O viață nouă nr. 170 – Ce este o înmormântare în spiritualitate?

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Rezumat:

Când moare un om, un grup de oameni îl acompaniază în ultima sa călătorie. De ce este important să acompaniezi mortul, ce este moartea în spiritualitate și ce înseamnă să fi îngropat în țărână?

Dacă o persoană a investit în deplinătatea societății, ea are o parte eternă în ea, fiindcă doar corpul moare.

De pe KabTV „O viață nouă #170 – Ce este o înmormântare în spiritualitate?” 4/21/13

Progresează cu propria ta viteză

Fiecare progresează cu viteza sa și cu propriul stil și trece prin propriile etape specifice. Nu este nevoie să își facă griji despre asta, nu știe de ce sufletul său este corectat într-un asemenea mod, ridicându-se din starea opusă. Cu cât a fost mai înalt sufletul înainte de spargere, cu atât mai rău este în starea spartă și cu atât mai sus se ridică după corectare, întorcându-se la locul său.

Asta este ceea ce i se dă omului. Creatorul l-a creat cu un suflet de o anumită înălțime și El îi organizează condițiile adecvate: gânduri, sentimente și un mediu. Toate condițiile provin din spargerea sufletului. Creatorul nu ia în considerare pe nimeni în mod  personal, ci se uită la sufletul general spart care trebuie să fie corectat. Spargerea trebuie să ajungă la cea mai joasă limită pentru a începe urcarea.

Fiecare începe să urce, ca în parabola cu regele care și-a chemat supușii pentru a-și transfera comoara într-un alt loc și a dat fiecăruia dintre ei o monedă. Fiecare își cară partea sa, cu proprietățile interioare, condițiile de sănătate, mediul și diferite obstacole pe parcursul căii. El fie se îmbolnăvește, se duce la închisoare, primește o promovare sau câștigă un milion de dolari la loterie. Toată lumea își depășește propriile obstacole, totul este aranjat în avans.1

Nu trebuie să ne facem griji de stările prin care trecem, ca și cum eu sunt responsabil pentru ele. Eu sunt responsabil numai pentru atragerea Luminii în acest moment. Tot ceea ce a fost și va fi, a fost și va fi aranjat de Creator. Toți pașii mei sunt deja știuți. Doar calitatea pașilor este necunoscută. Trebuie să mă mișc de la punctul A, la punctul B, însă eu pot merge într-o căruță trasă de cal, într-un tren, să pășesc sau abia să mă târăsc.

Viteza depinde de mine, dar trebuie să trec prin toate stările care sunt deja predefinite. Există oameni care anticipă evenimentele viitoare. Și ce? Nu le cer să facă predicții, deoarece nu vreau să mă gândesc la ce se va întâmpla cu mine. Tot ceea ce contează pentru mine este în ce măsură ader la Creator în fiecare moment. În afară de asta, nimic nu contează: eu fie mă ridic, fie cad, ori sunt aruncat în toate direcțiile; Creatorul va avea grijă de mine.

Toate obstacolele au fost deja construite pe calea mea în conformitate cu sufletul meu, iar eu trebuie să trec prin ele; altfel eu nu am cum să-mi corectez sufletul și nu am cum să mă ridic din ele. Prin urmare, ele nu trebuie luate ca nenorociri. Aceste perturbări vor fi revelate și, deasupra fiecărei perturbări, eu va trebui să ader la Creator. Singura perturbare este separarea de Creator. În fiecare stare eu îmi fac griji doar despre cum să ader la El mai puternic, atribuind Creatorului toate stările și toate salvările.

Nu stările în sine sunt importante pentru mine, ci atitudinea mea față de ele: în ce măsură justific Creatorul în ele și dacă sunt în solidaritate cu El. Creatorul mă sperie numai ca eu să mă prind de El și să-L justific și mai mult.

