“Individual şi colectiv în pocăinţă” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Individual şi colectiv în pocăinţă

„„Cum vor ispăși evreii păcatele lor?” s-a întrebat regele David. La care Creatorul a răspuns: „Când suferința se va abate asupra evreilor din cauza păcatelor lor, ei ar trebui să se adune înaintea Mea într-o unitate deplină. Împreună își vor mărturisi păcatele și vor recita ordinea iertărilor, iar eu voi răspunde rugăciunilor lor.’”(Mishna) Aceasta exemplifică însăși esența națiunii israeliene, care ne cere să adoptăm o abordare colectivă față de tot, de bine și de rău.

Pentru această spargere a poporului nostru este cea pentru care ar trebui să cerem iertare, pentru ignorarea decalajelor crescânde dintre noi, pentru uitarea a ceea ce se așteaptă de la noi ca popor, și pentru comportamentul nostru real, care nu este sincronizat cu garanția reciprocă.

Slichot (iertările), rugăciunile comune rostite în timpul înaltelor sărbători, reprezintă un moment special de introspecție și pocăință. Dar pentru ce ar trebui să cerem iertare? Această perioadă specială ne arată că, în mod colectiv, ne-am îndreptat în viața noastră mai mult spre separare decât spre legătura cu ceilalți, și acesta este păcatul pentru care trebuie să cerem iertare.

Acest lucru are implicații importante pentru Zilele Pocăinței dintre Rosh Hashanah și Yom Kippur. Toată introspecția noastră – tot ceea ce dorim să reflectăm, să examinăm, să clarificăm, să recunoaștem, să mărturisim, să cerem iertare – trebuie, de asemenea, să fie realizată în comun și în deplină considerare a fiecărui membru al națiunii.

Cu toate acestea, din moment ce am fost crescuți separat, am fost instruiți și încurajați să ne gestionăm ca indivizi. În consecință, ne-am îndepărtat de începuturile noastre împreună și ne-am pierdut conștientizarea de noi înșine ca popor. Cu alte cuvinte, ne-am întors de la a ne comporta ca o societate inspirată, organizată și operată în conformitate cu garanția reciprocă.

Senzația că suntem ca organele unui singur corp – conștiința în care fiecare individ nu este evaluat separat, ci mai degrabă ca parte integrantă a unui întreg sănătos și complet funcțional – a degenerat. Trebuie să ne trezim treptat din această amăgire a divizării și să ne dăm seama că suntem priviți de ceilalți ca popor, nu ca o colecție de grupuri, de facțiuni sau de persoane separate.

Pentru această spargere a poporului nostru este cea pentru care ar trebui să cerem iertare, pentru ignorarea decalajelor crescânde dintre noi, pentru uitarea a ceea ce se așteaptă de la noi ca popor, și pentru comportamentul nostru real, care nu este sincronizat cu garanția reciprocă.

Nu există niciun motiv să fim supăraţi și să ne reproșăm reciproc; nu există niciun motiv pentru ceartă și cuvinte dure. În general, astfel de cuvinte realizează puțin și au adesea efectul opus. Luați, de exemplu, educarea copiilor. Ne ridicăm vocea și le poruncim „să fie buni, să dăruiască și să împartă”, dar cuvintele noastre par să nu fie auzite. Înainte de a se conforma, trebuie să recunoască în noi ceva, care vine din adâncul interior. Amintiți-vă de părinții voştri. Nu vă amintiți în special acțiunile lor mai degrabă, decât cuvintele lor? Deoarece copiii observă totul și au o abilitate puternică de a recunoaște ceea ce vine din locul real al inimii, ei învață cel mai bine din exemplele personale; noi suntem la fel.

Trebuie să profităm de ocazia oferită de Înaltele Sărbători pentru a redescoperi legăturile de conexiune iubitoare dintre noi. Ne lipsește doar conștientizarea diviziunii noastre pentru a putea striga și a cere forța de a ne uni, forța iubirii și a corectării. Scopul nostru final este de a interioriza noțiunea că suntem părți ale unui singur corp, care funcționează în garanție și iubire reciprocă.

Iubirea despre care vorbim este internă, profundă și ascunsă. Nu izbucnește în fața tuturor, așa cum se vede în filme sau la teatru, unde oricum, este iubire egoistă. Deci, este dificil și complicat să demonstrezi cum este atunci când toți sunt conectați și se simt ca unul.

