Revelarea necunoscutului

Întrebare: Oamenii de știință ai lumii noastre sunt constant în dispută și în dezacord unul față de celălalt. Toți își promovează propria lor teorie. Cum funcționează acest lucru printre oamenii de știință Cabaliști?

Răspuns: Dacă un om de știință Cabalist știe cu claritate unde există și vorbește numai de pe nivelul dobândirii sale, fără să depășească spre ceva ce nu a revelat, atunci el este un om de știință real și se poate avea încredere în concluziile sale.

Dacă un Cabalist nu poate să definească în mod clar unde există și “calcă” ușor peste granița sa, atunci dobândirile sale în acea zonă nu sunt cu adevărat reale. Atunci el are tot felul de presupuneri, teorii, afirmații și uneori greșește. Cabaliștii înșiși scriu despre asta.

În special Baal HaSulam, care a scris o carte despre un mare Cabalist al secolului 17, care a descris în mod incorect o întreagă fază a dobândirii naturii superioare. În Cabala, la fel ca în oricare altă știință, acest lucru își are locul său.

Cabaliștii, la fel ca alți oameni de știință, pot avea diferite dispute și să se critice între ei. Asta se poate exprima prin cunoașterea, presupunerile, desenele lor, ori prin multe alte lucruri.

Cu alte cuvinte, Cabala este ca o știință obișnuită, unde o persoana stă în fața revelelarii unui lucru necunoscut.

Din lecția de Cabala în limba rusă 3/11/18

Sfaturi Blitz de Cabala – 1/28/18

Întrebare: Dacă o femeie are propria ei imagine asupra lumii, atunci sensul vieții este de asemenea puțin diferit pentru ea?

Răspuns: O femeie vrea să aibă o familie, să se organizeze pe ea însăși, pe copiii ei; în acest mod este ea realizată.

Întrebare: În înțelepciunea Cabala există o diferență între sensul vieții și scopul vieții?

Răspuns: Sensul vieții este în obținerea adeziunii cu Creatorul și scopul vieții este să aducă toată umanitatea la asta.

Întrebare: De ce există contradicții la nivelul lumii noastre care sunt nerezolvate? Sunt obstacole pe care Creatorul le-a aranjat pe fiecare nivel din lume?

Răspuns: Cu siguranță. Este imposibil să rezolvi problemele la propriul lor nivel, în lumea noastră. Să rezolvi problemele, este necesar să te ridici la următorul nivel, de unde vin toate. Așadar, lumea noastră descoperă numai propriile eșecuri.

Întrebare: De ce Creatorul le-a dat oamenilor posibilitatea să se simtă între ei și să se ajute între ei, dacă nu este nicio însemnătate superioară în asta?

Răspuns: Există o însemnătate superioară în asta! Prin aceste probleme, lipsa înțelegerii, coliziunea și prin tot mai multă dependență a unuia față de celălalt în lumea noastră globală, noi gradual ajugem la nevoia de a ne conecta împreună într-un singur întreg. Apoi, în tot acest întreg, vom descoperi singura forță superioară care ne-a creat, ca un singur sistem, ca pe o singură persoană.

Întrebare: Acum câteva mii de ani a fost mai puțină suferința sau oamenii erau mai puțin sensibili?

Răspuns: Ar putea fi ca masele de oameni să fi suferit mai mult, însă au simțit-o mai puțin.

Întrebare: Pe parcursul istoriei, o persoană primitivă era mai fericită?

Răspuns: Da, tot ce avea era de la natură și era bine pentru ea.

Întrebare: Procesul de atingere a sensului vieții depinde de cunoașterea legilor conform cărora a fost creată lumea de către Creator?

Răspuns: Cu siguranță. În principiu, noi învățam toate aceste legi prin unitatea dintre noi. Așa că nu trebuie să ne dorim cunoașterea unică. Tot ceea ce este necesar, este văzut și învățat prin experiență.

Întrebare: Există suferință pe parcursul vieții unei persoane? Asta înseamnă că sensul vieții poate fi însumat ca adeziunea cu Creatorul, este aceasta eliberarea de suferință?

Răspuns: Chiar și eliberarea de suferință este inclusă în sensul vieții, deși nu acesta este sensul ei. Este așa, deoarece dobândirea Creatorului este acompaniată de o fericire și bucurie imensă a eternității și dobândirii. Însă, acestea sunt toate niște sentimente secundare.

