Parteneriat creativ cu Creatorul

938.04Întrebare: Ce este un parteneriat creativ cu Creatorul? Cum ar trebui să dezvoltăm acest atribut, în practică?

Răspuns: Trebuie să ajungem într-o stare în care devenim parteneri cu Creatorul. Asta este adevărat. Un parteneriat creativ cu Creatorul se reduce la faptul că încercăm să transmitem atitudinea Creatorului către lume. Aceasta înseamnă că îi atragem pe oameni să-l recunoască pe Creator, să participe la crearea unor astfel de relații între oameni în care Creatorul va apărea și va fi revelat.

Creăm un loc în care El poate apărea, El ni se descoperă pe Sine și, în acest sens suntem parteneri. Împreună creăm un loc în care Creatorul poate fi revelat și devenim parteneri, uniți într-o singură idee. Cu cât ni-L revelăm mai mult și lumii întregi, cu atât ne apropiem de starea spirituală absolută.

KabTV “Fundamentele Cabalei” 1/20/19

“Adevărata egalitate” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinAdevărata egalitate

Cererea de egalitate crește mereu de la generație la generație. Rezolvarea acestui disconfort social pare a fi rețeta pentru prevenirea discriminării și a nedreptăților atât de recurente în vremurile noastre. Deci, ce trebuie să se întâmple pentru a trăi împreună în pace?

Egalitatea este un termen înșelător deoarece, prin natura noastră suntem cu toții diferiți. Fiecare are propriile sale nevoi și propriile sale caracteristici, așa că așteptarea de a fi tratat la fel ca altcineva este destul de problematică. La urma urmei, de obicei nu cunoaștem nevoile celeilalte persoane și chiar dacă avem intenția de a intra în pielea altcuiva, ne va fi greu să le realizăm, deoarece nevoile noastre sunt întotdeauna prioritate pentru noi.

Dacă vrem să evităm un colaps general, va trebui să ne ridicăm la un nivel la care conexiunea umană va avea o valoare mai mare decât orice dorință sau proprietate privată. Deoarece acest obiectiv înalt este contrar naturii umane, doar un proces educațional social pe termen lung ne poate ajuta. O adevărată revoluție cultural-perceptivă. Scopul ar trebui să fie actualizarea percepției realității fiecărui individ din societate. Asta înseamnă să ne schimbăm percepția egocentrică, că lumea ne aparține doar nouă și să realizăm că în natură suntem conectați cu ceilalți și suntem dependenți de ei. Când se va întâmpla această schimbare de percepție, ne vom simți angajați să avem grijă de ceilalți, așa cum avem de noi înșine.

Într-o astfel de realitate în care toată lumea este diferită și, de asemenea egocentrică, nu poate exista egalitate. Asta se întâmplă cu noi la fiecare nivel, de la distribuirea bugetului guvernamental la distribuirea bonusurilor în cadrul unei echipe de lucru. Indiferent de care domeniu al vieții noastre suntem într-o luptă constantă, deoarece fiecare crede că merită mai mult decât ceea ce i se dă acum. Prin urmare, există întotdeauna simţirea unei lipse, iar sentimentul de inegalitate o urmează îndeaproape.

Şi în ciuda tuturor, în noi stă dorința de egalitate. De ce? Pentru că putem intra într-adevăr într-o astfel de stare. Dar realizarea egalității necesită ridicarea la un alt nivel al vieții în general. Adică, prin noi relații, inversate din ceea ce știm acum, prin trecerea de la calculul nostru egoist îngust al propriului beneficiu la relații deschise de considerație, conexiune și reciprocitate, la nivelul iubirii dintre oameni. Doar în relațiile bazate pe iubire și colaborare poate exista egalitate, pentru că eu îl iubesc pe celălalt și celălalt mă va iubi, iar în asta ne vom simți egali.

Este clar că la prima vedere acest scenariu pare un basm care nu se va împlini niciodată, dar problemele și luptele cu care se confruntă umanitatea nu pot fi rezolvate în niciun alt mod. Trăim într-o realitate care devine din ce în ce mai conectată, în același timp resursele globale limitate se epuizează. Încercăm din răsputeri să obținem totul pentru noi și, mai devreme sau mai târziu, vom considera că nu avem altă alternativă decât să acceptăm să renunțăm puțin.

