De ce ar trebui să ne ridicăm peste dezacord?

Întrebare: Există diverse conflicte în natură, în special în lumea animalelor. De ce, la nivel uman, ar trebui să ne ridicăm peste dezacord? Să trăim dupa natura!

Răspuns: Suntem descendenți ai lumii animale, care s-au ridicat la nivelul Omului (Adam). Chiar si egoismul nostru nu este același cu cel al animalelor. Ele il au instinctiv, dat de natura lor și nu sunt capabile să-l schimbe. Ele pot profita la maximum doar pentru propriul lor beneficiu.

Prin urmare, nivelul animal nu poate fi un exemplu pentru noi. Omul este un animal social. Pentru a fi util din punct de vedere social, el trebuie să se corecteze. Nu se poate face nimic aici. Trebuie să facem acest lucru; altfel nu vom avea viitor.

Observație: Dar suntem parte a naturii …

Răspunsul meu: Suntem parte a naturii numai în funcție de corpul nostru animal, dar nu în funcție de egoismul nostru. Nu confundați aceste două niveluri în noi.

Din emisiunea KabTV  „Era post-Coronavirus”, 21.05.2020

Ce va face oamenii mai buni?

Întrebare: Unele rețele sociale ajută oamenii să devină mai amabili. În acest timp tensionat, când pandemia se dezlănțuie, politicienii luptă pentru voturi, iar protestatarii cer justiție rasială, comunicarea umană devine tot mai importantă.

Cercetătorii de la Universitatea Carnegie Mellon au dezvoltat o metodă automatizată pentru a face comunicarea mai politicoasă. Oamenii de știință sunt siguri că politețea și comunicarea amabilă ne vor face bine. Acum au dezvoltat o metodă automatizată de comunicare.

Pot astfel de algoritmi să învețe cu adevărat o persoană un mod diferit de comunicare și o altă linie de gândire?

Răspuns: În principiu, pot, într-o foarte mică măsură. Depinde cât de serios ne vom raporta la un astfel de model de comunicare, cât de mult vom fi în măsură să respectăm toate aceste reguli: îmi pare rău, vă rog, vă mulțumesc – și tot timpul să insuflăm emoții pozitive unul în celălalt și așa mai departe.

Acest lucru poate înmuia societatea într-un fel. Dar într-o măsură foarte nesemnificativă, deoarece, prin aceasta, ne abatem de la scopul Creației.

Scopul Creației este de a aduce o persoană la conștientizarea naturii sale ca fiind rea. Prin urmare, trebuie să înțelegem că oricât de buni, albi și pufoși am fi în exterior, în afara noastră, înăuntru vom rămâne în continuare urâți, negri, întunecați și răi. Deci, nu ne va schimba din interior, dar ne va ajuta să înțelegem rapid cine suntem cu adevărat înăuntrul nostru. La fel ca atunci când aprinzi lumina dintr-o cameră, poți vedea mai bine cât de murdar este.

Întrebare: Oare toate mesajele amabile, orice bunătate și politețe ajută doar la dezvăluirea negativității care se ascunde în interior?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Ce se întâmplă cu o persoană în continuare?

Răspuns: Începem să simțim cine suntem în noi.

Întrebare: Este necesar să avem atât negativitate internă, cât și amabilitate externă, politețe externă, o atitudine pozitivă unul față de celălalt? Sau ar trebui să existe doar bunătate, îndurare, pozitivitate și comunicare armonioasă?

Răspuns: Trebuie să ne luptăm în permanență cu natura noastră egoistă lacomă și nu doar să manifestăm toate acestea în exterior într-o formă frumoasă în relația dintre ele, ca toate metodele – atât cele despre care vorbești, cât și altele.

Trebuie să înțelegem că nimic nu se află în ambalaje exterioare frumoase, în ambalaje, în bonboniere, ci în schimbarea noastră, a naturii noastre. Abia atunci putem realiza cu adevărat o stare în care umanitatea va deveni diferită. Va deveni diferită în sine – dăruitoare, iubitoare și înțelegătoare.

Întrebare: Ce ajutor aduce acest rău din om? De ce ne este dat?

Răspuns: Acest rău este necesar pentru a ne dezvălui natura noastră. Aceasta este firea noastră, aceasta este ceea ce suntem noi, nu ceva artificial, extern, străin. Așa este dezvăluită natura noastră.