După ce ajungem la această conștientizare profundă a stării în care ar trebui să fim, și să ne dăm seama că nici măcar nu am ajuns să depunem eforturi suficiente în acea direcție, atunci suntem gata să ne căim și să ne rugăm pentru ajutor. Când ajungem împreună la o cerere atât de sinceră de vindecare și unitate între noi, suntem pregătiți cu o rugăciune, care, cu siguranță, va fi împlinită.

Ce pot da adulții copiilor

Întrebare: Bunicii au o funcție specială în dezvoltarea nepoților lor? Cum se compară asta cu funcția părintelui?

Răspuns: Părinții furnizează corporalitate pentru copiii lor. Buncii sprjină nepoții lor mai mult spiritual.

Întrebare: Astăzi este dificil pentru adulți să țină pasul cu tinerii. Ce pot ei să îi învețe pe copii? Prin urmare, noi vedem căci copiii își neglijează părinții. Dacă în trecut părinții au transmis unele abilitați copiilor lor din generație în generație, astăzi un copil poate să-și câștige traiul singur.

Răspuns: Tu vorbești din punctul de vedere al egoismului absolut: Un copil poate căștiga bani. Dar el are nevoie de mai mult decât atât. El are nevoie de sprijin emoțional, mental, spiritual și psihologic. Fără părinți și chiar și fără bunici, el nu poate să găsească asta în el însuși.

Întrebare: Ce abilitați pot să transmită mai departe părinții copiilor lor astăzi în afară de sprijinul emoțional?

Răspuns: Când copiii încep să aibă copii lor, atunci părinții le pot da ceea ce simt copiii că este necesar pentru ei înșiși.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 5/21/20

Managementul prin creier

Comentariu: Cercetări noi sugerează că creierul uman răspunde mai mult emoțional la acțiunile negative pe care oamenii le efectuează și astfel ne este mai ușor să dăm vina decât să le oferim complimente. Pentru a complimenta o persoană, trebuie să activăm partea creierului care este responsabilă pentru gândirea analitică, în timp ce, pentru a-i insulta și mustra pe alții, sunt suficiente emoțiile pure și sentimentele spontane. Aceasta înseamnă că creierul este de vină pentru toate. Pe de altă parte, spuneți că ego-ul este de vină pentru toate.

Răspunsul meu: Creierul este doar o mașină mică. Nu produce nimic. Dar, în cele din urmă, când citim informații, vedem că este mai greu să spunem ceva pozitiv despre altul decât să spunem ceva negativ.

O reacție negativă este pur emoțională, iar emoțiile sunt egoul nostru direct, deci nu avem nevoie de energie pentru a o folosi. Pe de altă parte, a ajunge la concluzii pozitive despre o altă persoană este o mare muncă internă, deci, desigur, o persoană nu este înclinată să o facă.

Întrebare: Deci, aceasta înseamnă că toate războaiele nebunești inexplicabile care au loc acum sunt o ciocnire de emoții.

Răspuns: Desigur !!! Nu este logic acest lucru?

Comentariu: Și trebuie să vă ridicați deasupra emoțiilor, dar susțineți imediat că este imposibil.

Răspunsul meu: Este imposibil. Cum ne putem ridica deasupra sentimentelor noastre dacă sentimentele sunt cine suntem? Nu suntem ființe umane fără sentimente, ci computere și nu putem opera astfel.

Întrebare: Aceasta înseamnă că omenirea se va ciocni continuu în aceste războaie?

Răspuns: Da, dacă nu își schimbă sentimentele, nu își va schimba ego-ul și nu îl va corecta.

Deci, ne confruntăm cu epoca corectării ego-ului. Nu este o chestiune simplă, dar este clară și bună. Aici înțelepciunea Cabalei este dezvăluită ca metodă de corectare a ego-ului.

Întrebare: Aceasta înseamnă că tot ce avem nevoie este să ajungem la recunoașterea răului; aşa este?

Răspuns: Da, atât. Ce altceva mai avem nevoie? În lume nu există alt rău decât acela. Totul va merge bine.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” KabTV, 18.12.18

Germanii legilor lui Moise, partea 9

 Asimilarea în locul ascensiunii spirituale

Comentariu: Astăzi, America a luat locul Germaniei. Evreii de acolo urmează aproape același drum ca și omologii lor din Germania și Spania. Totul se întoarce.