Prin urmare, eu nu mă tem de viitor, indiferent ce ar putea să se întâmple. Eu mă tem doar de un singur lucru: dacă voi avea puterea să mă unesc cu Creatorul și să ader la El, ca un bebeluș care se prinde de mama sa, ca și cum ar vrea să se ascundă înapoi în burtica ei.

Eu trebuie să întăresc credința mea, adică să atribui Creatorului tot ceea ce se întâmplă în lumea mea. Nu există altă sursă! Totul se întâmplă numai ca eu să conectez asta cu Creatorul, în inima și în mintea mea. Înclinația rea, Faraonul, asta este ceea ce vrea să mă separe de Creator, de singura cauză a tot ceea ce se întâmplă.2

Dacă ar fi fost evident pentru mine că totul vine de la Creator, atunci credința ar fi fost inutilă, deoarece ar fi cunoaștere clară. Trebuie să fiu în contact cu Creatorul care mă trage de sfori ca pe o păpușă. Așa devin un înger, controlat în totalitate, ca un cal sau orice alt animal. Prin urmare, pe de-o parte eu vreau să rămân separat de Creator și în același timp să mă conectez cu El, prin propriul efort deasupra restricției, deasupra ascunderii, ca și cum nu ar fi nicio ascundere sau restricție. Acest „ca și cum” apare din mine și se numește „Lumina care reformează”.

Așa cum regele vrea să verifice în ce măsură este devotat sclavul său și dacă viața lui este în pericol, tot așa este posibil să verifice dacă sclavul este pregătit să își sacrifice viața pentru a salva regele. Prin urmare, înainte de toate noi trebuie să obținem Lumina credinței în care este atinsă adeziunea cu Creatorul, Lumina Hochma, Lumina cunoașterii.

Cunoașterea nu poate să fie deasupra credinței, deoarece credința nu este cea care este cunoscută în lumea noastră. Credința deasupra cunoașterii este dispoziția de a dărui totul, fără niciun motiv. Ceea ce ni se cere este devotamentul, în schimbul a ce? În schimbul a nimic. Întâi noi ajungem la Lumina credinței, la devotament și numai apoi ne putem conecta cu Creatorul.3

Adeziunea cu Creatorul durează o clipă, însă omul vrea să adere la această clipă pentru totdeauna, ca și cum nimic altceva nu există. Atribuie Creatorului tot trecutul, prezentul și viitorul, văzând în El cauza și efectul tuturor acțiunilor și realizărilor sale. Iar el însuși rămâne doar un punct care susține toate acestea.

Creatorul a creat înclinația rea și tot El a creat înclinația bună. O persoană decide doar că „Nu este nimeni în afară de El”.4

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 2/26/19, Scrierile lui Baal HaȘulam, Introducere la Studiul celor Zece Sefirot, punctul 17.

1 Minutul 0:8:40

2 Minutul 0:14:11

3 Minutul 0:24:30

4 Minutul 0:32:20

Împlinirea următoare

Înțelepciunea Cabala spune că noi înțelegem, prin senzații, că inima înțelege. Dacă începem să simțim și să empatizăm cu ceea ce scrie în „Studiul celor zece Sfirot”, atunci dorința noastră va începe să se corecteze spre dăruirea despre care ne vorbește cartea. Cele zece Sfirot ale Luminii Directe se vor îmbrăca în cele zece Sfirot ale Luminii Reflectate. Cele zece Sfirot ale Luminii Directe reprezintă atitudinea Creatorului față de mine, iar cele zece Sfirot ale Luminii Reflectate reprezintă atitudinea mea față de Creator. Aceste relații sunt construite pe picior de egalitate: Creatorul ne tratează totdeauna în aceeași măsură în care putem să Îi răspundem.

