Cum poate cineva să fie neutru?

Întrebare: Dacă eu mă nasc un egoist şi întregul meu “sine” este egoismul, atunci cum pot să fiu neutru?

Răspuns: Adevărul este că, atunci când o persoană este adusă la scopul creaţiei, i se dau condiţii în care este cumva neutră. Are liber arbitru şi i se dau exact stările în care poate să aleagă. Iar asta, de regula, se poate întâmpla numai într-un grup cabalistic.

Nu există niciun rău în lumea noastră despre care vorbeşte Cabala. Acest rău se manifestă numai între prietenii care caută să se unească, iar răul – egoismul lor – îi împiedică să obţină acest scop.

În afară Cabalei, este rău numai la nivelul animalelor din pădure. De aceea, este necesar doar să aducem umanitatea la un grup de cabaliști.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 6/17/18

Asociaţiile Cabaliste

Rabash, Scrierile Sociale “În conformitate cu ce este explicat în ceea ce priveşte iubeşte-ţi prietenul că pe tine însuţi”: Şi vedem că în realitate există iubirea de prieteni şi printre laici. Şi ei se adună în diferite cercuri pentru a avea iubirea de prieteni. Atunci care este diferenţa dintre religioşi şi laici.

Versetul spune (Psalmii 1) “…nici să nu stai pe locul celor dispreţuitori”.

În lume există nenumărate asociaţii de bărbaţi, femei, grupuri mixte, copii, etc., care sunt formate în conformitate cu diferite interese şi subiecte. Cu toate acestea, ele au drept scop să se împlinească pe ei înşişi şi astfel să-şi decoreze vieţile.

Asociaţiile de Cabalişti, care se adună împreună, au scopul de a ieşi din ei înşişi, ridicându-se deasupra lor. Cabaliştii caută să se unească, în aşa fel încât să atragă o forţă specială a naturii, care să-i eleveze deasupra esenţei lor egoiste, originale. În timp ce fac aceasta, relaţii complet noi apar între ei, numite “Arvut” (“garanţia reciprocă”).

Scopul lor este să se străduie dincolo de lumea noastră, dincolo de natura noastră. Asemenea oameni sunt foarte neobişnuiţi în asociaţiile lor, care sunt diferite de toate celelalte comunităţi din umanitate.

De pe KabTV “Ultima Generaţie” 4/18/18

Intrarea în munca spirituală

Toată munca spirituală este prin credinţă deasupra raţiunii. Se numeşte “credinţă”, deoarece simţurile mele corporale obişnuite, dorinţele cu care m-am născut, nu o aprobă. Dar am primit o anumită Lumina de sus, care mă menţine în această stare numită “credinţa” şi îmi permite să fac munca în ciuda faptului că nu simt niciun nivel superior. De asemenea, eu nu îmi doresc să-l simt, nici să muncesc de dragul de a mă simţi bine, fiind sclavul lui. În schimb eu vreau să mă ridic deasupra lui, deasupra naturii mele. Aşadar, eu cer să mi se dea Lumina credinţei.

În ciuda faptului că nu văd, nu aud şi nu înţeleg cum funcţionează puterea dăruirii, eu tot vreau să lucrez conform cu legile ei, aşa încât să se îmbrace în mine. Oamenii acestei lumi sunt ghidaţi de puterea primirii şi îşi urmează dorinţa lor de a se bucura, supunându-i-se inconştient ca o păpuşă în mâinile păpuşarului. Eu, cu toate acestea, îmi doresc să fiu ghidat de cealaltă mână a Lui, care este numită “mâna credinţei”, ca să înceapă să mă controleze și să-mi captureze întreaga inimă şi minte.

Totuşi, în acelaşi timp, eu nu-mi părăsesc vechea natură. Vreau să o simt şi să compar cum una este diferită de cealaltă, ca să lucrez prin credinţă deasupra raţiunii. Voi avea raţiunea şi, în plus, credinţa care este mai mare decât raţiunea; adică puterea dăruirii va domina peste puterea primirii. Voi ştii şi înţelege cum poate ca dăruirea să fie dominantă, iar eu să pot să o direcţionez. Va rămâne sub controlul meu!