Nu este ușor să i se dezvăluie unui om cât de rău este. Vorbește cu oamenii și vei vedea cum reacționează aceștia când le spui cine sunt. Te vor urî; te vor bate. Nu vor fi de acord cu tine. Cum poți să îi acuzi de ceva care se presupune că este greșit ?!

Omului nu-i place atunci când i se arată așa ceva. Răul trebuie să ni-l dezvăluim singuri – să și-l dezvăluie fiecare și să ne ajutăm toți, împreună, să ajungem la concluzia că suntem ca niște fiare cumplite și că nu avem altă opțiune decât să ne corectăm cât mai curând posibil; altfel, ne vom mânca de vii unii pe alții.

Observație: Ați avut pe tweeter ceva interesant care spunea că ura este cea care oferă cunoștințe despre cum să umpli dorința altei persoane. Prin urmare, baza vieții este iubirea de sine și egoismul, iar restul este condimentul ei.

Comentariul meu: Da. Deci, este scris: „Am creat înclinația rea și am făcut Tora ca mirodenie”.

Întrebare: De ce ura ajută la îndeplinirea dorinței altei persoane?

Răspuns: Pentru că se transformă în ură față de natura sa și, astfel, se schimbă în direcția opusă, spre iubirea față de o altă persoană. Rezultă că, descoperind ura din mine, o pot urî eu însumi și apoi pot iubi o altă persoană.

Întrebare: Putem spune că această ură, acest rău care se află într-o persoană, ar trebui tratat ca un partener de luptă care ne ajută să devenim mai buni?

Răspuns: Da. Aceasta se numește „ajutor prin împotrivirea Lui”.

Întrebare: Ce le-ați spune tuturor oamenilor care așteaptă cu adevărat atitudini amabile, căldură și armonie în comunicarea cu alții?

Răspuns: Nu așteptați. Nu vă așteptați la nimic bun de la nimeni. Înțelegeți doar că totul depinde de fiecare dintre voi. Schimbați-vă – și lumea se va schimba.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 20/07/20

 

 

Punctul de început al dezvoltării umanității

Întrebare: Care generații, după părerea dvs., pot fi distinse ca punct de plecare în dezvoltarea umanității?

Răspuns: Există multe astfel de generații! Fiecare generație determină ceva în umanitate.

În ceea ce privește dezvoltarea spirituală a lumii, aceasta a început cu construirea Primului Templu. Cu toate acestea, nu este vorba despre construcția sa, ci despre perioada în care oamenii au început să se conecteze serios între ei și să dezvăluie , în legătura lor, Forța Superioară, Creatorul.

Întrebare: Credeți că din această perioadă, 1000 de ani î.Hr., a început dezvoltarea spirituală a întregii umanități?

Răspuns: A început chiar mai devreme, în Babilonul antic. Cu toate acestea, a devenit deosebit de intensă de la construirea Primului Templu.

Din KabTV „Era post-Coronavirus”, 21.05.2020

Cum este acest an nou diferit de toți cei anteriori?

Cum putem face acest nou an diferit de toți ceilalți, adică să facem un salt la un nivel spiritual? Și nu orice grad spiritual, ci cel care este în concordanță cu Ultima Generație.

Există o diferență uriașă între asta și ceea ce au realizat puținii aleși, Cabaliștii din trecut. Acesta este un sentiment complet diferit, o revelație diferită – adevărata revelație a Creatorului față de creaturile acestei lumi.

Acest nou an diferă de toți anii anteriori prin faptul că, Creatorul începe să se raporteze la lume ca o singură unitate. Și noi, de asemenea, trebuie să ne raportăm la El în acest fel, să ne întoarcem la Creator ca lume întreagă și să tragem întreaga lume la acest scop stabilit de Creator pentru noi.

În acest nou an, se dezvăluie o nouă stare a realității. Abia acum, după multe mii de ani de dezvoltare umană, omenirea este cu totul capabilă să se ridice la primul grad spiritual. Deja începem să intrăm: Primele grupuri de zece deschid această ușă, intră și trag întreaga lume cu ei. Trebuie să fiți pregătiți pentru acest lucru și să vă simțiți responsabilitatea, puterea, încrederea și garanția reciprocă.

Din lecția zilnică de Cabala 15/9/20, „Ce este pregătirea pentru Selichot (iertare)

Care este vina noastră?