Evreii americani sunt bine stabiliți și nu se gândesc la niciun alt loc unde să locuiască lângă America. În plus, ei disprețuiesc și pe Israel și nu vor să se asocieze cu el în niciun fel.

Răspunsul meu: Acesta este același lucru care s-a întâmplat cu evreii din Germania. Evreii americani vor avea ocazia să plece, dar nu o vor face. Deși ar putea merge în orice altă țară, nu vor merge!

Întrebare: Încerc să înțeleg ce este asimilarea. La urma urmei, nu este vorba doar de oprirea respectării tradițiilor și de a deveni ca toți ceilalți. Care este sensul interior al asimilării?

Răspuns: Este faptul că evreii se scufundă în natura altor națiuni, societăți și religii și nu vor să audă despre scopul lor sau despre datoria lor față de întreaga civilizație.

Conform științei Cabalei, evreii sunt datori tuturor. Și națiunile lumii o simt. Dacă evreii nu sunt angajați în rambursarea datoriei și nici nu caută să-și dea seama chiar pentru ei înșiși, atunci în mod firesc, calculul vine.

Este vorba despre asimilarea internă. Evreii, care odinioară erau altruisti, care aveau o metodă spirituală care putea uni alte națiuni, au căzut brusc în egoism și au devenit ca toți ceilalți. Aceasta se numește asimilare. Iar ceea ce li se cere este ascensiunea spirituală.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, citiți cărțile mele : Like a Bundle of Reeds: why unity and mutual guarantee are today’s call of the hour, and The Jewish Choice: Unity or Anti-Semitism, Historical facts on anti-Semitism as a reflection of Jewish social discord.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” de KabTV, 12.08.19

Libertate în limitele non-libertății

Întrebare: Însăși viața unei persoane este o graniță pentru eul său. Are limitări naturale, adică circumstanțele în care ne aflăm, de exemplu, pandemia care a cuprins lumea astăzi sau începutul crizei financiare. De asemenea, există obligații pe care noi, ca societate umană, ni le asumăm. Grădinița, școala, armata, sportul, munca, familia, toate acestea ne impun anumite limite. O persoană se află în mod constant într-un fel de limitări ale vieții.

De unde vine rădăcina lipsei de libertate a unei persoane?

Răspuns: Cum poate fi liber? Cum vă imaginați o persoană și, în general, oricine în natură care este liber, dacă natura este o asociere de forțe și legi care lucrează doar împreună, pe baza unui singur obiectiv dintr-un singur punct?

Nu este nimic liber în natură, pornind de la univers la tot ceea ce există pe Pământ.

Ce înseamnă libertatea? Să fac ce vreau? Ce vreau? Cine definește acest lucru?

În general, conceptul de libertate este foarte relativ. Să spunem că vreau să obțin libertatea. Înseamnă că mă gândesc la cum să fac asta. Exist întotdeauna în anumite limite, circumstanțe, schimbări care mă afectează. Desigur, în acest sens, nu sunt liber.

Dacă sunt de acord cu ceea ce mă afectează și justific în mod absolut aceste influențe și reacția mea față de ele, atunci nu voi simți limitările lor, presiunea lor asupra mea și mă voi simți liber.

Observație: Este o abordare interesantă. Se pare că unele circumstanțe mă presează în mod constant.

Comentariul meu: Miliarde de diverși factori! Dar sunt de acord cu ei și mă alătur bucuros acțiunilor lor fără a rezista deloc, ci dimpotrivă, acceptând de fiecare dată cu plăcere influența lor asupra mea și, prin urmare, nu simt nici o rezistență din partea mea. Aceasta se numește libertate.

Totodată, nu simt nici o presiune! Sunt liber! Dar numai cu condiția să înțeleg ce se întâmplă cu mine, să pricep, să simt, să percep și să fiu absolut de acord cu asta.

Din „Management Skills” de la KabTV, 02.07.2020

Un cadru și libertate absolută

Întrebare: Sunt oameni care nu pot trăi într-un cadru restrictiv. Și mai sunt oameni care nu pot trăi fără cadrul lumii noastre. Care este abordarea corectă a acestui fenomen?

Răspuns: Este o asemenea expresie: libertatea este o necesitate conștientă. Dacă simt nevoia pentru supunere, atunci în interiorul acestui cadru eu deja sunt liber. Dar asta este incorect deoarece cu toate acestea asta este tot o necesitate.

