Sfaturi fulger ale Kabbalah – 27.09.2020

Întrebare: Când ești fericit în sufletul tău?

Răspuns: Când oamenii înțeleg că trăiesc într-o lume eternă, perfectă și că doar datorită viziunii lor limitate nu o pot vedea.

Întrebare: Să ne imaginăm o situație ipotetică în care vă întâlniți într-o realitate diferită. Ce v-ați întreba?

Răspuns: În general vorbind, asta am încercat să fac. Nu este nimic nou acolo

Faptul este că, atunci când te întâlnești pe tine însuți, nu este nimic de întrebat, deoarece coincizi în dorințe, opinii și orice altceva, altfel nu te-ai întâlni.

Întrebare: Cum cauți răspunsuri la întrebările tale?

Răspuns: Încerc să fiu detașat de mine și să mă alătur fluxului gândului creației care este deasupra noastră. De aici am senazțiile, informațiile și tot ce am nevoie.

Din emisiunea KabTV „Kabbalah Express”, 27.09.2020

Principiul sistemului holistic

Întrebare Principiul fundamental al sistemului holistic este că proprietățile întregului uneori nu sunt reduse la o sumă simplă a proprietăților părților. O echipă are, posibil, propria inteligență. Dacă iei zece oameni, apoi uniți, aceștia obțin mult mai multă putere decât fiecare dintre ei. Ce se adaugă cu o astfel de conexiune?

Răspuns: Se adaugă egoismul lor cu care anterior se respingeau reciproc iar acum sunt obligați să atragă pentru a se conecta între ei. Prin urmare, aici atât proprietățile pozitive, cât și cele negative funcționează pentru un plus. La urma urmei, ne ridicăm deasupra respingerii, începem să o folosim pentru acordul reciproc și, prin urmare, rezultatul este mai mare.

Întrebare: Să presupunem că am două kilograme de egoism, tu ai trei. Ne unim și nu avem cinci kilograme, ci mai multe. De ce?

Răspuns: Pentru că, după ce am decis să ne unim, fiecare dintre noi își depășește egoismul individual. Într-o cantitate simplă, sunt cinci kilograme de egoism și, totuși, dacă ne depășim ego-ul, atunci se produce o cantitate mult mai mare, o mare forță generală. Astfel, căutăm rezerve pentru a ne ridica deasupra noastră!

Cu alte cuvinte, primim energie suplimentară de sus și forțe suplimentare imense sunt adăugate egoismului nostru total pentru a ne ridica peste cele cinci kilograme și a ne uni. Deci, în loc de cinci kilograme, produce cinci sute.

Întrebare: O astfel de fuziune între noi ne duce la un nivel superior?

Răspuns: La un nivel complet diferit, calitativ nou!

Dacă oamenii sunt uniți senzorial, în ei se manifestă o putere specială de comunitate, reciprocitate, conexiune, care nu exista între ei înainte. În loc de separarea anterioară, ei dobândesc puterea unității. Iar această nouă proprietate îi ghidează.

Din aceasta ei încep să simtă o natură complet diferită, ei văd că este integrală. Și nu au știut asta înainte. Ei credeau că natura este construită pe individualitate, pe egoism. Dar se dovedește că ,absolut, natura nu este egoistă.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 25.09.2020

Mândria este o manifestare a egoismului

Observaţie:  Unul dintre sentimentele legate de dezvoltarea spirituală este mândria, stima de sine, respectul de sine, sentimentul de satisfacție din conștiința succeselor obținute, sentimentul de superioritate în ceva anume. Dvs. scrieţi că orice calitate poate fi corectată, cu excepția mândriei. Aceasta este cea mai înaltă manifestare a egoismului. Ne îndepărtează de scopul unității.

Comentariul meu: Ideea este că mândria ne închide ochii și urechile. Pur și simplu închide o persoană, nu poate percepe nimic, nu-i simte pe ceilalți. În acest caz, el nu este capabil să schimbe ceva în sine.

Întrebare: Este iubirea de sine și mândrie?

Răspuns: Mândria este egoism. Iubirea de sine este mult mai mică decât mândria.

Întrebare: Cum putem depăși mândria? Există o tehnică?

Răspuns:  Nu. Asta vine treptat când simți că ești complet în mâinile naturii.

Observaţie: Pe de altă parte, există un fel de mândrie pozitivă atunci când spun că o persoană ar trebui să fie mândră că aparține unui anumit cerc, de exemplu, oamenii de știință.

Comentariul meu: Aceasta este mândrie în apartenența ta. Mândria pe cale, pentru scop, este mândria de a face parte din această cale.