Aceasta se numeşte “credinţă”, deoarece eu nu cer să cunosc cum lucrează puterea dăruirii; eu vreau doar ca ea să domine deasupra puterii primirii.

Aşadar, toată munca spirituală începe cu obţinerea forţei credinţei, forţa dăruirii, deasupra forţei primirii, care se numeşte “raţiune”. Eu rămân o persoană raţională şi nu plutesc în fantezii, ca şi cum eu aş merge numai prin credinţă, pregătit pentru orice dăruire. Eu nu sunt pregătit pentru nimic, văd lucrurile absolut clar. Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe o forţă reală, chiar şi mai puternică decât forţa primirii.

Lucrez cu toată integrarea sentimentelor şi raţiunii mele, cu mediul meu şi cu întreaga lume, dar într-un mod nou, într-un stil de muncă diferit. Aceasta este intrarea în munca spirituală! 1

Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe senzaţii care par nenaturale pentru noi. Sentimentele naturale primite de la naştere sunt cunoaşterea noastră raţională. Acum, cu toate acestea, eu cer să mi se dea o percepţie a realităţii în plus, pentru a construi un nou nivel de dăruire, Bina, credinţa care nu se bazează pe cunoaşterea corporală. Mă bazez pe primire, deoarece ea este construită pe egoism. Dar cer să mi se dea o asemenea percepţie, ca şi cum aş putea să simt Creatorul, ca şi cum puterea Lui de dăruire a fost dezvăluită în întreaga lume şi că toată lumea este în iubire şi dăruire, iar eu îmi doresc să fiu la fel.

Realizez cât este de departe cererea mea de realitate, dar vreau să mă aliniez cu ea în aşa mod, încât să mă raportez la ea pe două nivele: puterea primirii şi puterea dăruirii. Pe de-o parte, ca un judecător, pot să merg doar după ceea ce văd ochii mei, ceea ce este realitatea corporală. Pe de altă parte, eu percep lumea că şi cum ar fi corectată, lucrând în ea numai singură forţă, a Creatorului şi nu există nimic altceva pe lângă ea. 2

Dacă Creatorul s-ar fi îmbrăcat în mine şi mi-ar fi dat puterea Lui de iubire şi dăruire, înlocuind forţa egoistă a primirii, care obişnuia să mă controleze, atunci eu aş deveni un înger. Eu doar aş iubi şi dărui tuturor, la fel de necondiţionat pe cât vreau să primesc acum de la ei. Pur şi simplu, aş înlocui o natură cu alta.

Asta nu se poate întâmpla niciodată. Scopul este să rămânem aceleaşi fiinţe create, în timp ce devenim, de asemenea, similari cu Creatorul, adică să includem două nivele.

Prin urmare, după mulţi ani de dezamăgire în încercările inutile de a obţine forţa dăruirii, să simt iubirea şi lumea spirituală, într-un final înţeleg că nici măcar nu-mi doresc asta. Nu am nevoie de forţa dăruirii care să mă înghită în mod complet, aşa cum o face egoismul în prezent. Nu ar fi aşa în niciun fel. Dăruirea adevărată constă din a rămâne în forţă primirii şi în obţinerea abilităţii de a mă ridica deasupra ei prin puterea dăruirii.

În timp ce urăsc pe cineva, eu primesc abilitatea ca să-l tratez bine. Nu vreau să mă schimb într-un înger şi să iubesc pe toată lumea. Eu rămân acelaşi egoist, aşa cum m-a făcut Creatorul, fără să distrug dorinţa mea de a mă bucura, ci deasupra ei fac o restricţie, un ecran, Lumina reflectată şi îmi construiesc atitudinea de dăruire deasupra primirii. Nu vreau nicio recompensă sau vreo compensaţie, eu vreau doar să tratez pe toată lumea în acelaşi mod în care îi tratează Creatorul. Adică intenţiile mele sunt în mod relativ lipsite de egoism. 3

Noi trebuie să descoperim tot răul din interiorul nostru şi să obţinem forţa credinţei, Bina, deasupra lui. Noi nu putem să devenim Creator, ci doar să devenim similari cu El. Prin urmare, forţa de dăruire poate să existe doar deasupra forţei de primire, ca şi cum noi dăruim.