Ceea ce lipsește este un pic mai multă mărire a Creatorului care, pentru a progresa, trebuie obținută din mediu. Așa trebuie să continuăm tot timpul, să primim de la mediu, de la grupul de zece, din ce în ce mai multă mărire a Creatorului, pentru a ne conecta din ce în ce mai mult cu Creatorul. Iar și iar, de la același mediu, din ce în ce mai multă preamărire  a Creatorului, dă și mai multă conexiune cu Creatorul în grupul de zece. Începem să simțim că se învârte  ca un taifun și toate dorințele lumii sunt aduse în grupul de zece, în care eu, Creatorul și grupul de zece suntem împreună. (Minutul 1:17:50)

Unicitatea generației moderne este că nu știe: „Cum să ajungă la plăcere, unde este ea de fapt și de ce nu există în lumea noastră?” Cu cât progresăm, cu atât mai mult dorința de a ne bucura crește, dar nu există nicio împlinire. Această dezvoltare are drept scop să ne aducă la următorul nivel de împlinire: nu cu hrană, sex, bani, onoare și cunoștințe, ci cu valorile spirituale care ne dau trăirea unei lumi veșnice, a unei împliniri infinite și nelimitate.

Generația modernă se îndreaptă spre acest scop și, prin urmare, nu poate găsi împlinire în lumea materială și se îndreaptă spre droguri și depresie. Indiferent cât de mult încearcă să se împlinească cu tot felul de valori false, obține ca rezultat golirea, pentru că este imposibil să te păcălești pentru totdeauna. Rezultă că o persoană, deși devine dependentă de droguri cu adevărat sau își transformă întreaga viață într-un drog, nu se lasă să se gândească la ceea ce este cel mai important, adică la întrebarea „de ce trăiesc?”.  Omul trece fără minte prin acțiuni, la fel ca oricine altcineva, condus de reclame, știri falsificate, fără a-și da timp să se gândească.

Omul nu știe de unde să-și cumpere o astfel de pastilă, care ar putea îndeplini această nouă dorință ieșită la suprafață. La urma urmei, suntem în ultima generație, cea care ar trebui deja să dezvăluie Creatorul. (Minutul 1:36.15)

Din Partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 2/03/19, Talmud eser Sfirot, vol. 6, part 16, Tabela de răspunsuri pentru înțelesul cuvintelor, paragraf 232

Interese corporale și spirituale

Întrebare: De ce pare că atunci când începem să studiem Cabala nu mai avem interese comune cu vechii prieteni și viața noastră socială dispare?

Răspuns: Când un om începe să practice Cabala este ca și cum s-ar îndepărta de afacerile lui pământene obișnuite. Muncește inconștient (absent), trăiește în familie inconștient și există inconștient, fiindcă este captivat de această știință care vorbește despre eternitate, perfecțiune și suflet, iar acestea fac o impresie mult mai profundă decât viața lui personală.

Treptat însă, această senzație dispare și el echilibrează percepția vieții lui obișnuite cu impresiile vieții spirituale. Acest lucru trebuie experimentat.

Natural, nu vei mai avea mult în comun cu vechii prieteni, fiindcă interesele lor sunt la nivelul acestei lumi, iar ale tale sunt la nivelul Lumii Superioare. De aceea, grupul pe care îl organizezi ca să studiezi Cabala, va reprezenta pentru tine societatea cea mai importantă.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 11/11/18

Ca o rachetă care scapă de gravitația pământului

În înțelepciunea Cabala noi studiem acțiunile Luminii superioare asupra propriei noastre dorințe de a primi, în măsura în care suntem pregătiți pentru asemenea schimbări. Nu există constrângere în spiritualitate. Omul trebuie să treacă prin toate schimbările înțelegând, simțind, fiind de acord și subjugându-se complet, conform dorinței sale. Schimbările din el nu pot avea loc în mod automat, fără participarea, impresia și reacția sa. Trebuie să facă eforturi pentru asta. Prin urmare, treptat, au loc schimbări serioase și este nevoie de multă pregătire.