Dacă eu investighez natura în care mă aflu atunci încep să înțeleg că asta nu este o necesitate ci o dorință conștientă de a mă supune tuturor legilor naturii, tuturor forțelor care mă afectează și să mă ridic la nivelul de dăruire absolută. Asta este libertate absolută.

De pe KabTV “Abilitați de management” 7/2/20

Germanii legilor lui Moise, partea 8

Comentariu: Dezbinarea în Israel este mai puternică astăzi decât acum 100 de ani. Văd că nimeni nu învață nimic din istorie.

Răspunsul meu: Nu te baza pe istorie. Trebuie doar să explicăm totul în generația noastră. Sper că generația noastră va începe să ne asculte în cele din urmă.

Trebuie să execut acest lucru. Nu există nici o problemă cu asta. Privind la istorie, mă îndoiesc că voi fi dezamăgit sau că toată munca mea va fi degeaba. Nimic nu este irosit. Încă trebuie să ne îndeplinim scopul.

Dacă poți salva cel puțin o persoană, ca să nu mai vorbim de mase sau de întreaga umanitate, care caută direcție, dar nu știe unde să o găsească și le poți arăta cumva calea, atunci trebuie să acționezi astfel încât avansarea generală vizează un scop mai înalt, către o mișcare comună mai blândă a popoarelor.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” de KabTV, 12.08.19

 

În funcție de cerințele pământești

Întrebare: De-a lungul istoriei poporului evreu, a existat o confruntare constantă între ei.

Chiar și sioniștii au fost împărțiți între cei care credeau că Israelul ar trebui să devină un centru spiritual și cei care susțineau că este suficient să te muți aici și să creezi aici un centru politic.

În acel moment, în Rusia au apărut multe partide: menșevici, socialiști-revoluționari și sutele negre. Și, în fiecare dintre ele, evreii au luat parte activă. Adică, urmarea fragmentării religioase a fost cea politică.

Cum a cauzat înstrăinarea evreilor de la principiile religioase astfel de fenomene în natură?

Răspuns: Aceasta nu este înstrăinarea, ci absența cursului corect spre corectarea oamenilor, spre realizarea misiunii lor spirituale istorice. Lipsa de înțelegere a propriei lor unicități, a scopului lor, a dus la faptul că evreii au început să se angajeze în politică în loc să-i învețe pe oameni elementele de bază ale angajamentului spiritual.

Au trăit în conformitate cu nevoile lor pământești și au mers acolo unde i-a condus sufletul lor pământesc. Ei nu au fost învățați să aibă grijă de scopul lor superior, spiritual, istoric și au fost irosiți atât de mulți ani.

Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea a apărut Baal HaSulam și a explicat baza existenței noastre: de ce și la ce ar trebui să avansăm.

Comentariu: După ce au obținut drepturile și posibilitatea de a studia, mulți evrei ruși au început să lucreze în organele de conducere și altor organizații. Dar toate acestea nu au durat mai mult de 10-15 ani. Antisemitismul nu a dispărut și a început să unească evreii.

Răspunsul meu: În această perioadă, evreii au început să pătrundă în diferite curente mondiale. Și când antisemitismul a apărut în aceste curente, evreii s-au adunat într-un singur grup.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, citiți cartea mea „Alegerea evreiască: unitate sau antisemitism, fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreiești”.

Din KabTV„ Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel”, 28.12.19

Porniți lumina din univers

În măsura în care suntem conectați în grupul de zece, vom începe să simțim nevoia de a adăuga din ce în ce mai multe grupuri de zece la noi și de a extinde granițele unității noastre, deoarece numai în această formă ne putem apropia din ce în ce mai mult de Creator.

Revelația Creatorului are loc atât în ​​moduri cantitative, cât și calitative. Forța revelației depinde de cât de mult ne putem extinde Kli-ul adăugând noi grupuri de zece, adică Partzufim. În același timp, calitatea revelației crește deoarece există entitatea principală, principalul Kli, in care sunt îmbrăcate cele suplimentare, adăugând armonici tonului principal.

Cele mai răsunătoare combinații, cele mai subtile parfumuri, toată frumusețea cercetarii, se realizează prin adăugarea de grupuri de zece suplimentare. Drept urmare, începem să simțim spiritualitatea. Așa cum în lumea noastră există ceva simplu, cum ar fi o baza fără de care nu poate exista nimic, dar toată frumusețea se realizează prin adăugari, condimente, care în sine nu par atât de importante și fundamentale, dar dau tot gustul, aroma și culoarea.

