel încât să nu vreau nimic de la nimeni. Tot ceea ce vreau este să dăruiesc. Asta este aspirația mea și sunt bucuros cu ea.

Minunat, asta este Lo Lishma și voința de dăruire, acțiunea dăruiriii este deja infiltrată în ea. Cu toate astea există o compensație: un sentiment bun. În acest fel, ne conectăm la bine și nu cerem nimic deocamdată.

În stadiul următor, Lumina reformează o persoană chiar și fără ca această să realizeze și o conectează cu adevărat cu Bunul Care face Bine. Astfel, mai întâi mă conectez cu binele care mă face să mă simt bine și apoi comut către adevărata dăruire, către Creator.

Din partea a cincea a Lecției zilnice de Cabala 6/26/2011, “Matan Torah (Dăruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Dacă Creatorul, în acord cu Gândul Său al Creației, nu ar fi presupus ridicarea noastră la cel mai înalt grad al evoluției, El nu ar fi creat în noi senzația că suntem diferiți de El. Problema nu este  în diferența dintre Dăruitor și receptor. Este clar faptul că Creatorul este la conducere. El este bun și face bine. Este Absolut și, fiind Dăruitorul, El ne-a creat implicit ca primitori. Cu siguranță că nu vrem să simțim rușine atunci când primim de la El. Care ar fi problema dacă am primi de la Cel care Dăruiește? În fond, El ne-a făcut așa.

Cu toate astea, rușinea derivă numai din senzația de a fi diferiți, așa cum am fost proiectați de către Creator, senzația de separare dintre El și noi, care ne face la început să simțim primirea ca ceva greșit. Această regulă se răsfânge și în lumea noastră, în care ne simțim inconfortabili atunci când primim plăcere de la cineva cu care avem o relație specială, de la cineva care ne este cumva superior.

Există o problemă adițională aici. În comparație cu spiritualitatea, aici ia o formă opusă în legătură cu noi și ridică o problemă: Pot opri acest sentiment de rușine? În spiritualitate, întrebarea mea este cum pot intensifica rușinea, pentru că ea devine un instrument cu care mă analizez, un vehicul cu care îmi măresc cunoașterea răului din mine.

Așa cum știm, în afară de revelarea răului, nu avem nevoie de nimic altceva. Restul este făcut de către Lumina superioară. Dar de fapt, ce este răul? Nu este faptul că eu sunt un primitor, prin natura mea. Realizez cât de rău sunt atunci când descopăr cu adevărat cât de mare este diferența dintre calitățile mele și cele ale Creatorului.

Îmi doresc foarte mult să amplific această senzație, această cunoaștere, deoarece asta este ceea ce mă conduce la cererea pentru corecție. Privim această cerere ca poarta lacrimilor. Principalele detalii ale percepției se strâng în mine până când cunoașterea stării mele finale de rău mă face să țip pentru că nu mai pot suporta această discrepanță dintre mine și Creator.

Astfel, răul nu este doar o distincție dintre primitor și Dăruitor. Clar, Creatorul dăruie în timp ce eu primesc. Acest aranjament rămâne la toate nivelele spirituale, la sfârșitul corecției și după acesta. Problema constă în a deveni conștient de distincția interioară, calitativă, dintre proprietățile mele și ale Lui. Asta este ceea ce îmi produce rușine.

Din partea a cincea a Lecției zilnice de Cabala 6/26/2011, “Matan Torah (Dăruirea Torah)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, “Matan Tora (Daruirea Torei)”: Astfel, acea creatura de dezvolta si urca in gradele de sus ale asa zisei exaltari, pana cand isi pierde toate ramasitele iubirii de sine si toate poruncile care se ridica din trupul sau si intreprinde toate actiunile numai spre daruire, asa incat, pana si necesarul pe care il primeste se revarsa in directia daruirii, ca ea, creatura, sa poata darui. De aceea au spus inteleptii nostri, “ Poruncile au fost date doar ca sa se purifice oamenii cu ele.”

Prin principiul “iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”, ajungem la capatul drumului: la adeziune. Fie ca ne place, sau nu, trebuie s-o obtinem. Libera noastra alegere este sa ne miscam repede, ceea ce putem face daca profitam de mediu. Altfel, natura ne va impinge, pana cand ne va forta sa facem asta – si noi vom vrea, oricum, sa ne miscam mai repede decat natura.  