Între timp ne simțim nemulțumiți, neliniștiți, sărăciți și așteptăm prima ocazie de a ne elibera de strânsoarea celor care ne oprimă și considerăm că am luat ceea ce merităm. Deci, trecem de la o luptă la alta, din război în război. De fiecare dată totul se înrăutățește, pentru că ego-ul devine din ce în ce mai puternic, așa că ne distrugem reciproc în numele discriminării și al cererii de dreptate și egalitate.

Dacă vrem să evităm un colaps general, va trebui să ne ridicăm la un nivel la care conexiunea umană va avea o valoare mai mare decât orice dorință sau proprietate privată. Deoarece acest obiectiv înalt este contrar naturii umane, doar un proces educațional social pe termen lung ne poate ajuta. O adevărată revoluție cultural-perceptivă. Scopul ar trebui să fie actualizarea percepției realității fiecărui individ din societate. Asta înseamnă să ne schimbăm percepția egocentrică, că lumea ne aparține doar nouă și să realizăm că în natură suntem conectați cu ceilalți și suntem dependenți de ei. Când se va întâmpla această schimbare de percepție, ne vom simți angajați să avem grijă de ceilalți, așa cum avem de noi înșine.

Pentru a atinge acest obiectiv este nevoie de o imensă acțiune de diseminare, o parte mare de muncă, atât în domeniul de aplicare, cât și în ceea ce privește durata, pentru a pătrunde în toate nivelurile societății din întreaga lume, astfel încât să putem ajunge la un acord în publicul larg care să favorizeze idei precum conexiunea și reciprocitatea ca prioritate. Acest acord va duce la schimbări în societate, guverne și conducere și, de asemenea, va crea treptat o nouă atitudine în cadrul societății cu privire la egalitate.

Pe măsură ce ne străduim să ne tratăm unii pe alții cu iubire, vom începe să simțim că suntem cu toții un singur suflet, precum organele dintr-un singur corp. Și la fel cum în corpul meu simt diferitele organe, așa voi simți fiecare persoană din jurul meu. O astfel de stare ne va oferi percepția reală a egalității, una care nu poate fi realizată decât prin conexiune, prin angajamentul de a fi unul pentru toți și toți pentru unul.

“Ce ar trebui să ne amintim de Ziua Memorială a Israelului” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinCe ar trebui să ne amintim de Ziua Memorială a Israelului

În această seară începe Ziua Memorială a Israelului pentru Soldații Căzuți în Războaiele din Israel şi Victimele Acțiunilor Teroriste. Națiunea noastră este unică. Alături de durerea pentru cei căzuți și pentru victime, trebuie să avem în vedere că statul Israel și poporul Israel se află într-o poziție unică. Suntem singura națiune a cărei soartă stă în mâinile sale. Deși este adevărat că suntem înconjurați de dușmani care nu doresc altceva decât distrugerea noastră, este adevărat deși greu de acceptat, că ne putem transforma dușmanii în prieteni dacă facem ceea ce trebuie să facem, lucru pe care îl voi explica mai jos. Prin urmare, pe de o parte trebuie să plângem pe cei căzuți; pe de altă parte trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru viața noastră, pentru a preveni căderea celorlalți și pentru a realiza pacea îndelung căutată cu vecinii noștri.

Israelul este într-adevăr într-o poziție unică de a-și determina propria soartă. Chiar putem preveni alte victime. Dacă reluăm conexiunea dintre noi și devenim modelul pe care lumea îl caută, aceasta va transforma inima lumii în favoarea noastră. Dacă există o lecție pe care o putem lua din istoria noastră dureroasă pentru această zi memorială, este lecția unității care ne deschide calea către pace.