Din KabTV “Abilități de comunicare” 8/7/20

Motivaţie pentru acţiune

Întrebare: Cuvântul „motivație” provine din sintagma latină „îndemn la acțiune”. Motivația este procesul de a încuraja pe cineva să acționeze, pentru a atinge un obiectiv specific. Există diferite tipuri de motivație, de la foarte egoiste la grija pentru întreaga lume.

Ce este motivația din punctul de vedere al științei Cabalei?

Răspuns: Motivația este o dorință internă, care determină o persoană să acționeze, nelăsând cuiva nici o ocazie de a rămâne indiferent, și care împinge pe cineva să obțină un anumit rezultat, care, oricare ar fi, este deja format în motivație.

Potrivit Cabalei, fiecare persoană ar trebui să aibă o motivație în viață, pe care el sau ea trebuie să o realizeze. În caz contrar, întreaga viață este lipsită de orice semnificație.

Întrebare: Motivația poate fi numită combustibil, fără de care este imposibil să faci un singur pas?

Răspuns: Da. Motivatia  este și combustibil. Dar acest lucru nu este suficient. Trebuie să existe o direcție, trebuie să existe un scop pe deplin format în interiorul unei persoane, o înțelegere clară a acestuia. Apoi întreaga viață va căpăta sens și fiecare mișcare va avea o motivaţie cu scop.

Din KabTV “ Calitati de conducere” 8/28/20

Un punct alb pe harta Creației

Creatorul a creat creaturile și mediul pentru existența lor. De aceea simțim că trăim în această lume înconjurați de natura neînsuflețită, de întregul univers, precum și de plantele, animalele și oamenii de pe acest Pământ. Cu toții trăim conform regulilor și legilor stabilite de Creator, Forța Superioară comună a naturii.

Atunci apare întrebarea: de ce există ceva în acest sistem care se află în afara acestei legi, care poate fi bun sau rău și poate provoca îndoială? Este ca și cum ar exista o anumită ambiguitate și incertitudine în natură, o pată albă în care sunt posibile diferite opțiuni și îndoieli, dacă va fi rezultatul bun sau rău.

Dar Creatorul a lăsat în mod intenționat o zonă vagă și încețoșată în interiorul Creației, o pată albă în care să existăm. El a vrut ca noi să folosim toate resursele care ni s-au dat și să construim în condițiile acestui loc, o țară, o societate, lumea, galaxia, la fel cum le-ar fi creat Creatorul, doar că El ni le-a încredințat nouă.

Rezultă că, trebuie să studiem ce proprietăți ne-a dat Creatorul și pe care nu ni le-a dat și, cu ajutorul tuturor, să aflăm ce este Creatorul, care este dorința Sa și ce lipsește în Creație pentru a-I da starea perfectă intenționată de Creator. Astfel, Creatorul a început Creația, iar noi o umplem și o finalizăm și atingem dorința Lui, capacitățile, forțele de acționare și sistemul Său.

Se pare că o parte a Creației a fost finalizată de Creator și o parte nu. Dar putem folosi toate părțile Creației pe care El le-a creat pentru a o transforma într-o formă perfectă, complet conectată.

De la cuvântul „Așlama” (completare), adică „Șlemut” (perfecțiune), vine cuvântul „Șalom” (pace), cuvântul Creatorului, numele Său. Sarcina noastră este să stabilim pacea în lume.

Din a 3-a parte a Lecției zilnice de Cabala 8/11/20, Scrierile lui Baal HaSulam, „Pace în lume”

O viață nouă nr. 456

O viață nouă nr. 456 – Uniunea Europeană

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Europa este obosită și se destramă. A fost bine pentru afaceri și magnaţi, dar nu s-a făcut nimic acolo pentru a uni oamenii. Fiecare dintre state trebuie să-și recunoască egoismul de dragul conexiunii pentru a se ridica deasupra disputelor din trecut. Problema este că șefii statelor sunt cei mai egoiști. Educația publicului ar trebui să înceapă de jos în sus, mai degrabă decât de sus în jos. Singurii care în cele din urmă pot uni Europa și întreaga lume este națiunea Israel.

Din „Noua viață 456 – Uniunea Europeană” de KabTV, 16.11.14

Unde este adevărul?

Comportamentul uman în lumea noastră nu poate fi explicat prin legi clare, spre deosebire de animale unde totul este clar, se supun instinctelor rigide.

O persoană nu are o diviziune clară între bine și rău; există întotdeauna ceva la mijloc, care lasă o oarecare incertitudine. Prin urmare, nu putem fi niciodată siguri că decizia noastră este corectă; suntem mereu în îndoială, întrebări și ambiguitate.