Când cineva îi cere iertare Creatorului, trebuie să simtă că a păcătuit. În caz contrar, se dovedește că el doar își bate joc de Creator și de întregul sistem pe care El l-a creat. Cu toate acestea, nu simțim că am comis vreun păcat și nu credem că trebuie să fim corectați. Totul se întâmplă pentru că există o lege în natură care zice că dacă repeți o crimă pentru a doua oară și o consideri deja permisă, nu se recunoaște ca fiind păcat.

Prin urmare, trebuie să ne gândim: este posibil să comitem crime în viața noastră? De fapt, suntem plini de infracțiuni, fiecare dintre noi în fiecare moment. Cu toate acestea, ne întoarcem la ele tot timpul și, prin urmare, în egoismul nostru, nu simțim că comitem o crimă. Repeti o crimă a doua oară și începi să o consideri normă; aceasta este legea naturii.

Omul este nedumerit: ce am făcut? Pe cine am rănit? Crima se simte doar pentru prima dată. După aceea, o pot repeta de o mie de ori și nu voi simți că fac ceva rău.

Iată de ce nu simțim că suntem păcătoși atunci când cerem iertare Creatorului. Care este vina noastră? Înainte de Rosh HaShanah este obișnuit să plângi și să ceri iertare, dar acestea sunt lacrimi artificiale, deoarece nu ne recunoaștem crimele.

Prin urmare, trebuie să fim incluși în grupul de zece și să aflăm că ne neglijăm prietenii, legătura și apelul către Creator. Nu simțim că ne întoarcem în mod constant la aceleași crime și, prin urmare, încetăm să le considerăm păcat, un viciu.

Ar trebui să simt cât de mult îl ignor pe Creator pentru a-i cere iertare pentru că nu-L apreciez suficient, fără să-mi dau seama că doar Creatorul face totul, aranjează totul, controlează totul, că nu există altcineva în afară de El și eu depind de El sută la sută.

Nu aveam în vedere corect prezența Creatorului în viața noastră, nu recunoaştem că numai El ne determină gândurile, dorințele, percepția realității. Acum cer să mă ierte pentru că nu i-am acordat importanță Creatorului.

Înseamnă că toate cererile mele de iertare se referă doar la singularitatea guvernării superioare și toate apelurile mele către Creator sunt doar prin intermediul celor zece. Toate acestea le stabilim în legătura noastră: cât de mult îi ignor pe prietenii mei, nu-i consider ca mari și nu-i prețuiesc pe cei zece, care este singurul instrument care mă poate direcționa către Creator.

În măsura în care îi ignor grupul meu de zece, îl ignor pe Creator. De aceea, mai întâi de toate, trebuie să lucrez cu grupul de zece și, prin aceasta, voi ajunge la Creator.

Din lecția zilnică de Cabala 15/9/20, „Ce este pregătirea pentru Selichot (iertare)”

Urează Creatorului un an bun!

În primul rând, trebuie să apăs „ Delete” la toate acuzațiile mele împotriva prietenilor, pentru că nu ei au acționat rău față de mine, ci Creatorul. În locul prietenilor mei, trebuie să-l văd pe Creator care se ascunde în spatele lor și mă tachinează intenționat.

Creatorul stă în spatele fiecărui prieten, încurajându-l să facă ceva ce eu condamn. Prin urmare, îmi șterg toate acuzațiile împotriva prietenilor mei și văd doar Creatorul care i-a împins la aceste acțiuni.

Și, prin urmare, îmi cer scuze prietenilor mei pentru că am crezut că sunt răi. Nu au fost ei deloc, ci Creatorul care a trezit înclinația rea din ei și a făcut totul.

Dar nu am acuzații nici împotriva Creatorului pentru că „nu este altcineva în afară de El, care este bun și face bine”. Dacă mă simt rău, indică faptul că în interiorul meu transform tot binele Lui în rău.

Eu sunt acum în lumea infinitului, în Grădina Edenului (paradis), și tu de asemenea! De ce pe pământ simțim iadul în loc de paradis? Este pentru că percepem acest paradis în Kelim-ul nostru corupt. Cum le pot remedia? Creatorul mi-a dat ocazia să mă verific în relația cu prietenii mei. Dacă îi iubesc, atunci mi-am corectat atitudinea față de aproapele meu.

Cerem Creatorului să ne ajute să realizăm o bună unitate între noi pentru a-I aduce mulțumire. Vrem să-I urăm un an bun! Un an bun înseamnă că am făcut o schimbare bună, adică am pregătit un loc în care Creatorul să se reveleze pentru a ne exprima iubirea și unitatea. Așa că îi urăm Creatorului: „ Un an bun!”