Compoziția poporului Israel este unică. Nu am ieșit dintr-un anumit trib sau dintr-un anumit loc. Strămoșii noștri au fost inițial străini care s-au alăturat unui grup care l-a urmat pe Avraam, pentru că au crezut în mesajul său de milă și iubire față de ceilalți. Sub îndrumarea lui Avraam, acei străini care erau adesea dușmani, s-au legat atât de puternic încât au format o nouă națiune. Acea națiune a fost unică, fondată pe căutarea constantă a iubirii celorlalți și pe ridicarea deasupra urii care a izbucnit între ei ocazional. De fiecare dată când vrăjmășiile antice au reapărut, strămoșii noștri și-au întărit legătura un pic mai mult pentru a depăși noua explozie de ură. Drept urmare, au devenit o națiune ai cărei membri s-au unit cu adevărat „ca un singur om cu o singură inimă”.

Realizarea unică a strămoșilor noștri, însoțită de legătura lor biologică cu națiunile lor originale, i-a făcut să fie candidații perfecți pentru răspândirea metodei de realizare a păcii între toate națiunile. Cartea Zohar descrie în câteva propoziții concise dar puternice, întreaga secvență de la ură, prin conexiuni, până la răspândirea mesajului. În porțiunea Acharei Mot, Cartea Zohar scrie: „Iată, cât de bine și cât de plăcut este și pentru frați să stea împreună.” Aceștia sunt prieteni în timp ce stau împreună, nedespărțiți unul de celălalt. La început, par oameni în război care doresc să se omoare unii pe alții. Apoi se întorc la a fi în iubire frățească. … Și voi, prietenii care sunteți aici, așa cum ați fost înainte în iubire și afecţiune, de acum înainte nu vă veți mai despărți… și prin meritul vostru va fi pace în lume ”.

Datorită calității unice a poporului Israel și a structurii sale unice, ori de câte ori cresc tensiunile interne sau internaționale, oamenii își îndreaptă degetul spre evrei. Deși majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de vechea conexiune dintre poporul evreu și restul lumii, acea legătură ascunsă trăiește încă în interior și direcționează lumea către noi, atunci când caută o modalitate de a depăși necazurile.

Vechii evrei nu predicau națiunilor despre unitate. Au predat prin exemplu. În secolul al III-lea î.Hr., de exemplu, a existat un calm relativ în țara Israelului. Drept urmare, oamenii din națiunile lumii veneau la Ierusalim în timpul pelerinajelor de Sukkot, Pesah și Shavuot pentru a asista la unitatea evreilor. În timpul fiecărui pelerinaj, priveliştea era spectaculoasă. Pelerinajele erau destinate în primul rând unirii inimilor membrilor națiunii. În cartea sa Antichitățile evreilor (Cartea a IV-a, cap. 8), Flavius Josephus scrie că pelerinii făceau „cunoștințe … întreținute conversând împreună, văzând și vorbind între ei, reînnoind astfel amintirile acestei unităţi.”

Odată ajunşi în oraș, pelerinii erau întâmpinați cu brațele deschise. Localnicii îi lăsau să intre în casele lor și îi tratau ca pe o familie. Mishnah (Bikurim, 3) relatează despre această camaraderie rară: „Toți meșterii din Ierusalim stăteau în fața lor și îi întrebau despre bunăstarea lor:„ Frații ai noștri, oameni din așa și așa loc, aţi venit în pace?” Și flautul cânta în fața lor până când ajungeau la Muntele Templului ”. Cartea Avot de Rabbi Natan (Cap. 35) adaugă în acest sens: „Toate nevoile materiale ale fiecărei persoane care venea la Ierusalim erau satisfăcute în totalitate. Cineva nu i-a spus prietenului său: „Nu am putut găsi un cuptor pe care să pregătesc ofrande în Ierusalim” … sau „Nu am putut găsi un pat în care să dorm, în Ierusalim”. ”

Și cel mai important, acele festivaluri ale conexiunii au făcut din Israel „o lumină pentru națiuni”. Cartea Sifrey Devarim (articolul 354) detaliază modul în care neevreii „urcau la Ierusalim și vedeau Israelul … și spuneau:„ Merită să ne agățăm numai de această națiune ”.”

Prin urmare, vedem că Israelul este într-adevăr într-o poziție unică de a-și determina propria soartă. Chiar putem preveni alte victime. Dacă reluăm conexiunea dintre noi și devenim modelul pe care lumea îl caută, aceasta va transforma inima lumii în favoarea noastră. Dacă există o lecție pe care o putem lua din istoria noastră dureroasă pentru această zi memorială, este lecția unității care ne deschide calea către pace.