Dacă rezultatul ar fi evident chiar la fața locului, ai lua o mușcătură de mâncare otrăvită și te-ai sufoca, ai face o faptă bună și ai deveni imediat faimos. Dar nu putem distinge din timp binele de rău și, prin urmare, nu știm ce să facem.

O persoană nu se comportă ca o plantă sau ca un animal care știe de ce să se apropie și de ce să fugă. Animalele nu au nevoie de laboratoare pentru a verifica calitatea alimentelor, ci trebuie doar să le miroase sau să le guste pentru a înțelege totul.

Plantele știu ce este dăunător pentru ele și ce este util, când să se deschidă și când să se închidă. O persoană, însă, nu știe nimic, se naște neajutorată și trăiește fără să știe sau să înțeleagă nimic. Prin urmare, are nevoie de sprijinul mediului și, chiar și ca adult, este întotdeauna chinuit de îndoieli.

Un animal nu face niciodată greșeli dacă este sănătos. O persoană face greșeli tot timpul și, chiar dacă învață de la ele, greșește din nou la pasul următor. Ea cade și se ridică constant și face corecții în acest fel. Cum se pot conecta miliarde de oameni, fiecare dintre ei greșind din când în când, într-un sistem perfect? Este evident că acest lucru nu este în puterea noastră.

Este imposibil să guvernăm lumea prin adevăr, pentru că noi nu-l avem. Fiecare are propriul său adevăr și contrazice toate celelalte adevăruri. Cu toate acestea, natura ne apasă, forțându-ne să ne unim și să ne completăm reciproc și chiar să ne iubim, astfel încât fiecare să se slujească reciproc.

Cum putem construi un astfel de sistem? Nu va apărea de la sine din natură; dimpotrivă, vom deveni din ce în ce mai separați și îi vom percepe pe alții ca dușmani. Când începem să lucrăm la corectarea noastră, ne dăm seama cât de mare este această sarcină.

Adevărul este un instinct. Natura neînsuflețită, plantele și animalele există după instinctele lor și, prin urmare, nu fac greșeli. O persoană nu are un instinct, adică o dorință internă clară care direcționează acțiunile sale. De aceea ea pune mereu întrebări.

Pentru animale, instinctul înlocuiește adevărul prin orientarea corectă a acestora. Dar un om nu are instinct și, prin urmare, acționează pe riscul său sau se bazează pe ceea ce spun alții și, prin urmare, face greșeli în mod constant.

Țara se împarte în două, argumentând cine este cel mai potrivit pentru a fi președinte și pentru a primi frâiele țării. Dar în viitor, oamenii vor conduce țara, deoarece vor simți că numai forța superioară poate conduce, pe care o vor atrage în populație. Cu alte cuvinte, Creatorul va domni, dar numai dacă oamenii Îl invită să domnească.

Din partea a 3-a a lecției zilnice de Kabbalah, 8.11.2020, Scrieri ale lui Baal HaSulam „Pacea în lume”

Când vine cea mai fericită perioadă din viața ta

Întrebare: Unii oameni de știință au stabilit cea mai nefericită vârstă a vieții oamenilor. Au fost chestionați oameni de diferite vârste din 132 de țări și au constatat că cea mai fericită perioadă este 18-20 de ani.

Apoi situația începe să se deterioreze. Și cel mai rău este 47- 48 de ani. Aceasta este o perioadă nefericită în senzațiile unei persoane. Această condiție durează până la 60 ani și apoi treptat se îmbunătățește. Iar la 70 de ani, ești din nou ca un copil, deci te simți bine.

Poți explica aceste stări?

Răspuns: Nu. Cred că totul depinde de persoană. Dacă un om se comportă normal, lucrează din greu, are o familie, un loc de muncă, un scop în viață, atunci nu cred că aceștia sunt ani critici pentru el.

18-20 de ani, este clar: este un fel de descoperire a lumii. Dar apoi totul depinde de persoană.

Observație: Aici totul este clar din punct de vedere logic. Până la 45 de ani, toate speranțele tale sunt îngropate din ce în ce mai mult. Iar apoi decizi: „Ei bine, ce să faci ?!”

Comentariul meu: Depinde ce speranțe și cum să le îngropi. Nu știu la ce ai sperat, ce ai vrut să obții sau de ce ai fost dezamăgit.

Întrebare: Dacă nu împarți viața unei persoane obișnuite în perioade nefericite și fericite, cum ar trebui să trăiască, în opinia ta?

Răspuns: Fiecare zi este ca o viață. Începi de la zero și termini cu zero. Oferă totul din tine pentru ziua respectivă! Mâine mă voi trezi și voi avea o nouă viață.

Întrebare: Cum mă pot trezi astfel încât să mă ridic și să fiu complet treaz până seara?