În esență, noi învățăm cum să ajutăm Lumina superioară să implementeze programul creației în noi, cum să împlinim partea procesului care depinde de noi. Acesta este tot scopul studiului și al existenței noastre.1

Cum este posibil ca dorințele egoiste ale omului să se subjuge în fața Creatorului și chiar să se bucure că se anulează pe el, însuși? Lumina superioară influențează dorința de a primi și o schimbă ca să înceapă să simtă plăcere din subjugarea față de Lumină. Orice schimbare din dorință este posibilă numai datorită Luminii care întoarce la Sursă.

Dorința încă vrea să se bucure, dar tipul de bucurie se schimbă. Înainte se bucura de primire, iar acum se bucură de faptul că nu primește. Plăcerea anterioară a fost dintr-o împlinire simplă, naturală. Iar acum această plăcere este dintr-o împlinire diferită, din sentimentul predării sale în fața Creatorului.

Dorința nu simte încă Creatorul, dar simte deja că se subjugă în fața Lui, în fața unei anumite calități superioare. Chiar acțiunea subjugării îi dă satisfacție, plăcere, calm și bucurie în starea sa. Aceasta este influența Luminii superioară asupra dorinței. Asta se întâmplă chiar înainte de intrarea în lumea spirituală (înainte de Machsom), anterior obținerii calității de dăruire.

Înainte de această subjugare, persoana, de regulă, experimentează stări opuse: furie, iritație, mânie. Este furioasă că este forțată să se predea. Egoismul încearcă să scape din ”celula” sa prin toate mijloacele. Asta este o întreagă perioadă la sfârșitul căreia, dintr-o dată, ajunge la calm și persoana simte cât este de minunat să se predea.

O persoană experimentează aceste două stări polare într-un mod foarte puternic și emoțional: o mare furie și, dintr-o dată, un calm complet. Înțelege că subjugarea este cel mai bun lucru. Aceasta este prima corecție care, mai târziu, acompaniază persoana pe parcursul întregii căi.

Dacă o persoană este capabilă să facă față unei perioade lungi de frustrare, iritație, durere din invidie și ambiții usturătoare, care o ard din interior și îi sucesc sufletul, apoi, într-un moment, dintr-o dată, iese afară, la aer proaspăt.

Este ca o rachetă care, prin eforturi uriașe, depășește atracția gravitațională a Pământului și, dintr-o dată, iese în spațiu, unde totul este tăcut, calm și în totalitate lipsit de greutate.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala, Scrierile lui Baal HaȘulam, Introducere la studiul celor Zece Sefirot, punctul 74.

1 Minutul 00:20

2 Minutul 23:20; 48:42

Există vreo dăruire lipsită de interes în lumea noastră?

Întrebare: Există exemple în lumea noastră care ilustrează primirea de dragul dăruirii?

Răspuns: Să presupunem că cineva vrea să-mi dea un cadou și aduce o cutie de ciocolată. Eu am glicemia ridicată și nu mănânc dulciuri. Însă accept acest cadou, deoarece persoana mi l-a oferit cu toată inima sa. Însă, în principiu, eu primesc pentru a-i dărui atitudinea mea bună față de el.

În lumea noastră nu există niciun exemplu de primire adevărată, cu scopul dăruirii. Nici măcar nu există o asemenea stare ca dăruirea de dragul dăruirii. Aici, totul este egoist și făcut numai de dragul nostru. Altfel nu am putea să facem nicio mișcare: nici în gânduri și nici în dorințe sau fizic. Nu am avea energie pentru asta. Suntem destinați să primim. În acest fel suntem creați.

Pentru a începe să dăruim, să trăim în dăruire, noi avem nevoie de o energie complet nouă – energia dăruirii. Începem să o primim numai prin studiul într-un grup. Și apoi căpătăm oportunitatea ca treptat să ajungem la proprietățile dăruirii fără interes și fără să consumăm nicio energie egoistă. Până la urmă, noi vom primi energie de la Creator.

Mă apropii de Creator, așa cum mă apropii de soare: primesc energie de la El și, prin urmare, eu pot să dăruiesc. Numai în acest fel putem să acționăm în spiritualitate.

Asta este ceea ce avem nevoie să învățăm, iar asta este înaintea noastră.