“Cum să terminăm cu Covid-19” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin Cum să terminăm cu Covid-19

Fiecare țară din lume se luptă singură cu nenorocirile Covid-19. Germania este pe cale spre încă un blocaj; Franța este deja blocată; India bate recorduri în noile cazuri confirmate, iar Brazilia bate recorduri în decesele Covid. A fost o vreme când am simțit că pandemia este problema tuturor, iar apoi candidatul la președinție, Joe Biden a spus „O infecție oriunde este o infecție peste tot”. Acum, fiecare țară luptă singură împotriva virusului. Directorul general al ONU s-a plâns de inegalitatea în administrarea vaccinurilor și, deși unele țări au vaccinat jumătate din populația lor, altele nu au primit nici o singură doză din niciunul dintre vaccinuri.

În prezent, fiecare țară se gândește la propriul interes și se comportă la fel de egoist cum am făcut-o cu toţii întotdeauna. În același timp, natura globală a Covid-19 are nevoie să începem să ne gândim la nivel global la sănătatea noastră decât la nivel local, deoarece fiecare țară afectează toate celelalte țări. De asemenea, capacitatea financiară de a-și permite vaccinurile nu ar trebui să fie un criteriu în administrarea acestuia.

Dacă vom continua acest comportament, această pandemie nu se va sfârși. Variantele vor continua să apară și răspândirea va continua. Dacă vrem să rezolvăm această criză, trebuie să ne întoarcem la perceperea pandemiei ca fiind o problemă globală și să o tratăm ca atare. Trebuie să existe o bancă globală de vaccinuri și trebuie să producem suficiente vaccinuri pentru întreaga umanitate. Ulterior, trebuie să acordăm prioritate celui care ar trebui să îl obțină mai întâi: în funcție de vârstă, de țară etc. Trebuie să fie cât mai imparțial posibil.

În prezent, fiecare țară se gândește la propriul interes și se comportă la fel de egoist cum am făcut-o cu toţii întotdeauna. În același timp, natura globală a Covid-19 are nevoie să începem să ne gândim la nivel global la sănătatea noastră decât la nivel local, deoarece fiecare țară afectează toate celelalte țări. De asemenea, capacitatea financiară de a-și permite vaccinurile nu ar trebui să fie un criteriu în administrarea acestuia.

Mai simplu spus, trebuie să tratăm umanitatea așa cum ne-am trata propria familie. Dacă facem acest lucru, vom încerca cel puțin să trimitem vaccinurile acolo unde sunt cel mai solicitate și astfel ne vom recupera cu toții mai repede din pandemie. Trebuie să ținem cont de faptul că până nu ne vom recupera cu toții, nimeni nu este în siguranță. Într-un fel, pandemia este o lecție de considerare pe care ne-o dă natura. Până acum am fost nişte bieţi studenți.

Între Esau și Ismael

232.09„Din vârful Seir și Hermon este Muntele Sinai, de care s-au apropiat și s-au adunat la poalele lui, așa cum este scris:„ Și au stat la poalele muntelui ”. „Din gropile leilor” sunt fiii lui Seir, pe care Creatorul i-a invitat să primească Tora, dar nu au dorit să o primească. „Din munții leoparzilor” sunt fiii lui Ishmael, așa cum este scris: „Domnul a venit din Sinai și s-a ridicat din Seir în ei; El a strălucit din Muntele Pharan și a venit din cei zece mii de sfinți ”, iar Pharan sunt fiii lui Ismael.

Ce este „Și El a venit din cei zece mii de sfinți”? Când Creatorul a dorit să dea Tora lui Israel, au venit taberele îngerilor superiori și au spus: „Doamne, Domnul nostru, cât de glorios este numele Tău pe tot pământul, a cărui măreție este repetată deasupra cerurilor”. Au cerut ca Tora să le fie dată lor și nu lui Israel. (Cartea Zohar)

Forțelor numite „Esau” sau „Seir” li se oferă Tora – corectarea. Dar nu vor să se corecteze pe ei înșiși în persoană, pentru că sunt absolut egoiști și nu își pot imagina cum ei se pot umple fără a fi egoiști: „Atunci de ce trăiesc? Toată dorința mea este să trăiesc fericit și confortabil.”