Din lecția de Cabala în limba rusă 1/28/18

 

Numai prin iubirea față de ființele create, la iubirea pentru Creator

Nu avem altă cale în afară de a îndeplini gândul creației, adică să ajungem la adeziunea cu Creatorul. Dar, pentru a ajunge la această adeziune, noi trebuie să avem iubirea pentru Creator, care este posibilă numai cu ajutorul unui instrument pe care îl pregătim cu exercițiile noastre în iubirea față de creație: într-o societate, într-un grup, în grupul zece. Nu este altă cale: numai de la iubirea pentru ființele create, la iubirea pentru Creator. 1

Toată abundența care este revelată în lume, vine numai de sus. Nu depinde de munca și efortul nostru, ci ea este determinată numai de aceste stări, bune sau rele, care coboară la noi conform programului creației. Stările “rele” sunt acelea care ne educă și ne avansează prin calea suferinței. De aceea, în măsura în care ne schimbăm calea, trecând de la calea suferinței la calea conștientă a dezvoltării, cu alte cuvinte la “accelerarea timpului” (Achishena), noi atragem în această lume binele pentru fiecare persoană în parte și pentru noi toți. În asta stă întregul concept de ajutor pentru lume.

Fiecare individ care aparține de un grup care are grijă de toți prietenii, simte că dorința lui de a primi este neutralizată și dispare nevoia de grijă pentru el însuși. Este precum un copil care știe și simte că este sub grija părinților iubitori și, prin urmare, este total liber de orice grijă pentru el însuși. El este sigur că părinții lui vor avea grijă de tot ceea ce îi trebuie.

În mod similar, dragostea și grija societății vor influența fiecare persoană, iar apoi nimeni nu va mai trebui să se gândească la propria lui dorință de a primi plăcere, deoarece el deja simte că va fi împlinit de societate. Societatea îi neutralizează egoismul prin grija ei și îi demonstrează exemplul de dăruire. Iar atunci, când individul se separă de dorința sa egoistă și începe să se angajeze în dăruirea față de societate, o lume complet nouă se deschide în fața lui.

De aceea, principalul lucru este să se furnizeze un asemenea sentiment de garanție reciprocă într-o societate, așa încât fiecare individ să nu simtă nicio nevoie pentru nimic și el poate să aibă grijă numai de dăruire și nu de câștigurile personale. 2

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 7/11/18, lecție pe subiectul: “De la iubirea pentru ființele create, la iubirea pentru Creator”

1 Minutul 0:00

2 Minutul 2:30

 

În rețeaua comună

Întrebare: Unitatea sufletului lumii înseamnă că sufletele tuturor Cabaliștilor, care au existat vreodată în istorie, sunt conectate cu noi în acest moment?

Răspuns: Ei nu se conectează cu noi printr-un modem, ci noi toți suntem în mod constant într-o singură rețea.

Întrebare: Cândva ne-ai sfătuit să le punem întrebări în mod direct. Cum putem să învățam să facem asta?

Răspuns: Puneți întrebări și veți începe să dezvoltați anumite senzații interioare.

Din lecția de Cabala în limba rusă 2/18/18

Fundația familiei

Întrebare: În lumea materială, oamenii cu aceeași mentalitate, sufeletele pereche, sunt mai potrivite ca să devină un cuplu. Ce înseamnă să fi un suflet pereche? În spiritualitate, opusele se atrag?

Răspuns: Nu. Nu este nimic bun în a fi opus. Nu trebuie să ne gândim prea mult la asta și să încercam să ne construim viața noastră pe bază unor nuvele.

Este de dorit să fim similari, în special în spiritualitate. Din punct de vedere fizic, desigur, suntem diferiți. Ca de exemplu, proprietățile masculine prevalează în mine, iar proprietățile feminine prevalează în soția mea. Nu poți să faci nimic și, cu sinceritate, nici nu trebuie. Cu toate acestea, direcția generală în viață este foarte importantă, altfel noi nu am simți ce este important pentru partenerul nostru.

Dacă există copii în familie, asta ne umple cumva viața. Dar, după cum se pare, nu mai este suficient în lumea modernă și noi nu ne mai dorim să ne căsătorim și să avem copii. Prin urmare, o familie reală este una cu un scop spiritual comun.

Întrebare: Din punctul tău de vedere, asta înseamnă că oamenii cu proprietăți și mentalități diferite nu pot trăi împreună?

Răspuns: Nu, lumea noastră va deveni din ce în ce mai divizată.

Întrebare: Dar în spiritualitate?

Răspuns: Dacă simt că este de dorit pentru mine ca să fiu aproape de această persoană pentru a obține scopul spiritual, atunci eu voi fi cu această persoană chiar dacă ea nu îmi este foarte plăcută sau dacă nu îmi plac unele dintre proprietățile ei. Noi lucrăm la un nivel spiritual.

Din lecția de Cabala în limba rusă 2/25/18

 

Singura cale spre dobândirea spirituală

Întrebare: Baal HaSulam scrie despre nevoia de a revela Creatorul în toate modalitățile. Vorbește despre multitudinea de căi sau de multe căi diferite, spre similaritatea de formă față de calitățile Creatorului?