Cum avansam? Prin dezvoltarea interioara. Cum se intampla? Se intampla datorita “Poruncilor Torei”, adica a metodei de corectie prin care trebuie sa ne purificam. Bineinteles, nu vorbim despre actiunile externe ale acestei lumi. Baal HaSulam mentioneaza un fragment din Gemara, ca sa clarifice asta pentru noi: Trebuie sa intreprindem numai corectia interioara a calitatilor noastre. Asta inseamna ca relatiile noastre ar trebui directionate, exclusiv, spre daruirea la acelasi nivel inalt ca si al Creatorului.

Cum poate fi obtinuta asta? Se realizeaza in etape. Prima data, persoana nu stie nimic, asemeni unui copil care abia a inceput sa creasca. Apoi, incet, incet, primeste explicatii si intelege din ce in ce mai mult. In final, totul depinde de mediu, de explicatii, de eforturile depuse de persoana in timpul procesului de educatie si de eforturile sale cand urmeaza sa puna in practica sarcinile alocate.

In esenta, persoana este invatata sa faca parte din mediu si sa-l foloseasca in mod corect, in concordanta cu principiul: ”Am creat inclinatia rea si Am creat Tora ca si condiment.” Inclinatia rea este dezvaluita numai in mediu; nu exista nici o alta posibilitate.

In afara de asta, este nevoie de Tora ca si “condiment”, adica de Lumina care Reformeaza. Omul simte raul in relatie cu Lumina. Lumina imi scoate la iveala vasele si eu Ii cer sa le corecteze. Apoi, Lumina le umple.

Astfel, pas cu pas, persoana ajunge la corectie.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala, din 27.06.2011, “Matan Tora” (Daruirea Torei)

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Conform naturii noastre, caracterului actiunilor noastre, noi suntem primitori. Asadar, cu cat primesti mai mult de dragul daruirii, cu atat mai sus esti ca si daruitor. Actiunea, in sine, nu se schimba, doar intentia e alta. Asta este ceea ce te transforma intr-un daruitor, in loc de primitor.

Creatorul simte asta? Se poate spune ca nimic nu se schimba pentru Daruitor, ci numai pentru fiinta umana. Nu exista nimic ce ar putea fi adaugat la perfectiune. Toate raspunsurile si amprentele Lui sunt, de fapt, manifestate in tine, in imaginea pe care ti-ai format-o despre Creator.

Multumita acestui fapt, poti ajunge la echivalenta de forma cu El: tie ti se pare ca schimbarile se petrec in El, pentru ca ii oferi mai multa, sau mai putina placere. Suferi, sau te bucuri din cauza Lui, in functie de cat de mult sufera, sau se bucura El, datorita tie, etc.

Toate aceste relatii se desfasoara in creatura doar ca s-o inalte la gradul Creatorului, adica de a-i adauga acesteia perfectiune din proprietatea daruirii. Deducem ca, Creatorul, se joaca cu creatura doar ca s-o educe.

Tot astfel, noi le aratam copiilor diverse fete: radem cu ei, devenim seriosi si aratam suparare. Totul este de dragul educatiei, ca sa-i aratam copilului cat mai multe nuante posibile si, in acest fel, sa-l educam cum sa munceasca in mod corect cu el insusi si cu mediul. Si, de fapt, nu ne motiveaza nimic altceva, decat iubirea.

In „Prefata la Cartea Zohar”, alin. 33, Baal HaSulam scrie despre asta:”Adevarul este ca aici exista o vointa Divina, incat aceste asemanari, care actioneaza numai in sufletele primitorilor, vor apare sufletelor ca si cum El Insusi ia parte la ele, ca sa sporeasca foarte mult realizarea sufletelor.

Este ca un tata care se straduieste sa-i arate copilasului sau dragalas o fata trista si o fata multumita, desi nu exista nici tristete, nici multumire in sinea lui. El face asta numai ca sa-l impresioneze pe scumpul sau copil si sa-i largeasca intelegerea, asa ca se joaca cu el.”  

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala, din 26.06.2011, „Matan Tora” (Daruirea Torei)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→