Din lecția de Cabala în limba rusă 10/14/18

Dăruirea spirituală

Întrebare: Am întrebat în mod repetat ce este dăruirea spirituală și nu am primit niciodată un răspuns clar. Tu dai un exemplu cu mama și copilul, ceea ce nu este dăruire spirituală, ci materială. Așa că, ce este dăruirea spirituală?

Răspuns: Dăruirea spirituală este dăruirea deasupra egoismului meu, atunci când, bazându-mă și începând de la ea, eu produc acțiuni altruiste opuse dorinței mele.

Eu le pot face numai dacă mă bazez pe grupul care mă sprijină în asta, iar prin el primesc lumina superioară – lumina dăruirii. Apoi pot să acționez.

Aceasta este o acțiune absolut reală care, într-un final, reiese a fi opusă dorinței mele egoiste.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 11/11/18

Un loc pentru toată lumea în grupul de zece

Întrebare: Sunt prieteni activi și pasivi în grupul nostru de zece. Uneori apare o dorință pentru a forma un nucleu din prietenii activi, însă pe de altă parte, pare că este un grup de zece într-un grup de zece. Ar trebui să distribuim atenția noastră în mod egal și să o concentrăm pe absolut toată lumea pentru a nu se destrăma?

Răspuns: În opinia mea, lăsați grupul de zece să rămână așa cum este format. Nu este nevoie să îi amestecăm. Grupul de zece este o unitatea spirituală. Ar trebui să aibă totul: nucleul, cei leneși, cei care realizează. Prin urmare, nu este necesar să se schimbe ceva în el cu forța. Ar trebui să se ia în considerare că este un loc pentru toată lumea.

Din lecția de Cabala în limba rusă 2/6/19

Congresul: Absorbirea celorlalți

Întrebare: Cum putem să fim în contact cu toate grupurile de zece, când unii prieteni participă fizic la congres și alții virtual?

Răspuns: Care este diferența? La congres vor fi grupuri de zece aleatorii. Nu îmi pasă unde sunt prietenii mei.

Congresul este proiectat pentru a absorbi toate grupurile de zece, întregul Kli mondial, pentru a absorbi opiniile, sentimentele – tot ceea ce este în toți prietenii noștri și nu ca eu să vin cu grupul meu de zece, să stăm la masă cu un semn: „Acesta este grupul italian, asta este masa lui.”

Care este diferența dacă stau aici sau la casa mea în Roma sau altundeva. Eu trebuie să mă amestec cu toată lumea, să le simt spiritul și viața cât mai mult posibil și în această măsură eu voi avansa.

Progresul nostru depinde de cum ne amestecăm între noi, în mod reciproc; asta este puterea noastră – nu fiecare dintre noi separați, ci uniți!

Așa că lăsă o parte să vină aici și o parte să rămână acolo, nu este nicio diferență; principalul lucru este că eu constant încerc să absorb impresiile tuturor prietenilor, iubirea lor, sentimentele lor și aspirațiile lor spre scop, fiindcă am nevoie de aceste forțe.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 2/5/19

O viață nouă #168 – Ritualul de casă nouă

O viață nouă nr.168 – Ritualul de casă nouă

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Rezumat

Casa înseamnă siguranță pentru toată lumea prin garanția reciprocă. Un mediu uman călduros este cea mai sigură casă. O ceremonie de casă nouă include toți vecinii și copii, mâncând împreună și un scurt discurs care oferă mesajul: „Suntem fericiți să vă cunoaștem și suntem dispuși să vă ajutăm și să facem comunitatea noastră distractivă pentru toată lumea. Mai degrabă decât să ne ascundem acasă de ceilalți, noi ne vom direcționa spre a deveni o celulă credincioasă, iubitoare în familie. Vom ajuta să construim o atmosferă de conexiune, sinceritate și căldură pentru toată lumea din comunitate”.

De pe KabTV „O viață nouă #168 – Ritualul de casă nouă”, 4/18/13