Răspuns: Există principii care sunt neschimbătoare pe fiecare nivel de dobândire și mai sunt și acelea care se pot schimba.

Să spunem, în fizică, orice ecuație studiată la școală căpăta un mod complet diferit de vedere la facultate: sunt adăugate integralele, diferențialele și așa mai departe. De ce nu putem să fim satisfăcuți cu ceea ce am învățat la școală? Asta este așa, deoarece la facultate are loc o înțelegere mai generalizată a acelorași legi. La fel se întâmplă și în Cabala.

Întrebare: Există multe forme de dobândire pe calea spirituală?

Răspuns: Nu. Calea spirituală este caracterizată de o cale a dobândirii foarte bine definită: expansiunea sensibilității personale față de toate formele calităților spirituale.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 3/11/18

 

Putem să prindem Creatorul cu 10 perechi de mâini

O persoană nu poate cere pentru ea însăşi. Cererea corectă de la Creator, în care o persoană rămână în similaritate şi în conexiune cu El, este o cerere pentru un prieten. Ca rezultat al spargerii, toţi oamenii în mod intenţionat par că ne sunt străini ca să putem să construim calitatea dăruirii. Este ca şi cum Creatorul să fie reţinut numai dacă El este prins de zece perechi de mâini în acelaşi timp.

Dacă trezesc zece prieteni, atunci împreună, cu zece perechi de mâini vom putea să prindem Creatorul aşa cum se prinde un bebeluş de mama sa şi nu-şi dă drumul. În conformitate cu măsură unităţii noastre ne putem conecta cu Creatorul. Acest lucru face clar modul în care ar trebui să fie munca noastră.

Desigur, o persoană se poate ruga şi cere, gândindu-se că vorbeşte cu Creatorul. Însă adevărata muncă şi nu cea care este percepută în egoismul nostru, poate fi numai în Kli-ul comun, creat cu ajutorul a douăzeci de mâini. Numai în acest mod ne putem agăţa şi adera la Creator. 1

A construi Ierusalimul înseamnă să construim frică în noi înşine că dacă nu vine ajutorul de sus, eu nu voi putea să obţin dăruirea prin fiinţele create faţă de Creator. Asta se numeşte “Ierusalim” – o frică întreagă (Ira’a Shlema) 2

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 7/3/18, Scrierile lui Rabash, Vol. 2, Articolul 39:”Ce este în munca ‘Oricine plânge pentru Ierusalim este recompensat cu văzul bucuriei’ (1990)

1 Minutul 29:25

2 Minutul 36:20

 

Totul numai prin rugăciune

Omul poate să obţină totul numai prin rugăciune. În acest mod trebuie să reacţioneze la tot ceea ce se întâmplă: dacă nu este nimeni în afară de Creator, atunci eu trebuie să Îi cer numai Lui şi să solicit de la El. Aceasta este singura reacţie corectă.

Noi, din contră, facem o mulţime de acţiuni inutile. Într-un final, ele tot ne vor duce la o anumită concluzie și anume că trebuie să ne întoarcem numai spre Creator, dar este o cale mult mai lungă. Dacă nu facem asta şi căutăm tot felul de trucuri şi alte mijloace, atunci nu este o altă cale decât să se adauge tot mai multă îngreunare a inimii în toate formele posibile. Acest proces va continua până când persoana va ţipa: “Te rog, salvează-mă!” Grupul atunci începe să se roage şi să ceară pentru el. Asta înseamnă că “prietenii îl salvează din închisoare”, iar el îi obligă să se roage.

Ar trebui să înţelegem în inimile noastre ca totul poate fi rezolvat numai prin rugăciune. Tot ceea ce ni se întâmplă, vine de la Creator, iar noi trebuie imediat să ne întoarcem spre El. Aşa lucrăm tot timpul: “Eu sunt pentru iubitul meu şi iubitul meu este pentru mine”. Nu este nimic altceva la mijloc! Acest lucru este foarte dificil de realizat, deoarece egoismul nu ne lasă să ne întoarcem spre Creator. Egoismul este “ajutorul nostru împotriva Lui”, dat nouă în mod intenţionat, pentru ca să revelăm asta deasupra tuturor formelor de separaţie. Creatorul este sursa atât pentru corecţie, cât şi pentru separare. Nu este nimeni în afară de El!