Răspuns: Studenții mei mă obligă. Simt frică în fața lor. Frică. Trebuie, trebuie să fac ceva. Nu-i pot lăsa așa. Trebuie să-i împing, să-i inspir. Trebuie să-i pornesc tot timpul. Asta mă preocupă cu adevărat.

Întrebare: Și gândul tău, ce este pentru ei?

Răspuns: Pentru ei, desigur. Nu cu mine. Încerc să nu am nici un calcul cu mine.

Întrebare: Cu alte cuvinte, sarcina este să te dăruiești pe deplin?

Răspuns: Sarcina începe chiar înainte de începerea lecției de dimineață, când mă trezesc, chiar înainte de a începe să mă pregătesc pentru zi, mă consider mort. Da, mort. Și nu am nevoie de nimic de la viață, cu excepția faptului că trebuie să dau totul acum.

Întrebare: Deci mort înseamnă că nu exist? Nu există nici o grijă de sine, și așa ies în lume?

Răspuns: Este absolut corect!

Întrebare: Așa încep ziua și așa ar trebui să o petrec?

Răspuns: Sigur. Iar atunci ai un calcul foarte corect cu tine, cu viața, cu studenții. Ei bine, ceea ce se întâmplă apoi, este deja în puterea Creatorului.

Întrebare: Dacă iei și transporți la o persoană obișnuită, pot ei avea o astfel de atitudine față de familia și copiii lor?

Răspuns: Absolut la fel. Se lasă pe sine, se dăruiește. Dar pentru lume.

Întrebare: Adică, pentru familie, vecini și cei îndepărtați?

Răspuns: Da. Așa se trăiește, dăruindu-te. Nu ai idee cât este de bun, ușor, gratuit și, cel mai important, corect.

Întrebare: Acesta este sfatul tău principal?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și atunci nu vor exista perioade de fericire, nefericire?

Răspuns: Nimic!

Observație: Eu nu exist.

Comentariul meu: Da. Dar vei fi în mod constant în tensiune dacă te dăruiești lor.

Întrebare: Este aceasta o tensiune bună? Are un element de fericire?

Răspuns: Aceasta este fericirea.

Din „Știrile cu Dr. Michael Laitman” KabTV, 9/7/20

La ce întrebări răspunde mai repede sistemul spiritual?

Întrebare: La ce întrebări răspunde mai repede sistemul spiritual?

Răspuns: La întrebările care sunt puse corect, brusc, calitativ și cantitativ, ceea ce înseamnă, întrebări care sunt puse cu o forță mai mare, solicitând corectarea ego-ului.

Dacă un mare egoist și aș spune chiar dacă un „criminal” se întoarce către Creator, Creatorul răspunde la cererea sa mai repede decât la cererea unui băiat bun. Totul depinde de severitatea cererii.

Din emisiunea KabTV  „Fundamentele Kabbalei” din 04.11.18

Conform dorințelor publicului

Întrebare: Toți specialiștii în marketing îi sfătuiesc pe profesori să studieze publicul înainte de a vorbi. esti de acord cu asta?

Răspuns: Dar nu voi satisface dorințele lor. Nu mă interesează deloc. Trebuie să-i învăț ceea ce cred că este necesar și ce ar trebui să-i intereseze.

Cursurile mele constau din două părți, care ar trebui făcute simultan. Aceasta este inițierea dorinței de a ști ce vreau să le dau și absorbția acestor cunoștințe de către studenți.

Întrebare: Să presupunem că ați fost invitat la un public de câteva sute de oameni care doresc să audă despre reîncarnare, iar acesta este un subiect foarte dificil pentru începători. Ați spune tot ceea ce credeți că este necesar?

Răspuns: Dacă acest subiect a fost comandat în avans și l-au discutat cu mine, atunci probabil aș fi de acord, plecând de la faptul că vreau cu adevărat să ajung la acel public, iar ei nu ar fi de acord cu un alt subiect.

Ținând cont de dorința lor, le-aș spune despre ciclurile de viață, dar numai într-un anumit mod: de ce natura are nevoie de ele, de ce natura acționează cu noi în acest fel, cum le putem schimba, cum poate fi folosită actuala încarnare pentru a schimba întregul scop al ciclurilor de viață etc. Îl voi întoarce oricum, astfel încât să fie interesați și să dorească să studieze.

Întrebare: V-ați sfătui studenții să studieze nevoile publicului înainte de a începe o prelegere?

Răspuns: Nu. Singurul lucru este că putem face ca subiectele noastre să se potrivească cu ceea ce fac ascultătorii, de exemplu, zoologie, biologie, astronomie etc.

Din emisiunea KabTV  „Abilități de comunicare” din 14.08.2020