Aceasta nu este o simplă adăugare, deoarece lumea spirituală nu există în coordonate tridimensionale – nu are deloc axe, dar este ca o sferă. Prin urmare, trezind o celulă, aprindem și însuflețim întreaga creație. Atunci vom vedea că toate spațiile infinite ale universului, toate galaxiile sunt zero, pentru că vom intra în dimensiuni complet diferite.

Din prima parte a lecției zilnice de Kabbalah 9/9/20, „Munca in credința deasupra rațiunii”

“Avȃnd nevoie de un nou sistem de navigaţie” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Avȃnd nevoie de un nou sistem de navigaţie

Lumea se schimbă atât de repede încât nu o putem urmări.

Obișnuiam să studiem despre globalizare la școală sau la universitate, dar nu am simțit-o niciodată ca fiind o problemă reală în viața noastră. Acum este suficient să ne uităm pe fereastră în Europa de Vest și să vedem cerul albastru pal, devenind cenușiu de fumul din focurile de pe coasta de vest a Americii, pentru a înțelege că suntem într-o singură barcă. Navigăm în lume ca și când am trăi într-o lume tridimensională, dar nu este aşa; noi trăim într-o sferă și fiecare punct din acea sferă atinge orice alt punct. Orice facem, spunem sau chiar gândim, îi atinge pe toți ceilalți din lume. Este un gând înfricoșător, dar totuși adevărat. Sunt de acord cu fostul secretar general al ONU, Ban Ki-Moon, care a legat recent problemele lumii de „lipsa parteneriatului global”, dar cred că este mai profund decât parteneriatul; supraviețuirea noastră a devenit conectată.

Putem schimba fața Pământului și soarta umanității în câteva luni; este doar o chestiune de a trece de la o atitudine negativă la o atitudine pozitivă față de ceilalți. Dacă exercităm acest lucru, vom trăi în cer pe Pământ. Dacă nu, nu va trebui să murim pentru a merge în iad; va veni el peste noi.

De fapt, prima lecție pe care ne-a predat-o coronavirusul a fost că am trecut la o nouă dimensiune a existenței, una sferică, în care fiecare element are impact asupra fiecărui alt element. Mulți oameni au folosit fraza „O infecție oriunde, este o infecție peste tot”, pentru a descrie răspunderea noastră reciprocă cu privire la coronavirus, dar acest lucru este la fel de adevărat în ceea ce privește orice altceva.

Prin urmare, chiar dacă nu ne placem unii pe alții și, în multe cazuri, ne dorim cel mai mare rău, nu ne putem permite să menținem această atitudine; ne va face rău foarte direct și foarte personal. Am devenit responsabili unul pentru celălalt în sensul deplin al cuvântului. Ar trebui să ne pese de incendiile și uraganele din SUA, ca și cum ar avea loc în propriul nostru oraș; ar trebui să ne pese de milioanele de oameni care mor de Covid, ca și cum ar fi propria noastră familie și ar trebui să ne pese de milioanele de oameni din întreaga lume care nu au suficientă hrană și apă, adăpost sau chiar salubritate. Ar trebui să ne pese de toți oamenii care suferă pentru că astăzi sunt ei, dar mâine putem fi noi, exact aşa de simplu şi literal.

Și nu e ca şi cum nu putem face nimic.

Există multă mâncare și apă pentru toată lumea; putem face multe pentru a reduce Covid și chiar pentru a-l vindeca, și putem face multe pentru a ajuta Pământul să-și echilibreze climatul. Dar, în atitudinea actuală de “câinii mâncă pe câini”, nu vom face nimic și ne vom îneca cu toții în barca Pământului, care se scufundă.

Deci, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să schimbăm modul în care relaționăm unii cu alții. Dacă schimbăm atmosfera socială, se va simți brusc foarte natural să ne ajutăm reciproc. Când se va întâmpla acest lucru, resursele vaste pe care le-am stocat pentru propriile nevoi și le-am refuzat altora, își vor găsi rapid drumul către locul în care sunt cele mai necesare. Putem schimba fața Pământului și soarta umanității în câteva luni; este doar o chestiune de a trece de la o atitudine negativă la o atitudine pozitivă față de ceilalți. Dacă exercităm acest lucru, vom trăi în cer pe Pământ. Dacă nu, nu va trebui să murim pentru a merge în iad; va veni el peste noi.