Forţa de dăruire este forţa Creatorului. Noi putem numai să o imprimăm în noi înşine şi astfel să devenim un om, Adam, adică similar (Domeh) cu Creatorul. Aplicăm o poleiană peste dorinţa noastră de a ne bucura și, astfel, în interiorul nostru, sub această folie aurie, rămâne întreaga sculptură, tot răul egoului nostru. Acesta este Aviut al dorinţei şi ecranul de deasupra ei. 4

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 10/22/18, lecţie pe subiectul: “Munca în raţiune şi munca deasupra raţiunii”

1 Minutul 0:10
2 Minutul 15:15
3 Minutul 17:55
4 Minutul 36:00

Care este diferenţa dintre frică şi dorinţa de a dărui?

Întrebare: Rabash scrie că frica faţă de Creator apare atunci când o persoană se teme că nu va putea să îi aducă Lui încântare. Care este diferenţa dintre frica faţă de Creator şi dorinţa de a dărui?

Răspuns: Dorinţa de a dărui este ceea ce eu am deja şi o pot folosi.

Este neclar de unde a venit, deoarece nu există o asemenea dorinţă în lumea noastră. Dacă dăm ceva cuiva, este o primire ascunsă și nu dăruire. De exemplu, o mamă care are grijă de copilul ei, de fapt ea nu îi dăruieşte lui, deoarece el îi oferă o asemenea împlinire, încât ea este pregătită să facă orice pentru el. Asta nu este aşa în lumea spirituală.

În lumea spirituală, sub influenţa Luminii superioare, noi primim adevărata calitate a dăruirii şi începem să simţim plăcere în dăruire, ieşind din noi înşine şi ridicându-ne deasupra noastră. La început sunt egoist, dar apoi mă simt bine, deoarece mă ridic deasupra mea, dăruiesc, simt plăcere şi, în mod inconştient, lucrez de dragul lui, dar mă străduiesc să dăruiesc.

Aceasta încă nu este o ieşire din egoism, dar este deja o stare intermediară, când încep să apreciez acţiunea de dăruire, deoarece îmi aduce anumite dividende.

Întrebare: Următorul grad este frica. Dacă tremur în fata Creatorului şi vreau să-I dăruiesc, de ce încă nu este starea finală?

Răspuns: Nu este o dorinţă completă, deoarece este o intenţie, iar intenţia ar trebui să fie conectată cu dorinţa şi apoi realizată. Frica singură nu este suficientă aici, este necesar să descoperim dorinţe clare, care pot lucra cu frica de Creator.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 4/12/18

Pentru a trage pe toată lumea alături

Întrebare: De ce tu, ca un Cabalist, faci atât de multe acţiuni în realitatea imaginară, când ai putea să-ţi transferi aria de acţiuni în adevărata realitate spirituală?

Răspuns: Este aşa pentru a vă trage pe voi alături de mine ca parte a esenţei mele.

Întrebare: Înseamnă că eşti responsabil pentru oameni?

Răspuns: Toţi sunt părţile mele! Aşadar eu sunt legat de ei. Şi la fel este fiecare din noi. Există incluziunea reciprocă a tuturor în tot. Aşadar, fiecare din noi îi trage pe alţii şi împreună ne aducem mai aproape de lumea eternităţii, a infinitului. Ajutându-i pe alţii, eventual tu te ajuţi pe tine, deoarece toţi ceilalţi sunt părţile tale spirituale. Toate acestea sunt un singur Adam.