Și au absolut dreptate, pentru că ei nu simt nicio oportunitate în sine să existe în forma pe care o oferă Tora – să se ridice deasupra lor înșiși. O persoană simte acest lucru în sine, în proprietățile sale: „Ce fac? Pierd totul. ”

Următoarea stare este „ Ismael” din cuvântul „ Ishma El”, „auzit de Creator”. Ce spune Ismael? „De asemenea, nu pot accepta Tora ca mijloc de corectare. La urma urmei, îmi oferă să mă folosesc pe mine însumi deasupra dorinței mele de a fi împlinit. Nu sunt în niciun caz capabil de asta.”

Se pare că deasupra acestor două proprietăți de bază, fundamentale în om, nu suntem în nici un caz capabili să ne ridicăm la proprietatea spirituală în care se află forța superioară, Creatorul. Cum mai putem face față acestei probleme pentru a ridica o persoană la nivelul Creatorului?

Pentru aceasta, Creatorul manifestă a treia proprietate a acestor două proprietăți. Apare treptat din interiorul unei persoane și se numește „Israel”, îndreptat direct către Creator. Această proprietate, care se manifestă între forțele lui Esau (Seir) și Ismael, se poate ridica deasupra lor cu ajutorul forței superioare și poate deveni egală cu Creatorul.

Israelul nu este proprietatea dreaptă (Ismael) și nici stânga (Seir), ci mijlocul dintre ele. Când se ridică și se conectează cu Creatorul, atunci începe să tragă și să ridice atât forțele din dreapta, cât și cele din stânga în afara stării lor.

KabTV „Puterea cărții Zohar” # 9

Fuzionarea cu vecinul

600.02Întrebare: Ce instrumente oferă știința Cabalei pentru studierea fenomenului conștiinței și a minții?

Răspuns: Ieșirea din tine este ceea ce avem nevoie pentru a simți câmpul informațional care ne înconjoară. Și este posibil să o simți doar dincolo de tine.

Ieșirea din tine este un efort de a te conecta cu o tensiune interioară similară în conformitate cu legile și regulile specifice, adică trebuie să te duci, ca să zicem, în ele, să te pui sub ele. Totul este construit pe „pătrunderea” în celălalt, fuzionarea cu el și, cu toată puterea ta, fizică și spirituală, ajută-l în orice, cu excepția „egoului” tău

Dacă mă anulez și am ceva din care încerc să devin parte și mă contopesc cu el, intru în el și mă dizolv în el, atunci mă pot ridica deasupra mea. Aceasta este practica.

La început, este adesea pur emoțional. Și apoi, pe lângă emoții, bun simț, raționament și concluziile care sunt adăugate aici, apare o metodă de ieșire și intrare, apare o senzație de „eu” și „în afara mea”. Și în afara mea este un câmp.

În cine intru atunci? Și cine este acesta, prietenul meu? Este o substanță pe care mi-o imaginez în afara mea, în care încerc să mă dizolv complet. Ce se întâmplă în acest caz cu conștiința mea, cu senzațiile mele, cu capacitățile mele? Aici începe transformarea unei persoane în „plus unu”.

Întrebare: Se întâmplă acest lucru în conformitate cu legea rezonanței? Toate dispozitivele pentru studierea câmpurilor obișnuite utilizate în fizică sunt dispozitive care utilizează principiul rezonanței.

Răspuns: Aici este la fel! Încerc să mă supun și să rezonez cu celălalt.

Întrebare: Este aceasta o lege generală a cercetării?

Răspuns: Și nu există noi legi. Doar că încerc să contopesc toate senzațiile mele senzoriale, definițiile și capacitățile cu alții în conformitate cu aceleași legi fizice și nimic mai mult. Mă acord ca și cum aș lua un instrument muzical și l-aș acorda la o anumită referință.