Încercați să-i urați Creatorului un an bun prin intermediul conexiunii voastre. Și apoi El va fi revelat în Rosh HaShanah ca regele care a făcut toate acestea. Noi suntem creațiile Lui, iar El ne unește și se bucură în noi.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 17/9/20, „Ce este pregătirea pentru Selichot (iertare)”

Rolul imigranților evrei din Rusia în dezvoltarea spirituală

Întrebare: În anii 70 și apoi în anii 90 ai secolului douăzeci, a început repatrierea evreilor din Uniunea Sovietică. De ce, după stabilirea Statului Israel, suntem adunați aici chiar acum?

Răspuns: Noi trăim într-un timp unic. Acum trebuie să se decidă dacă vom merge pe calea corectă, adică să explicăm poporului evreu, oriunde sunt ei și indiferent de cum sunt amestecați cu alte națiuni, rolul lor istoric special: să arate tuturor oamenilor lumii metoda unificării. Noi trebuie să îndeplinim această misiune și apoi lumea își va realiza existența corectă, perfectă, comfortabilă.

Dacă noi nu facem asta atunci lumea va trebui să plonjeze în încurcături chiar și mai mari. Într-un final tot va conștientiza ticăloșia dezvoltării sale egoiste, însă asta se va întâmpla după mulți ani de suferință severă.

Întrebare: Dezvoltarea spirituală, adică un apel de a studia Creatorul, natura și sufletul a început să reînvie în secolul 18 cu apariția Hasidismului. În mod interesant, primii sioniști au venit din Rusia. În principiu, ei au creat Statul Israel. Asta este cumva conectată cu același Hasidism?

Răspuns: Au fost toți din comunitățile religioase evreiești, așa că ei au avut o mișcare interioară instinctivă spre unificare, plus asuprirea externă. Așa că totul coincide.

Dar în timpul nostru este o stare complet diferită atât a oamenilor cât și a statului. Anti-semitismul global care se răspândește cu rapiditate probabil va lua un rol de conducere care va aduce împreună evreii într-un singur loc și îi va face să realizeze de ce ei sunt atât de urâți.

Întrebare: Rezultă că sioniștii din Rusia sunt cei care au devenit fundația pentru formarea Statului Israel și pentru dezvoltarea spirituală în general?

Răspuns: Da. Întâi ei au renunțat la credință și au părăsit partea religioasă a poporului care nu a sprijinit restabilirea pe pământul Israel. Aceștia erau oameni tineri viguroși, nereligioși, absolut sănătoși care au crezut că a fost necesară construirea socialismului și comunismului, nu pe un pământ străin, ci aici, în Israel. De aceea ei au venit aici cu un asemenea impuls comunist.

De pe KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării Poporului Israel” 12/28/19

Omul este cineva care este compătimitor

Observație: Poetul persan sufist din secolul al XII-lea Saadi a spus: „Dacă ești indiferent față de suferința altora, nu poți fi numit ființă umană”.

Răspunsul meu: Da. Numai cineva care are compasiune poate fi numit ființă umană.

Aceasta înseamnă că are un impuls de a se conecta cu ceilalți. Și în legătura corectă cu ceilalți: în compasiune, într-o comunicare bună etc., o persoană își construiește matricea numită Adam (om).

Întrebare: Cu alte cuvinte, conștient sau subconștient, el simte că este legat de aproapele său, depinde de el și de aceea suferința aproapelui său este aproape de el?

Răspuns: Acest lucru depinde deja de gradul său și de motivele sale. Dacă simte că depinde de ceilalți, această dependență îl obligă să fie compătimitor? Dar aceasta este o versiune egoistă a compasiunii.

Întrebare: Ce este compasiunea pentru ceilalți pentru un cabalist?

Răspuns: Pentru un cabalist, a simți compasiune pentru ceilalți înseamnă a scoate pe cineva dintr-o stare de suferință fără a-l lăsa acolo nici măcar o clipă.

De îndată ce văd o altă persoană suferind, trebuie imediat, prin orice mijloace – de obicei prin compasiune cu el – să-i arăt că îl simpatizez și încep să-l trag încet.

Trebuie să existe o încercare sau o acțiune atunci când te pui în mod specific în aceeași stare în care se află și începi să-l crești.