Prin asta construim un sistem interior, de asemenea, numit “Nu este nimeni în afară de El”, conectând toate părţile sparte, pentru ca să stabilim conexiunea cu Creatorul. Pentru a face asta, noi nu trebuie să facem alte acţiuni secundare. Tot ceea ce trebuie să facem este să colectăm şi să construim sistemul comun deasupra separaţiei, care se revelează tot timpul şi să raportăm totul – trecutul, prezentul şi viitorul – la Creator.1

Din pregătirea pentru lecţia zilnică de Cabala 6/29/18

1 Minutul 7:00

 

“La strâmtoare: Israel plânge între cutremure şi incendii”

Between the Straits: Israel Complacent Amidst Earthquakes and Fire Kites

Cel mai mare portal de ştiri de ultimă oră din Israel a publicat articolul meu: “Israel plânge între cutremure şi incendii”

Domnul i-a spus lui Moise: “Am văzut acest popor şi iată că ei sunt un popor încăpăţânat”. Exodul 32:9 (Biblia Israelului TM)

Pompierii israeliţi care sting un foc într-un lan de grâu. (Credit: Yonatan Şindel/Flash90)

Peste o sută de zile de foc în zona sudică din Israel, în jurul fâşiei Gaza şi aproape nimănui nu îi pasă. Douăzeci de focuri izbucnesc în fiecare zi, consumând mii de metrii pătraţi de zone agricole, câmpuri şi culturi, în timp ce majoritatea populaţiei israelite rămâne nepăsătoare. De ce rămânem împăcaţi?

Şi în timp ce pământul sudic este în durere, pământul nordic tremură. Mai mult de o duzină de cutremure de diferite intensităţi au avut loc în jurul Tiberiei, cu aproximaţie pe parcursul săptămânii trecute, iar lumea rămâne indiferentă. Ce fel de semnal de alarmă avem nevoie? Ce grad pe scala Richter ne va scutura inimile? Cât de sus trebuie să se înalţe flăcările ca să ne trezim din comă?

Din punct de vedere simbolic, calendarul ebraic ne arată că noi suntem chiar “la strâmtoare” – cele trei săptămâni de probleme şi necazuri care au lovit poporul Israel, ducându-i la ruina Templului. Şi la fel cum regatul Iudeea a fost indiferent faţă de soarta lui colectivă, poporul Israel, din anul 2018, este în mare parte îngrijorat doar de interesele lui înguste.

Totuşi, lucrurile par să fie diferite în 2018. Israelul are reputaţia de a fi una dintre cele mai puternice țări din lume, atât din punct de vedere militar, diplomatic, cât şi economic. Însă, succesul nostru temporar se bazează pe o realitate îngrijorătoare: ţările teroriste din jurul nostru încă nu şi-au dat mâinile într-un efort comun de a ne distruge.

Desigur, suntem o naţiune căreia nu îi place să asculte de reflecţiile îngrijorătoare despre noi, înşine. Însă, noi suntem, de asemenea, “un popor încăpăţânat”. Ne limităm la ce avem, nepăsători faţă de lecţiile pe care le-am învăţat deja din vremurile grele ale istoriei noastre. Suntem indiferenţi la indiferenţă!

Băieţii prinşi captivi într-o peşteră din Thailanda ne îngrijorează mai mult decât să stingem focurile de la câţiva metrii distanţă de noi, iar asta indică faptul că ceva sub acoperişul naţiunii Israelite este total deteriorat. Nu putem să vedem principalul motiv al îngrijorării care este chiar sub nasul nostru.

Tora spune “Cei săraci din oraşul vostru vin primii”. Principala noastră îngrijorare ar trebui să fie față de aceia apropiaţi nouă, de la nord şi de la sud. Iar oficialii noştri aleşi ar trebui să înceapă să repare țara, în loc să depunem toate eforturile încercând să ne “reparăm” între noi.

În loc să aşteptăm ca următoare problemă să coboare de ceruri sau de sub pământ, noi trebuie să începem să ne recunoaştem soarta, văzând toate aceste lovituri ca pe nişte sunete de goarnă. Fiecare lovitură ne spune doar să ne întărim mai mult legăturile, să ne mărim grijă între noi şi să trăim sub punctul esenţial al acoperişului naţiunii, fiind “ca un singur om cu o singură inimă”.

Conform înţelepciunii Cabala, reconstruirea Templului nu este în legătură cu aşezarea cărămizilor şi înălţarea zidurilor. Este despre o conexiune solidă dintre inimile noastre. Asta trebuie să construim atât pentru noi, cât şi pentru lume. Trebuie să demonstrăm un nou nivel de grijă reciprocă şi pentru o legătură umană care, într-un final, va răspândi “lumină asupra naţiunilor”, însă trebuie să se înceapă chiar de aici, dintre noi.

 

Lumea viitoare

Întrebare: În Cabala, ce este viitoarea lume sau următoarea lume?

Răspuns: Lumea viitoare este cea pe care am s-o obţin prin studiul Cabalei. Este lumea următoare, deoarece este pe următorul nivel al percepţiei.

Cu toate acestea, este o lume reală. Trebuie doar să-mi schimb puţin calităţile, de la primire la dăruire şi am să văd o lume inversată.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/4/18

 

Pagina 3 din 1.08312345...Ultima »