KabTV  „Întâlnirile cu Cabala” 19.03.2019

Creatorul ne va ajuta cu bucurie

528.02Este clar că nu suntem capabili să ne schimbăm natura de la egoist la altruist. Este ca ridicarea de la nivelul ființei create la nivelul Creatorului. Desigur, nu este în puterea noastră pentru că suntem doar ființe create și destul de jos.

Evident, avem șansa de a crește, dar acest lucru este încă în fața noastră. Cu cât încercăm mai mult să ne ridicăm la realitatea spirituală, cu atât ne adâncim în lumea corporală, deoarece Creatorul a creat una împotriva celeilalte. Se datorează ambelor forțe, Faraonului și Creatorului, și învățării cum să le folosim corect, astfel încât să ne ridicăm între cele două, în linia de mijloc, către Creator.

Desigur, nu ne putem uni singuri în grupul zece, dar îi putem cere Creatorului să ne ajute să ne conectăm. Dar este imposibil să cerem până nu încercăm să o facem singuri. Adică depunem eforturi pentru a ne conecta și a descoperi cât de diferiți suntem, care nu se acceptă reciproc, cât de leneși suntem și nu înțelegem ce este conexiunea sau ce înseamnă să fii un singur om cu o singură inimă.

Când ajungem la disperare din încercările noastre, ne îndreptăm către Creator. Acum avem ceva să-I arătăm: „Uite, am încercat totul și nimic nu funcționează. Trebuie să ne ajuți! ”

Dar dacă nu începem și încercăm singuri, Creatorul nu ne poate ajuta. El face întotdeauna corecții la încercările noastre nereușite. Toată munca noastră constă în a încerca să facem ceva și, după aceea, avem dreptul să ne întoarcem la Creator și El ne va ajuta cu mare bucurie. După propriile noastre încercări, am realizat unde a avut loc spargerea și cum să o corectăm și că noi înșine nu suntem capabili de asta.

Când omul încearcă să obțină singură unitatea, adică nivelul spiritual în care este unit cu ceilalți, își dezvăluie neputința. Înțelege că nu are sentimente, nu înțelege cum să facă acest lucru și trebuie să primească forța superioară, dorința superioară pentru aceasta. Adică îi lipsește munca în minte și inimă.

Creatorul face totul, dar trebuie să venim la El din disperare din munca pe care am încercat să o facem și nu am reușit. Până nu încercăm noi înșine, nu știm ce să cerem.

Din lecția zilnică de Cabală 04.04.2021, „Pesach (Paște)

Prin Marea Egoismului

115.06Întrebare: Filosofia justifică egoismul. Nu este o coincidență faptul că unul dintre teoreticienii paradigmei moderne postmoderne, José Ortega y Gasset, a spus: „Sunt eu și circumstanțele mele”. Nouăzeci și nouă la sută dintre oameni trăiesc acum după această formulă. Ce părere ai despre asta?

Răspuns: Încerc să trăiesc nu în funcție de circumstanțe, ci în funcție de modul în care Cabala o interpretează. Arată că lumea suferă schimbări foarte grave. Vedem asta în fiecare zi.

Dar apare întrebarea: Ce putem schimba? Pe de o parte, circumstanțele ne oferă un cadru în care putem acționa. Pe de altă parte, nu avem dreptul să fim de acord cu ele pentru că altfel natura noastră egoistă ne va conduce în astfel de stări din care s-ar putea să nu ieșim.

Prin urmare, conform înțelepciunii Cabala, trebuie să luptăm în continuare cu natura noastră, adică să o înțelegem, dar să nu fim de acord cu ea și să fim creativi cu privire la egoismul care stă la baza ei.

Cabala arată un mod foarte simplu de a face acest lucru, pe care nu l-am folosit niciodată. Dacă încercăm să ne conectăm correct, conform anumitor legi, vom ajunge la punctul în care vectorii noștri individuali se vor uni și vor deveni un vector comun.

În Tora, acest lucru este descris după cum urmează. A existat odată un mare suflet al lui Adam. Dar faptul că ar fi mâncat fructul interzis din arborele cunoașterii binelui și răului, adică a lăsat egoismul în el însuși, el s-a spulberat în părți minuscule – toate gândurile sale, toate dorințele. Firește, nu era o persoană, ci o imagine comună. Și noi suntem copiii lui, așa că suntem numiți „fiii oamenilor”, fiii lui Adam.