Întrebare: Îmi dăruiesc mie însumi şi nu altei persoane?

Răspuns: Da, dar ţie îţi pare că dăruieşti altora. Adevărul este că starea numită Adam a fost spartă în multe părţi, astfel încât fiecare parte, relativ faţă de altele, să poată să treacă de la egoismul ei la altruism şi, astfel, să obţină calitatea Creatorului, calitatea dăruirii şi iubirii.

Dacă acest sistem nu s-ar fi spart, cum ar mai putea să obţină calitatea Creatorului? Cum ar acţiona? Totuşi, din moment ce noi suntem stricaţi şi există egoismul între noi, respingerea reciprocă, noi putem să o depăşim şi să ne conectăm cu alţii. Apoi forţa depăşirii va deveni forţa conexiunii noastre şi similaritatea cu Creatorul. Trebuie să ajungem la această stare.

Aceasta este ideea Creatorului: ca rezultat al spargerii, fiinţa creată ar deveni egoistă şi toată forţa luminii, forţa Creatorului, forţa iubirii Lui să intre între noi şi să se schimbe în egoism, în ură. Iar, noi, acum, trebuie să o inversăm în conexiune şi iubire şi apoi vom deveni similari cu Creatorul.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 6/10/18

 

 

Conform sfatului unui cabalist

Întrebare: Este imposibil să explici metoda Cabala unui om care nu are punctul în inimă? El înțelege numai logica corporală, psihologia grupului, dar nu prin psihologia înaltă.

Răspuns: Cabala nu se ocupă de explicații, fiindcă ea muncește inițial la un nivel unde nu sunt nici gânduri și nici dorințe omenești. Nu are niciun rost să explici ceva. Este ca și cum ai sta în fața unui câine interpretându-i canoane filosofice, el dă din coadă răspunzându-ți cu afecțiune, dar ceea ce-i spui nu contează.

La fel și cu un cabalist. Când încearcă să transmită ceva oamenilor, ei dau din cap cu un zâmbet aprobator, ca și cum ar spune „vezi-ți de bâlbâiala ta”, ei însă neaprofundând nimic.

Timpul trece și, dacă ei continuă să studieze conform sfatului unui cabalist, atunci, treptat, încep să înțeleagă unde duce asta. Simt diverse schimbări în ei înșiși, încep să simtă în conformitate cu termenii spuși, să simtă niște răspunsuri adecvate la acțiuni mai înalte pe care nu le-au simțit înainte. Ei intră într-un câmp în care sunt definiții complet noi și, astfel, continuă să meargă înainte.

Dar asta nu pentru că ei absorb ceva cu mințile lor, ci fiindcă acționează conform directivelor învățătorului lor.

Din KabTv „Ultima generație” 12/04/18

Când este justificat războiul?

Întrebare: În zilele acestea, când conceptele de apărare în sine şi când intervenţiile umanitare şi-au schimbat sensul, cum putem să spunem care este diferenţa dintre un “război sfânt” şi un simplu război?

Răspuns: Eu aş face o asemenea diferenţiere: un război justificat este un război al oamenilor care se luptă pentru existenţa şi pentru teritoriul lor, pentru pământul lor. Dacă cineva vine la ei şi vrea să-i omoare, apoi, aşa cum este scris: “împiedică-l omorându-l”. (Lucrarea Sanhedrin, 72:1, Gemarah)

Pe de altă parte, o ţară nu ar trebui să meargă la război atunci când nu este pe propriul teritoriu, chiar dacă o face sub anumite forme “umanitare”. Ar trebui să folosească doar ajutorul de la puterile internaţionale, atunci când caută pacea şi un anumit dialog, dar nu pentru război şi pentru operaţiuni militare.

Prin urmare, doar un singur lucru este justificat: dacă cineva din afară se ridică împotriva unei persoane sau a unui grup de oameni sau a unei întregi ţări, atunci ca răspuns tu te poţi lupta cu el şi să-l ucizi sau chiar să începi acest război primul. Totuşi, dacă nimeni din afară nu s-a ridicat împotriva ta, nu ar trebui să-l ataci şi să te lupţi cu el sub niciun pretext, chiar şi cel mai incredibil.