Întrebare: Cum îl crești? Ce îi spui? Ce faci?

Răspuns: Depinde în ce stare se află, ce sentimente, ce tip de greutăți. Dar, în principiu, trebuie să-i transmit globalitatea lumii, globalitatea umanității, globalitatea și eternitatea existenței noastre, că de fapt nu există nimic rău sau rău în lume și în natură.

Orice se întâmplă cu corpul nostru, cu cei dragi, ceva ce nici nu ne putem imagina, Doamne ferește, orice dificultăți și probleme, totuși, totul trece doar prin corpul nostru, care este oricum destinat morții și nimic mai mult. Iar sufletul nostru suferă ascensiuni continue și trebuie să ne agățăm de suflet și să ne gândim la el.

Întrebare: Când se spune că un cabalist simte suferința întregii lumi, ce înseamnă?

Răspuns: Suferința întregii lumi este pentru că deoarece oamenii sunt încă foarte departe de a-și începe ascensiunea spre echivalența formei cu Creatorul. La urma urmei, există o astfel de ocazie minunată de a începe să urcăm și de a ajuta împreună pe toată lumea, astfel încât să nu existe nicio dificultate pentru ca oricine să fie constant în ascensiune și în revelația Creatorului. Revelația Creatorului este realizarea perfecțiunii veșnice și nu o folosim.

Din „Știri cu Michael Laitman” KabTV, 18.05.2020

“Natura face un hiatus” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Natura face un hiatus

Un nou an este un moment excelent pentru reflectare. Aceste zile, pe măsură ce începe un nou an conform calendarului ebraic, cred că ar trebui să reflectăm la ceea ce a însemnat Covid-19 pentru noi, ca societate. Unde mergeam? Până la izbucnire chiar, tensiunile internaționale crescuseră la astfel de niveluri, încât toată lumea a fost tacit de acord că va izbucni un uriaș război. America vs. China, Rusia vs. America, Coreea de Nord vs. America, Pakistan vs. India (ambele puteri nucleare), conflictele regionale și globale amenințau să izbucnească în întreaga lume. Virusul a forțat totul să se oprească. Ne-a dat o pauză, o șansă de a ne redirecționa.

Pandemia, incendiile fără precedent, sezonul uraganelor fără seamăn, violența de stradă și din familii, tensiunile rasiale și sociale și toate celelalte lovituri care ne-au lovit anul acesta, indică faptul că ne confruntăm cu o schimbare sistemică. Dar asta ne-a salvat de noi înșine.

Coronavirusul ne-a arătat, de asemenea, cât de repede se recuperează natura dacă o lăsăm în pace. Timp de câteva săptămâni, am asistat la o recuperare a faunei sălbatice pe care nu am mai văzut-o până acum, și pe care nu o credeam posibilă. Dar, de îndată ce restricţiile au fost ușurate, ne-am reluat lăcomia, de parcă am fi spus „Natura poate aștepta”.

Pandemia, incendiile fără precedent, sezonul uraganelor fără seamăn, violența de stradă și din familii, tensiunile rasiale și sociale și toate celelalte lovituri care ne-au atins anul acesta, indică faptul că ne confruntăm cu o schimbare sistemică. Dar asta ne-a salvat de noi înșine. Orice vătămare a provocat dezastrele, acestea sunt mult mai mici decât ceea ce am avea, și ne-am provoca nouă înşine prin înstrăinarea noastră totală și atitudinea abuzivă față de natură și față de oameni. Eram la un pas, iar natura ne-a tras înapoi de la marginea prăpastiei.

Sper că nu ne va lăsa să mergem din nou acolo și sper că vom înțelege în cele din urmă că trebuie să ne oprim și să ne gândim la viețile noastre. Natura ne-a oprit cursa de șobolani, dar trebuie să ne întrebăm de ce. Dacă facem asta, atunci putem construi împreună o viață grozavă. Dacă nu o facem, atunci fie natura va continua să ne împiedice prin lovituri din ce în ce mai dureroase, fie ne vom distruge noi înșine și o mare parte a planetei, împreună cu noi.