Aceasta înseamnă că în fiecare dintre noi există un suflet mic (sufletul înseamnă dorință și intenție). Dar toate sufletele noastre sunt împărțite: egoismul a intrat în această structură imensă, masivă, a rupt-o în bucăți și este între ele, ca marea, ale cărei ape despică pământul și formează un arhipelag. În acest mod suntem separați unul de celălalt.

Dacă ne dorim un viitor diferit pentru noi, unul exaltat, spiritual, atunci trebuie să transformăm această mare de egoism care ne separă unul de celălalt în opusul  acestuia, în conexiune între noi. Apoi vom ajunge la o altă dimensiune, o altă lume, în care intențiile și dorințele noastre egoiste nu ne vor separa, ci, dimpotrivă, ne vor conecta în mod altruist și ne vom aduna din nou într-o singură imagine a unui Om cu literă mare.

La asta trebuie să ajungem. Iar natura noastră ne împinge tocmai pentru că ne dovedește constant că în natura noastră actuală nu vom găsi nici pace, nici odihnă.

KabTV „Împreună despre lucruri importante” 18.07.2018

“De la Startup Nation la o naţiune unită” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinDe la Startup Nation la o naţiune unită

Israelul a încercat întotdeauna să potolească lumea și să-i facă pe plac. Am trecut de la lauda realizărilor noastre în domeniul tehnologiei de vârf la prezentarea fetelor drăguțe, la lauda vitezei cu care am vaccinat populația din Israel. Este posibil ca lumea să fie foarte impresionată, dar nu îi place mai mult Israelul. Dacă este ceva, realizările Israelului nu fac decât să enerveze lumea și să o facă să aibă mai multe resentimente. Celor cărora le place Israelul, le place datorită vocației istorice a oamenilor din Israel, care nu are nimic de-a face cu tehnologia de vârf sau vaccinările. Cei care urăsc Israelul, îl urăsc și din cauza vocației noastre istorice. Prin urmare, dacă vrem ca lumea să accepte Israelul, trebuie să ne înțelegem vocația și să o urmăm.

Sub Avraam, care a fost supranumit „omul îndurării”, ei au aflat că bunătatea și grija sunt cele mai sublime valori existente, care merită orice efort pentru a le dobândi. În mod ciudat, înstrăinarea inițială a israeliților a funcționat în favoarea lor, făcând grija lor „nepătată de parțialitate” datorită afinității familiale. Uniunea pe care au realizat-o, prin urmare, le-a venit doar prin succesul lor de a deveni indivizi empatici, îngrijindu-se cu adevărat unul de celălalt.

Vocația Israelului și motivul pentru care lumea a aprobat înființarea unui stat evreiesc în mijlocul unei populații arabe ostile, are legătură cu modul în care ne-am format ca națiune. Avem tendința să-l uităm pentru că dacă ne amintim cum am început, va necesita eforturi pentru a-l restabili. Totuși, dacă ne ignorăm istoria, atunci nu avem nici prezent, nici viitor.

Națiunea Israelului a început atunci când ne-am angajat unii faţă de alții să ne iubim reciproc ca pe noi înșine, să ne îngrijim unul de celălalt „ca un singur om cu o singură inimă”. La acea vreme, la poalele Muntelui Sinai, am devenit o națiune. A fost într-adevăr un miracol. Nu am fost „meniți” să reușim, deoarece strămoșii noștri provin dintr-o varietate de triburi și clanuri care locuiau în Semiluna Fertilă și nu aveau nimic în comun. Singurul lucru care i-a ținut împreună a fost faptul că au urmat același învăţător, pe Patriarhul Avraam, a cărui ideologie au îmbrățișat-o.