Masa rotundă a opiniilor independente, Berlin 9/9/06

Cum se obţine dorinţa de a dărui

Rabash “Iubirea de prieteni -2”: Prin ce substanţă poate fi adus cineva pentru a obţine o nouă calitate că trebuie să dăruiască şi că primirea pentru sine este greşită? Aceasta este împotriva naturii! Deşi uneori omul primeşte un gând şi o dorinţă că trebuie să abandoneze iubirea de sine, care vin la noi auzind despre ele de la prieteni şi din cărţi, totuși este o forţă foarte mică, care nu străluceşte tot timpul pentru noi …

O persoană care face încercări timide de a scăpa de puterea egoului, poate să îşi dorească, să ţipe şi să se roage, însă toate acestea sunt în ego, în interiorul propriei celule. Îmi aduc aminte când am plâns de disperare şi Rabash a râs în faţa mea. Există încercări şi momente variate.

Acestea îi sunt date unei persoane pentru ca, într-un final, să realizeze că nimic nu se rezolvă de către o persoană singură. Totul este rezolvat numai prin venerarea grupului, iar asta este posibil numai cu ajutorul Luminii superioare.

Când intri în grup, faci tot ceea ce grupul are nevoie, îţi realizezi toată puterea şi faci asta pentru a aduna prietenii tăi împreună şi să faci un vas pentru ei pentru revelarea Creatorului.

Întrebare: Rezultă că influenţa cărţilor Cabaliste şi a înţelepţilor sunt insuficiente? Noi avem nevoie de un grup?

Răspuns: Desigur! În forma individuală nu se întâmplă nimic. Influenţa cărţilor asupra fiecăruia dintre noi este necesară doar pentru a trezi o persoană.

Aceasta este informaţia preliminară, presiunea preliminară asupra persoanei care se împinge spre scop. Realizarea vine mai târziu, la o “vârstă matura”, când o persoana se afla deja în grup de câţiva ani, în studii, împreună cu prietenii săi şi obţine anumite concepte şi contacte. Îşi stăpâneşte vocabularul, o anumită literatură, deoarece trebuie să o absoarbă pe toată.

Din programul TV “Ultima generaţie” 4/12/18

Cum afectează lumea sistemul de forțe negative?

Întrebare: Cum afectează sistemul de forțe negative lumea noastră?

Răspuns: În lumea noastră nu există niciun sistem de forțe negative sau pozitive. Ambele sisteme afectează numai pe omul destinat urcării spirituale.

Acest lucru nu afectează omul comun. El trăiește viața lui materială normală și, treptat, înaintează spre momentul în care va începe să primească impactul corect din ambele părți și să se dezvolte.

Totul coboară din Programul de Sus

Întrebare: Este sursa tuturor reînoirilor în același timp și locul reînoirilor?

Răspuns: Locul reînoirilor este totdeauna determinat de Sus și vine dintr-o singură Sursă. Tot ceea ce există în Lumea Superioară se estompează treptat, coboară și ajunge la noi.

După cum se spune, nu este nimic nou sub soare; totul coboară din Programul de Sus, care a fost setat inițial, de la începutul Creației și până la sfârșitul ei. Noi îndeplinim acest Program fie involuntar, ca toți oamenii sau precum cabaliștii, care deja îl înțeleg, se adaptează la el și apoi îl adaptează la ei înșiși și astfel avansează.

Reînoirile sunt dezvăluite în oameni și nu în lume. Totuși, în concordanță cu schimbările noastre interioare, vedem de fiecare dată o lume diferită. Este ca și cum în fața noastră ar exista un ecran alb și, în funcție de modul în care ne proiectăm gândurile și dorințele noastre, putem vedea pe el orice imagine.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 01/07/18