“Flăcările urii sunt mai fierbinți decât focul” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Flăcările urii sunt mai fierbinți decât focul

Cumva, flăcările de pe Coasta de Vest, care s-au răspândit până acum în jumătatea de vest a SUA, din Montana pȃnă în Texas, par să fi atenuat certurile electorale aprinse, bătălia fără speranță împotriva Covid-19 și chiar tragedia pe care acest sezon al uraganelor o dezlănțuie în statele de-a lungul Golfului Mexic. Dar dacă nu ne dăm seama că flăcările, furtunile, virusul, tensiunile rasiale și violența de pe străzile Americii și din casele americane provin din aceeași sursă, lucrurile se vor înrăutăți, oricât de greu ar fi să ne imaginăm.

Ura din inimile a prea mulți americani de astăzi este mai fierbinte decât flăcările care ard cele mai frumoase peisaje ale țării. Ea declanșează furtuni, aprinde străzile și pune oamenii unul împotriva celuilalt. Până la stingerea focului din inimile americanilor, țara va continua să se destrame.

O persoană de pe pagina mea de Facebook a întrebat cu resentiment: „Te rogi pentru ea (America)? Te rogi pentru vecinii tăi?” Era supărată de ceea ce părea a fi admonestare și simțea că nu mi-ar păsa. Înțeleg de ce s-ar simți așa, dar adevărul este chiar opusul. Din 2002, am făcut cel puțin patru tururi lungi de la o coastă la alta a Americii, discutând despre viitorul pe care l-am văzut pentru America în general, și pentru evreii americani în special. În timpul tuturor evenimentelor, avertismentele mele au fost întâmpinate cu ridiculizare și condescendență. Asta nu m-a împiedicat să încerc din nou și din nou. Și când nu făceam turnee, scriam sau vorbeam despre asta – pe paginile mele de socializare și pe orice debuşeu care îmi publica avertismentele. Încă o fac. Sunt acestea acțiunile cuiva căruia nu îi pasă? Oare cineva căruia nu i-ar păsa, ar ieşi de pe drumul lui, ar investi bani și s-ar confrunta cu derȃderea și acuzațiile că este nerealist?

Chiar și acum, când avertismentele mele se împlinesc, unii americani aleg să se concentreze mai degrabă pe tonul cuvintelor mele decât pe acțiunile lor. În loc să vadă că spun acum ceea ce spuneam în ultimele două decenii și că singurul meu scop este să-i avertizez și să sugerez ceea ce cred că îi va ajuta, ei aleg să analizeze alegerea cuvintelor mele. Le-ar fi mult mai util dacă ar privi în propriile inimi și ar examina cum se simt unul față de celălalt, deoarece aceasta este cheia problemei.

Acesta este adevarul. Aș putea alege să vorbesc cititorilor mei cu cuvinte dulci și să fiu o persoană populară, dar asta nu ar fi un act de iubire; ar fi linguşire pentru a câștiga faimă sau bani. Mai rău încă, nu le-ar oferi nimic valoros cititorilor mei vorbitori de limbă engleză, care să-i ajute în criza crescȃndă. Darul meu a fost atunci ceea ce este şi acum: adevărul. Dacă aveți o băşică, spargeți-o cât este mică. Atunci doare întotdeauna cel mai puțin. Așa că, acum știţi că mă rog pentru America, iar rugăciunea mea este întotdeauna aceeași: ca americanii să cunoască adevărul și să aibă puterea și curajul de a acționa în consecință.

Ura din inimile a prea mulți americani de astăzi este mai fierbinte decât flăcările care ard cele mai frumoase peisaje ale țării. Ea declanșează furtuni, aprinde străzile și pune oamenii unul împotriva celuilalt. Până la stingerea focului din inimile americanilor, țara va continua să se destrame.

În gȃlceava și certurile despre cine are dreptate, toată lumea greșește. Singurul răspuns corect este că certurile există pentru a ne ridica deasupra lor și a face pace. Diferențele sunt făcute pentru a ne ajuta să evoluăm și să vedem mai multe puncte de vedere. Atât timp cât nu înțelegem că nu putem câștiga războiul social decât dacă ambele părți se unesc deasupra urii dintre ele și că ura însăși este singurul inamic real, necazurile vor continua să vină mai repede și mai intens.

Acest lucru este valabil pentru America, așa cum este valabil pentru oriunde altundeva. Dar în acest moment, America arde, se îneacă, moare prin focuri de armă și umple spitalele cu pacienți Covid. Și din moment ce americanii sunt în durere, inima mea se îndreaptă către ei. Mă rog pentru ei și le doresc binele: să vadă adevărul și să aibă curajul să se unească, deasupra urii.