Sub Avraam, care a fost supranumit „omul îndurării”, ei au aflat că bunătatea și grija sunt cele mai sublime valori existente, care merită orice efort pentru a le dobândi. În mod ciudat, înstrăinarea inițială a israeliților a funcționat în favoarea lor, făcând grija lor „nepătată de parțialitate” datorită afinității familiale. Uniunea pe care au realizat-o, prin urmare, le-a venit doar prin succesul lor de a deveni indivizi empatici, îngrijindu-se cu adevărat unul de celălalt.

După moartea lui Abraham, moștenitorii săi au continuat să dezvolte ideologia tatălui lor; au perfecționat-o până la punctul în care, sub conducerea lui Moise au atins o unitate completă și au fost declarați națiune. Într-adevăr, acea națiune nu era ca nici una alta: legată de iubirea altruistă, spre deosebire de apartenența biologică, inerent egocentrică. Și, deși adesea au ieşit din iubirea unuia de celălalt, tânăra națiune a reușit să depășească numeroase încercări și necazuri și a creat o moștenire a unității care transcende ura, sau așa cum a formulat regele Solomon, „Ura stârnește luptele și iubirea va acoperi toate crimele”.(Prov. 10:12).

Această națiune unică a devenit un model, un exemplu al modului în care va trebui să fie lumea la un moment dat în viitor. Deoarece toate națiunile nu pot fi rude, vor trebui să găsească o altă modalitate de a se uni, sau se vor distruge reciproc. Cealaltă cale a fost calea lui Israel. Acesta este motivul pentru care odată ce israeliții au devenit o națiune, au fost însărcinați să fie „o lumină pentru națiuni” – pentru a da un exemplu pe care lumea să îl poată urma. Aceasta a fost vocația istorică a Israelului și încă este. Acesta este motivul pentru care Societatea Națiunilor a sprijinit înființarea unei case evreiești pentru evrei în ținutul lor istoric în noiembrie 1947 și aceasta este încă obligația noastră față de lume.

În prezent, în ciuda tuturor inovațiilor tehnologice furnizate de Israel, a evoluțiilor medicale și a progreselor științifice care au venit din mica noastră țară, lumea ne stă împotrivă în toate. Acesta este modul său de a ne spune că nu asta vrea de la noi. Ceea ce vrea este să facem ceea ce am făcut înainte: să ne unim deasupra urii. Lumea vrea să ne unim, deși nu ne putem suporta unul pe celălalt. Vrea să o învățăm să aibă grijă așa cum au făcut strămoșii noștri și să arătăm lumii cum o pot face și ei.

Nu trebuie să uităm că strămoșii noștri au venit din națiunile lumii și că și ele trebuie să se unească. Cu toate acestea, din moment ce nu l-au avut pe Avraam, depinde de Israel să deschidă drumul. Așa cum Avraam a fost omul îndurării, Israelul trebuie să devină acum o națiune a îndurării pe care lumea o poate urma.

Lumea nu are nevoie de bunătatea noastră față de străini; are nevoie de bunătatea noastră unul față de celălalt care, să recunoaștem, este cel mai greu lucru dintre toate. Dar lumea nu ne va îmbrățișa până când nu ne îmbrățișăm noi, mai presus de antipatia noastră reciprocă. Este timpul să schimbăm brandul Israel, de la Startup Nation la Naţiunea Unită.

Viaţă nouă 1302 –Arta conexiunii dintre oameni

Viaţă nouă 1302 –Arta conexiunii dintre oameni

Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi şi Nitzah Mazoz

Comunicarea ar trebui să se bazeze pe dorinţa  de a se completa, de a accepta și de a se conecta între ei, mai degrabă decât de a câștiga de la alții cu atitudinea hoților. Ar trebui să ne facem loc unul altuia în cadrul propriului nostru ego. Pentru acest lucru este nevoie ca cealaltă persoană să fie mai importantă pentru mine decât mine însumi, în același mod în care sunt copiii noștri. Dacă încercăm să facem loc în interior unei alte persoane, vom descoperi că este imposibil și că ne lovim de un perete. Zidul cade doar atunci când vrem să anulăm distanța dintre noi și să existăm de dragul sufletului celuilalt. Comunicarea conectivă este arta de a umple pe ceilalți cu ceea ce au nevoie.

Din KabTV “Viaţă nouă 1302 –Arta conexiunii dintre oameni” 3/21/21